875 matches
-
care a intrat și la viața pe care i-o ascundea viitorul. Trecu brumărelul tot cu secetă și Niță Lepădatu călcase cu vitele lui toate hotarele moșiei. Acuma cunoștea drumurile, izvoarele, bălțile și iazurile; cunoștea numele oamenilor și ale vitelor, iuțelile lui Faliboga și gusturile boierului. Se ducea din când în când până la moara de devale și făcea uruială de ovăs și, sara, ajutat de flăcăuași și de câțiva bordeieni, mai adăogea vitelor puțină brahă, ca să le întregească hrana săracă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața după desnădejdea și căderea din toamna trecută. Fără amărăciune, nu s-ar cunoaște bucuria și dulceața. Așa ne pare de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Uneltirile iubitului său Baiazid erau date pe față. Nu era cu putință să tăgăduiască. Se vedea din înfățișarea împăratului că firele înțelegerilor și intrigilor au fost date la iveală. Cum? e cu putință una ca asta? a strigat ea cu iuțeală. Copilul inimii mele? Cel pe care l-am socotit cel mai tare sprijin al părintelui său? Să mă rușineze într-atât? Cred tot, stăpâne; înțeleg tot, stăpâne; însă cred și înțeleg prea târziu. Trebuia eu cea dintăi să bănuiesc; de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
citadelei, cât și în Arkana, temnița palatului regal, și semnă un mare număr de eliberări, mai ales pentru apropiații săi căzuți în dizgrație. Cel mai celebru beneficiar al augustei clemențe a fost meșterul bărbier Kamaleddân, al cărui nume făcu la iuțeală înconjurul orașului Cairo, provocând nenumărate comentarii zeflemitoare. Băiat frumos, Kamaleddân fusese vreme îndelungată favoritul sultanului. După-amiaza, îi masa tălpile picioarelor pentru a-l face să adoarmă. Asta ținuse până în ziua când suveranul pățise o inflamație la boașe care cerea musai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru care m-a adus aici. Dar, dragul meu, exclamă Virgil Jones, tu ai fost cel care m-a adus aici! Dar de ce? strigă disperat Vultur-în-Zbor. De ce? — Gilles, domnul Vultur pleacă, rosti madame Iocasta. Vrei să-l conduci? Dovedind o iuțeală fără precedent, Gilles Priape îl apucă de brațul drept, și i-l răsuci la spate. Nu, zise Virgil Jones cu vocea sa sobră dintotdeauna. O să-i spun. — Nicholas Deggle a fost izgonit de pe insula Calf de către mine și Grimus, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Păianjenii apăreau de pretutindeni. Din cutia de scrisori, din tocul ușii, din pereți și din burlane ce, lichefiindu-se, luau o formă din ce În ce mai ondulată. Gulerul și mânecile Îi era pline de păianjeni mai mici și mai mari ce alergau cu iuțeală Încoace și Încolo, lăsând În urma lor dâre subțiri și lipicioase. Noimann Întoarse capul, privind cu precauție În jur. Pe stradă nu se vedea nici țipenie de om, doar păianjenii care Își Întindeau pânzele de la un stâlp la altul, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
odihnește acolo. — Ahaa, strigă Grințu, prefăcându-se furios, vă țineți de bancuri, ai? Băieții râd pe Înfundate. Ia, mișcați-vă și treziți-i pe toți și scoateți-i la Înviorare, fuga! Cei doi care au dormit Îmbrăcați Își Încalță la iuțeală pantofii pe picorul gol și o zbughesc pe ușă strigând: „Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
om bătrân, făcuse războiul din șaișpe și credea În armată, crezuse adică până În ziua În care veniseră și-i rechiziționaseră patru juninci și doi cai lăsându-i o hârtie pe care Înainte de a muri nici n-a găsit-o la iuțeală să se șteargă cu ea undeva. Se strângeau la el În casă toate femeile singure și fetele tinere, băgau vitele pe râu În spatele casei, În pădure, printre stejari, le legau și le luau talăngile. Stăteau acolo pe Întuneric și vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
directorul. Ohoho, de la cinci ani eram cu sapa În mână la prașilă. Situația nu era tocmai convenabilă pentru povestitor, nu-i convenea nici lui să povestească unui care era deja cât de cât avizat asupra subiectului și alegea altul cu iuțeală de invidiat. — Dar În mină n-ați fost, nu? Nu, uite, În mină n-am intrat niciodată - recunoștea grasul. Era deja mai mult decât suficientă această recunoaștere pentru ca celălalt să Înceapă acum să vorbească pe larg despre galerii și vagoneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și privind-o pe Ana. O singură dată avusese curajul să i se adreseze ei, direct, fără martori. O prinse pe stradă și o Întrebase ce mai face. Apoi, fără să-i lase și ei timp să răspundă, adăugase la iuțeală că el și-a făcut casă și că o să cumpere mobilă și tot ce trebuie. Dacă vrea ea, Ana, ar putea să se mute acolo, că el e mai mult plecat prin pădure și ea ar avea liniște și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cred că arând, excavând, săpând pământul, așa cum se Întâmplă aici la cota X a șantierului, cei care sunt Împreună cu mine fac istorie. Ceea ce mi se pare grav, Însă, este posibila dispariție a poftei noastre de a colinda. Trebuie găsit la iuțeală și un Înlocuitor (groaznic cuvânt) modern al colindului. În felul acesta aș putea să vă explic și de ce autorul acestui așa-zis roman, cel care a decis să mă transforme dintr-o dată În personaj, crede mai mult În proza scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apus dincolo de creasta pietroasă a muntelui. Dealul din spatele mânăstirii pare ceva mai Întunecat acum, iar pe drumul ce-l Înconjură, pentru a ajunge În partea dinspre pădure a satului, o siluetă neagră, probabil a bătrânei, se deplasează cu o oarecare iuțeală. Stropii reci Îi Înviorează lui Grințu fața și spiritul. — Să bem o afinată! - zice bătrânul după ce l-a asistat În timp ce se spăla. — Nu acum, zice Grințu, mă duc Întâi până la mănăstire. „AIDEZ L’ESPAGNE - 1 FRANC“ (Textul afișului executat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o dată un răcnet prelungit de femeie, din casa luminată. Se trezi că alergă fără voia lui peste fâneață spre gardul casei. Se propti de gard și se uită cu atenție prin fereastră. Mai multe femei În vârstă se mișcau cu iuțeală prin casă. Sub fereastră stătea ghemuit un câine care gemea Încetișor, scheuna, scâncea, dar nu lătra la Grințu sau poate, În mod ciudat, nici nu-i simțise prezența. O recunoscu printre femeile de dincolo de fereastră pe bătrână. Abia când auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apărarea închisorii lor. Printre aceștia se afla și Roland, la a cărui vedere, Astolfo, cu toată încrederea ce o avea în propriile-i puteri, o rupse la fugă neîndrăznind să se măsoare cu el, dorindu-și scăpare numai puterii și iuțelii lui Bayard.. În acest timp, Florismart, pe care-l păștea nenorocul, a fost nevoit să se supună zânei. El a băut din cupa uitării rămânând prizonier alături de ceilalți cavaleri. Flordelis se depărtă plângând și se consacră în întregime străduielilor de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Roland avea în spada-i magică un avantaj pe care nimeni nu-l avuse până la el. Aceasta fusese făurită de către Faleria încât nicio vrajă să nu-i poată rezista. Bine înarmat, deci, și cumpănind puterea vrăjmașului său, prin dibăcie și iuțeală îl lungi în scurt timp la pământ. Roland s-a grăbit, apoi, să se întoarcă sus, și trecând prin apă, care acum se despica înaintea lui - mulțumită sabiei magice - a ajuns curând pe țărm, unde a pătruns într-un câmp
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Zadarnic , Rinaldo și Duden îmi făceau semne să mă întorc. Alcina, zâmbind, mă luă și mă duse cu ea. Dar, balena, de cum m-a simțit pe ea, s-a pus în mișcare întinzându-ți aripile și spintecând apea cu o iuțeală de săgeată. Abia atunci am văzut cât de nebun fusesem, dar era prea târziu pentru ca să mai dau îndărăt. Alcina se srtădui să-mi potolească furia și se jura că numai din dragoste pentru mine făcuse aceasta. În scurt timp am
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ne mai îndoindu-se că tânărul voia să fugă, zise: ‘’Dar dacă eu și șoimul meu te vom împiedica să mergi mai departe?’’ Cu aceste cuvinte el a dat drumul păsării, pe care chiar Rabican n-o putea egala în iuțeală. Vânătorul a sărit de pe calul său, iar animalul se repezi spre Rogero cu iuțeala săgeții. Vânătorul alerga și el ca purtat de vânt sau de foc, iar câinele era tot atât de iute ca și Rabican. Atunci Rogero, văzând că era cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
șoimul meu te vom împiedica să mergi mai departe?’’ Cu aceste cuvinte el a dat drumul păsării, pe care chiar Rabican n-o putea egala în iuțeală. Vânătorul a sărit de pe calul său, iar animalul se repezi spre Rogero cu iuțeala săgeții. Vânătorul alerga și el ca purtat de vânt sau de foc, iar câinele era tot atât de iute ca și Rabican. Atunci Rogero, văzând că era cu neputință să scape prin fugă, s-a oprit să-și înfrunte urmăritorii; spada s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era sortită să cadă victimă acestor cruzi oameni. În vreme ce dormea, ea a fost legată de către ebudieni și abia când au dus-o pe puntea vasului ea și-a revenit în fire. Vântul a umflat pânzele și împingea corabia cu toată iuțeala spre port, unde toți cei care au văzut-o au fost de părere că într-adevăr ea era victima aleasă de însuși Proteu pentru a fi prada lui. Cine ar putea descrie strigătele, spaima de moarte, imputările pe care ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
hotărâtă, Oderic a venit cu vasul său într-un port al tatălui meu, unde m-am îmbarcat, Pornind cu un vânt bun, dar după câteva ore s-a stârnit o furtună puternică. Zadarnic se strânseră pânzele; vântul ne purta cu iuțeală direct către un țărm stâncos. Nevăzând altă nădejde de scăpare, Oderic m-a lăsat într-o luntre, în care a coborât și el cu câțiva dintre oamenii săi și ne-am îndreptat spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
hotărâtă, Oderic a venit cu vasul său într-un port al tatălui meu, unde m-am îmbarcat, Pornind cu un vânt bun, dar după câteva ore s-a stârnit o furtună puternică. Zadarnic se strânseră pânzele; vântul ne purta cu iuțeală direct către un țărm stâncos. Nevăzând altă nădejde de scăpare, Oderic m-a lăsat într-o luntre, în care a coborât și el cu câțiva dintre oamenii săi și ne-am îndreptat spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sama de cădere. Zgomotul armurii sale la atingerea pământului a speriat calul lui Mandricardo care acum rămăsese fără căpăstru. Animalul o rupse la fugă fără a mai ține seama la copaci, la stânci sau gropi. Înfricoșat el gonea cu o iuțeală amețitoare, iar stăpânul său, în culmea furiei, striga și-l lovea cu pumnii, nefăcând cu aceasta decât să-i intețească fuga. După vreo trei leghe și mai bine de alergătură, un șanț adânc li se ivi în cale. Cal și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
afle ceva care să înlocuiască frâul. Și tocmai atunci întâmplarea, care părea să-l ajute în sfârșit, i-a scos în cale un țăran cu un căpăstru în mână,care pornise în căutarea calului său rătăcit. Roland, după ce repară la iuțeală chingile șeii calului său, a încălecat și a așteptat o oră întreagă întoarcetea sarazinului. Iar cum acesta nu se mai arăta, a hotărât să pornească în căutarea lui. Și-a luat rămas bun de la Isabela și Zerbino care cu dragă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
privit la fereastra bucătăriei, pe pervazul căreia ardea lampa. Asta dovedea că hangița îl aștepta... Dar cum să intre? Îi pierise curajul parcă. Lui, căruia nu-i era teamă nici de o pușcă îndreptată spre el. Atunci se baza pe iuțeala cu care putea mânui cele două pistoale sau flinta... Acum, însă... În acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
eu cad prost! Mai bine-i spun bătrânului, și gata... de omorât n-o să mă omoare! Înnoptase de-a binelea. Am mâncat cu noduri: am luat în mână o carte, chipurile ca să citesc, dar rîndurile-mi fugeau pe sub ochi cu o iuțeală de trenuri minuscule pe o câmpie albă, fără de sfârșit, și eu nu înțelegeam nimic; gândurile mele se-ndreptau cu o drăcească stăruință spre afurisita aceea de anecdotă, care mă băgase în bucluc. Se făcuse târziu... aproape 11 și jumătate noaptea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]