3,495 matches
-
domină pe cei din mediul său altfel decât Mârzea care este un cinic jovial, pus mereu pe chefuri ,oricât de lungi, pe glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
Mircea Mihăieș CA mai toți românii iubitori de carte, după 1990 am ajuns să mă uit mai întâi pe coperta a patra, și abia apoi la titlu. Cu alte cuvinte, înainte de a încerca să aflu dacă o carte mă interesează sau nu, mă asigur dacă e "de
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
indignare, indiferent dacă aeroportul e în flăcări sau sub zăpadă - și discriminarea categoriilor care gîndesc altfel decît se presupune că gîndește majoritatea. Profilul cititorului sau al telespectatorului căruia i se adresau cele mai multe știri era ușor de reconstituit: șoferul bucureștean nervos. Iubitorul calm de zăpadă și de plimbări era de obicei ignorat. Din fericire, într-o societate democratică reacția vine din interior: într-un ziar care titra "România sub teroarea zăpezii" (Evenimentul zilei = EZ 3.01.2008), a apărut și un foarte
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
un substitut al Tatălui, nu mai încape îndoială. Reapariția acestuia din urmă e cvasi-concomitentă cu moartea primului (înmormântarea fiind o scenă extraordinară), ca și cum cei doi bărbați nu ar putea încăpea, deodată, într-un același rol. Scăldată în privirea neîmblânzită, dar iubitoare a fetei, figura unchiului ajunge să domine spațiul interior și durata mai lungă a romanului. Când tatăl reintră în cadru, gesturile lui prea socotite încep să irite, prin contrastul cu cele ale unchiului pierdut, intrate în obișnuință și în memoria
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
N-ai spune, recitin-du-i poeziile dintr-un volumaș din '69, de la Editura Tineretului, cu o prefață a lui Raicu. Mare incognitum. Versuri pentru marea necunoscută, sărată, poate "oceanul cel de gheață", poate libertatea periculoasă a visătorului la mal, prea puțin iubitor de zăgazuri. O mare de copertă, întîi, și abia pe urmă de apă și nisip, într-un potpuriu cu cărți la tot pasul: Visul dați-l toamnelor, altelor/ Dar lăsați-i himera aceea și-o carte." Carte închisă într-o
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
personal, nepervertit de "bebei și mîncărici", întîlnirea cu fiul meu, Tudor, m-a marcat cu totul altfel decît prezumă publicațiile discutate mai sus. Nu pot să îl asociez cu nimic omenesc: seamănă cu o vietate extraterestră sau cu un înger. Iubitor de comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. "Pășesc ca pe o altă planetă", vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
Eclipse: jocul prezență-absență", de remarcat că registrul pe care l-a ales a fost, cum era de așteptat, unul mai poetic, care i-a servit la o variațiune spectaculoasă pe ideea de faire la présence, într-un discurs alunecos și iubitor de capcane. Vocea poetului a rezonat la vocea filozofului, ambele cu o apetență specială pentru sfera abstractului. Poezia și-a luat locul alături de rigoare, cheia discursului profesat de criticul american. Întors pe multe fețe, dar nu pe toate, desigur, cu
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
gândi și simți "după cuviință", limba interiorității violentând-o pe cea publică. Consecințele nefaste nu întârzie să apară. Povestea de dragoste curge, fără investigații psihologice intense, respirând însă aerul specific acestei perioade. Ea, Catinca Bălăceanu, timidă, sensibilă, gingașă, isteață, visătoare, iubitoare de singurătate, romanțuri, poezie și pian, îndrăgostită de Paris, pierdută între oamenii peste care privește cu gândurile prinse într-o lume numai a ei, dar căsătorită cu Alecu, boier muncitor, însă imun la astfel de finețuri, pe care îl acceptase
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
care-l practică, într-o geometrizare ce ne duce gîndul nu doar la solemnitatea discursului tradițional, ci și la o tendință a artei moderne (conform lui W. Worringer, o parte din artă epocii noastre tinde spre puritatea hieratica a liniei). Iubitor de clarități, Ilie Constantin se străduiește a contrage factorii contingentului într-un orizont al limbajului meditat, cristalizat într-o prozodie meșteșugita. Gesturile d-sale lirice predilecte șunt cele ale delimitării, comensurării, evaluării și corecției geometrice: "Visăm o insulă enormă/ ieșind
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
ale Clujului din deceniul șase. Amândoi am parcurs cu mare euforie experiența echinoxistă: Petru Poantă, critic de poezie; eu, critic de proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era întâmpinat în 1970 de un Cluj permisiv, deschis, iubitor de tinerețe și intelectualitate, devenind prin repartiție guvernamentală redactor la "Steaua", cum nu se putea mai bine pentru un profesionist ardelean al spațiului literar: "Clujul mă adopta ca pe un răsfățat al soartei", recunoaște el (p. 29 în volumul 2
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
-o, ajunsă în vârful strălucitoarei piramide, privindu-ne din lumea ei de sfântă și de prințesă, de dulce și multnobilă prințesă, pe cât de înțeleaptă, pe atât de năzdrăvană, îmbinare paradoxală pe care se întemeiază spiritul suprem inteligent și inima suprem iubitoare. ... Și a coborât, acum patru luni, frumoasa fată, din avionul cu care venea de la New York, din campusul universității Stony Brook - unde și-a trăit ultimii cinci ani -, cu părul ei sublim dansându-i pe umeri, cu mersul ei de zână
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
decât ceilalți. Kazantzakis își înfruntă calm fosta soție: - Vreau să creez un erou de roman atât de puternic, cum nu mai există altul în literatura neoelenă. Cum le explică în continuare, voia într-adevăr să creeze un erou cutezător, chefliu, iubitor de dans, dușman al popimii, ceva asemenea lui Vasilis Arvanitis al lui Stratis Myrivilis. - Dar nu vezi că nu face de rolul pe care i l-ai destinat, o să râdă toți și de tine și de el, spuse Galateia. - De ce
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
doar niște mascați, toți lucrând pe brânci la noua Constituție...). O fanfară cânta din tromboanele ei lustruite. Erau toți muzicanții niște moșnegi foarte, foarte bătrâni și care executau în vis imnul național: Trăiască Regele în pace și onor de țară iubitor ... ș.a.m.d. Tinerele generații habar nu au. Moșnegii îl cântă totdeauna cu înfocare. Era pe la Capșa. Niște băbuțe boceau. Tancheta trecu pe lângă ele duduind. La un semn, cortegiul opri. Aici avu loc (în vis) o minune... " Mortul" se ridică
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
politician, care a luat totul) și a făcut-o praf pe unde s-a nimerit să ajungă. Sărac lipit, s-a întors în țara lui, la familia lui, și a fost primit cu brațele deschise de un tată înțelept și iubitor care i-a pus la picioare tot ce mai avea și a tăiat mielul cel gras. Doar că fratele fiului, acela care s-a întors fără să plece (la fel ca românul obișnuit), n-a priceput gestul tatălui și s-
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]
-
atunci diferența? Bărbatul cu cele trei morți ale sale e atipic prin luminozitatea și căldura paginilor sale. De regulă, amintirile din copilărie sunt scăldate în această lumină solară, asociate fiind cu o vârstă fără griji, ocrotită de părinți și bunici iubitori. Nici copilăria autorului nostru, devenit propriul personaj, nu face excepție, ea fiind (și, mai mult decât atât, devenind, în ecuația ulterioară a protagonistului) un timp paradiziac, o eternă dimineață "proaspătă și însorită". Mihai Cantuniari aduce însă în acest registru și
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
bolnavii de tifos exantematic. Printre victimele tifosului se numără însuși Dr. Jean Clunet, șeful misiunii sanitare franceze. Schitul lui Tărâță, Sat Pietrăria Din istoricul schitului, aflăm că la 1732 Grigore Ghica Vodă ridică aici un schit în locul adăpostului unor călugări iubitori de isihie. În 1761, Ion Teodor Calimachi rânduiește aici, lazaret pentru ciumați. Numele Tărâță vine probabil de la Gh. Tărâță care în 1779 lăsa prin testament, toată averea sa schitului. La hramul bisericii din 1886 participă și Mihai Eminescu. Biserica Păun
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
al galaxiei? sunt sarea lacrimei pe care nu reușești să ți-o zvânți. mângâierea în care te adun să cadă asupra ta, ca ploaia, tot dorul meu cel strâns din lumi uitate, din curcubeu ce ține cerul cu umeri fragezi, iubitori. în zalele lichide să te ferec, să te-ncălzesc cu ochiul meu ce arde și trosnește ca un foc. să-ți cânt un cântec ce îndoaie lumea ca pe-o nuia abia-nverzită și vocea mea în flaut preschimbată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
straturile cuvântului, făcută nu altfel decât cu ajutorul acestuia. Într-adevăr, Nichita Stănescu a intrat încă din tinerețe în manualele școlare; a avut ușa deschisă tuturor și un număr indefinit de prieteni; a strălucit și a cucerit (critici mohorâți și cititori iubitori de literatură, femei frumoase și invidioși colegi de breaslă); n-a rezistat la plăcerile omenești, prea omenești, de care a abuzat până l-au distrus fizic, la cincizeci de ani. Dar toate acestea nu sunt de ajuns pentru a compune
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
Conferința lui Jérôme Bel, de la a doua întâlnire, a pus în discuție și o serie de probleme legate de orice spectacol în genere, privind relația interpret și public sau unicitatea unui moment de performance. Nu cred că există vreo persoană iubitoare de teatru sau dans, adică de spectacol, care să nu-și fi pus și să nu-și fi limpezit pentru sine aceste probleme. Altfel de hrană spirituală așteptăm de la fericiții care au acces la domeniul creației. Ar mai fi de
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
simbolurilor. Definiția ca "blând poet naturist", propusă, nu fără un pigment ionic, de poetul însuși, a putut face, astfel, o anumită carieră, alături de caracterizarea consecventă din partea criticii, mai ales de la un anumit moment al evoluției liricii sale, drept poet livresc, iubitor de delicii cărturărești, înrămând estetic peisaje și stări de spirit. Epitetul de "manierist" nu s-a lăsat nici el prea mult așteptat, însă în înțelesul său tipologic, de ingeniozitate și rafinament al compunerii imaginii și decorului confesiunii. Răsfrângeri de peisaj
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
utilizarea termenului de realism socialist. Nu vreau să spun decât că proletcultismul e un sinonim perfect al realismului socialist și al culturii comuniste de masă și că utilizarea lui nu e o greșală decât dacă avem mania hipercorectitudinii. Ana Selejan, iubitoare de disocieri insistente, acceptă cu precauție echivalarea celor două noțiuni: "Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul deceniului al șaptelea
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
individ - "Soră seropozitiv" (Antena 1, 5.XII.2007) sau "rudă victimă" (Antena 1, 6.V). Iritante, involuntar comice și uneori ambigue sînt situațiile în care renunțarea la cuvîntul de legătură intervine într-o formulă curentă, de uz cotidian: "Marilena Cojocaru, iubitoare animale" (TVR 2, 17.X.2007, titraj), sau "profesoară română" (TVR 1, 13.V.2008). Posibilele justificări (constrîngeri tehnice, economie de spațiu) sînt greu de admis.
Stilul telegrafic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8188_a_9513]
-
la această derivare au putut conduce mai multe sensuri și motivații. Excludem din discuție, desigur, accepțiile destul de recente (încă neînregistrate de dicționare) ale derivatului: "crescător de pisici" (sensul cel mai previzibil, pornind de la valoarea de bază a sufixului) și, familiar-glumeț, "iubitor de pisici": "sunt mare pisicar și eu. Nimic mai frumos decât o pisică torcând în brațe" (profile.myspace.com). Pentru aceste sensuri, care nu au nimic de-a face cu jargonul tehnic interlop, sinonimul și mai marcat ironic al lui
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
-o oglindă șugubață, în versurile lui Macedonski, "cel mai cervantesc din galeria fizionomiilor literare române": "Eram puternic împărat/ Rîdeam de orice dușmănie./ Prin sufletească poezie/ Domneam de soartă ne-ncărcat,/ Eram puternic împărat." Poezia barocă e una de cucină, agorafobă, iubitoare de bucurii simple spuse complicat. Între șarade mai înfloresc, uneori, miracole adevărate. Sub titlul incitant Un voluptuos al parfumurilor, Călinescu se oprește asupra lui Lorenzo Magalotti, un savant monden de secol XVII. Un simbolist avant la lettre, punînd preț pe
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
al sfielii cu care poeta se apropie de cele ce ființează ca și de sine, o experiență a solitudinii mereu amestecate în demersurile deschiderii, ale dăruirii, dînd impresia a amîna, paradoxal-dureros, clipa de har... Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă. Iubitoare de "lucruri mici", Constanța Buzea n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta patetisme mai mult ori mai puțin teatrale. Un "gol vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]