981 matches
-
aer de martie mângâie și zeu se simte orișice momâie! iar păsările-au explodat zenituri în umeri ne fierb aripi - rai în rituri! o Doamne - Ți-ai deschis comoara-n ceruri nu se mai văd arhangheli la creneluri: nu merit izbăvirea - dar mă simt izbăvit în tot arde frăția - deși toți m-au hulit! delir de primăvară - vicleanul elixir mă pradă de neliniști: cămașa de nădejdi cu ea doar îmi acopăr rușinea de fachir! delir de primăvară - în sânge clocotești! ...Hristoase-frate
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
unei epoci fără tabuu-uri și inhibiții împotriva sexului. Kama sau în căutarea plăcerii a fost considerată una din cele patru purush arthas sau țeluri ale vieții și a fost privită că esențială și indispensabilă în a atinge moksha sau eliberarea, izbăvirea - scopul final al vieții. Toate acestea conduc la idea că sculpturile erotice nu pot fi considerate că ceva anormal, nenatural! De altfel credință în phallus e o veche instituție! Procrearea e un act indispensabil vieții, iar secretomania ori prefăcătoria despre
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]
-
cer și rămâneam la locul meu stingher; făceam erori și ne ploua-n oraș, desenam câte-o fată cu creionul pe suflet, mai fumam, mai beam câte- ceva, săream pe ferestre să mergem la-ntâlnire și lunea venea ziua pentru izbăvire; aruncam zarurile pentru câte-o notă și nu-nvățasem lecția o iotă, îmi amitesc, iubito, serile, teii, cînd ne lumina luna, s-au dus aeve pentru totdeauna, au înflorit în luna mai iar teii , atâta de departe ni-i trecutul
FIIND ELEVI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344100_a_345429]
-
obiectivul acesta fiind perceput ca un triumf al nostru constatând, încă o dată dacă mai era cazul, că Dumnezeu ne-a purtat și ne poartă de grijă prin nemărginita Sa dragoste ce o are pentru noi oamenii și pentru a noastră izbăvire!... Și aici, în duhovniceasca lavră a spiritualității noastre dreptmăritoare, am stat de mai multe ori, la ceas de sfătuire, dialog și convorbire duhovnicească cu Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioan Iovan - originar din părțile Bihorului, care a suferit martiriul închisorilor comuniste, despre
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA ŞAPTE ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1587 din 06 mai [Corola-blog/BlogPost/344069_a_345398]
-
Toate Articolele Autorului Cine este înțelept Vede-n toate-ntelepciune Față i se luminează După faptele lui bune. El rămâne înaintea Judecaților supus Și de toate cele rele Îl ferește chiar Iisus. Chiar în clipa crunt-a morții El găsește izbăvire Și în veacul care vine Se imbraca-n nemurire. Fericirea este Domnul Și cei ce se tem de Sfanțul Pe cei răi și cu păcate Îi acoperă pământul. Zilele le șanț că umbră Și se risipesc în van Ce folos
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.VIII – NESTATORNICIA VIETII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340146_a_341475]
-
dus și ești frânt, Iar lupta îți pare pierdută, Când totul te-mpinge în jos spre pământ Și jalea e tot mai acută, Primește-ajutorul ce vine de sus, Credința, speranța, iubirea, Acceptă în suflet pe Domnul Isus Și-odată cu El izbăvirea! Când simți că prietenii toți te-au lăsat Și-adâncă e marea uitării, Când crezi că în toate ai fost blestemat Și nu mai cunoști gustul sării, Ocean de iubire îți dă Dumnezeu, Prezent e cu tine oriunde, Ca Tată
CÂND INIMA-ȚI PLÂNGE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377522_a_378851]
-
la Blaj, iată fragmentul: «Teatrul, ca șibiserica, e în puterea lui Dumnezeu, care îndeamnă că sufletele să se purifice prin morală. Biserică ne înseninează, deosebește binele de rău, ne propovăduește că viața , oricum ar fi ea, isbăvește prin moarte, o izbăvire canonica și veșnică.Teatrul oglindește spiritul în lumina strălucitoare a scenei. Ne vedem prin alții, căci actorul nu face decât ceia ce gândirea noastră l -a îndemnat să facă ... Ritualul și în slujba bisericească și în cea actorice asca. Lumină
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
se topească pe picioare de dorul lor. Atunci inima începu să-i bară cu putere și treptat simți că își recapătă vocea. Gândea în sinea sa, că destinul s-a îndurat de chinul lui și îi acordă o șansă de izbăvire. Ochii ei îl priveau sfidători, aruncându-i fulgere verzi, care-i străpungeau privirile negre penetrându-i inima cu un foc arzător nemaitrăit până atunci. Focul acelor priviri îl simțea transformându-se in șuvoi de arzător de pasiune și dorință, revărsându
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
căderea serii se leagănă simțitor pe valurile nemișcate? Dar de ce tăcerea se revoltă, fără mâini, fără picioare, ca o mângâiere zadarnică? Dar de ce...? Pentrucă toată clipa-i răvășită de cuvinte neîndulcite, strigate și uimite. Nu contează nici măcar o șoaptă în izbăvirea unei frici din mintea nocturnă, ce declanșează emoții. Dar de ce...?! Scris de Florica Gomboș Referință Bibliografică: PERIPLU DE POEZII / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
viața ce voi face?” Căci niciodată nu știi apusul când sosește. De vei umbla aiurea prin ceață, fără rost, Dând lungă amânare la timpul mântuirii, Vei spune prea târziu:”O, Doamne, prost am fost Că am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!” Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutor Toți cei de lângă tine, dar va fi în zadar, Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor, Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar. Căci ața cea subțire se strânge pe
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Cu viața ce voi face?”Căci niciodată nu știi apusul când sosește.De vei umbla aiurea prin ceață, fără rost, Dând lungă amânare la timpul mântuirii,Vei spune prea târziu:”O, Doamne, prost am fostCă am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!”Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutorToți cei de lângă tine, dar va fi în zadar,Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor,Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar.Căci ața cea subțire se strânge pe mosorși
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi de ani”cuvântă, Doar prin El aflăm cărarea, Rostul sfânt și alinarea, Să-l urmăm plini de iubire De vrem cale-n izbăvire. Citește mai mult Fiecare-n viață duceDupă soartă, câte-o cruce,E lăsat pe-acest pământ,Omul până la mormântSă trăiască-n zbucium greuOri cu gând la Dumnezeu.Viața grabnic veștejeștePrecum ceara se topește,Făr’de veste vine apusulGol de ață
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ață privim fusul,Prea târziu ne dumirimCât de-avuți puteam să fim.De aceea, frate, ascultă,Când „Cel vechi de ani”cuvântă,Doar prin El aflăm cărarea,Rostul sfânt și alinarea,Să-l urmăm plini de iubireDe vrem cale-n izbăvire.... Abonare la articolele scrise de rodica constantinescu
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SFÂRȘITUL CALVARULUI Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului În cenușa mileniilor an după an au îngropat slugile regilor de lut flacăra izbăvirii ucisă pe brațele lebedei cu aripile deschise în ultimul viers al cântului i-au pus trupul sfâșiat în durere în mormânt sub stânci vestale i-au spălat rămășițele pietos cu lacrimi și l-au îmbălsămat; lumina eternității a trimis îngerul
SFÂRȘITUL CALVARULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378975_a_380304]
-
violete, Vocale fulgerânde printre silabe șchioape; Sunt muguri de credință poemele discrete, Cuvinte destrămate pe-ntunecate pleoape. În vatra ursei arde simțirea goliciunii, Se mistuie himere în palma nerostirii... Cu buzele-nsetate de seva rugăciunii, Din clipa veșniciei beau cupa izbăvirii. În cartea sorții scrie o mână nevăzută Dorința de lumină, dorința de-mpăcare; Simt focul rugăciunii cum inima sărută Și gânduri se îmbracă în haine de iertare. Referință Bibliografică: DORINȚA DE ÎNALT / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DORINȚA DE ÎNALT de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379840_a_381169]
-
care vorbeam, rămâne mărturie pentru urmași. Se simt, în prezent ecouri ale ontologiei heidggeriene, care actualizează ideea existenței neautentice a omului, balansarea lui pe liniile nevralgice ale spaimei, griji, fricii, alunecarea lui în lumea anonimă a celor mulți, în care izbăvirea vine doar prin conștientizarea drumului spre moarte, ca drum de recâștigare a autenticității. În aceste condiții a apărut criza de identitate a personalității umane, iar datorită televiziunilor, care aleargă după reting, se promovează nonvaloarea, facilul și superficialitatea. Mai mult, chiar
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
a fost și pistolul. Nu mai putem să ne ascundem după deget. Ca o confirmare, Academicianul Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune în față o oglindă necruțătoare în care, dacă avem curajul să privim, ne vom afla poate izbăvirea... - Stimate Domnule Profesor, vă rog să îmi spuneți cum evaluați, fără menajamente, cele două decenii de libertate din viața noastră? - Ca pe un inaugural ratat. În istoria fiecărui popor există evenimente cruciale, care inaugurează o nouă etapă în evoluția societății
DESPRE REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989, DESPRE REVOLUŢIONARI ŞI CLASA POLITICĂ DE ASTĂZI, ÎNTR-UN DIALOG CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/382078_a_383407]
-
de un secol peisajul literar și dramatic al scrierilor fantastice... atracția sa față de omenire a devenit îndrăzneață și plină de dorință. Atingând formă umană, după ce și-a pierdut-o pe a sa, povestea lui Ion Nălbitoru vorbește despre damnare și izbăvire, despre groază și pasiune romantică, despre renunțare și sacrificiu dar și despre... “Urmașul lui Dracula”. Autorul nu a urmărit realizarea unui roman istoric legat de realitățile românești, ci doar plasarea ficțiunii sale - o culme a temei filovampirismului - într-un spațiu
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
Nectarie, mare făcătorule de minuni. Condac 8: Străine minuni, Părinte, izvorăsc din mila ta cea mare și îi ridică pe cei aflați în dureri. De aceea, și la sfânta ta mănăstire, fără încetare sosește mulțime de lume, cerând vindecarea și izbăvirea de boli, cântând neîncetat: Aliluia! Icos 8: Liman izbăvitor, în insula Eghina, este mănăstirea ta, Sfinte. Aici, sufletele monahiilor le-ai condus duhovnicește spre mântuire și le-ai îndreptat cu înțelepciune spre Hristos. Pentru aceasta, neîncetat se vor ruga, către
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
are prieteni mai bogat e cu-o lume, Are-n ochi o lumină de vitraliu din ape, Cine are prieteni să și-i cheme pe nume, Să-i respecte iubindu-i și să-i țină aproape! De aceea când știu izbăvirea că vine Dinspre suflet de prieten către sufletul meu Mă întreb ce putere în lume m-ar ține Să nu-i pun în icoane, să le-nchin dorul meu? Stau cu Domnul de vorbă să mă rog pentru ei, Le
CINE ARE PRIETENI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379326_a_380655]
-
Lacrimile suferințelor-Colinde ale bucuriei s-au adunat în albia marilor fluvii ca dăinuire sacră, milenară; s-au primenit în susurul râurilor repezi și cristaline, ca cereștile imne liturgice; s-au adâncit în iureșul afluenților, ca mistice Colinde ale dorului de izbăvire: „Icoana mea, așa se tâlcuiește:/ Cocon scăldat în ape de lumină,/ Culcat în ieslea boilor zâmbește/ Și Maica lui cu lacrimi I se-nchină.// În noaptea rece-a peșterii boltite,/ Coconul mic e <>./ Sub văl de raze tainic împletite/ Își
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
ad mortem paratissimi-erau: „pregătiți grabnic să moară.” Ce expresie: grabnic! Cât preț puneau pe veșnicie acei oameni care plângeau la nașterea unui prunc și râdeau la moartea unui om! Râsul dacic, cel ce frânge moartea, era ca o sărbătoare a izbăvirii de necazuri. Era prefigurarea Învierii Domnului, a Maicii Domnului, a Ucenicilor și a ucenicilor Ucenicilor lui din Seminția noastră cea mare și aleasă întru monarhia cerească și pământească, ce urmau pe Calea Mântuitorului, Adevărul și Viața: Hristos a înviat din
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Educația morală trebuie să devină apanajul FEMEII virtuoase în care se întrupează viața sub toate aspectele ei mirifice, înfățișând sublimul spiritual în toată grandoarea trupului ei mustind de armonie și farmec. În fața fascinantei priveliști, spiritul bărbatului se înalță, suie spre izbăvire în reflexe de grații desăvârșite. Pentru cel frumos toate sunt frumoase. Obârșia frumuseții FEMEII vine din chemarea înțelesului ei adânc ancestral al DĂRUIRII. „Încă din copilărie, femeile îmi păreau niște personaje de poveste: vocea lor, felul cum râdeau, părul lung
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
lui Socrate, ideile lui Confucius, deși asemănătoare cu ale creștinismului, n-au atâta influență asupra omului ca Evanghelia. Din ce pricină? Pentru că inima lui Hristos a fost străpunsă de cele mai mari dureri, nu pentru El, ci pentru binele și izbăvirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, însă le-ar fi îndurat cu mândrie și dispreț pentru semenii lui. Și Socrate a băut paharul cu otravă; dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică lumii antichității. Pe când amărăciunea
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
reușit și de data aceasta să asocieze crucea, un simbol religios, cu icoana, o reprezentare (imagine) a unor elemente religioase: Dumnezeu, Iisus, Maica Domnului, sfinți, îngeri, scene biblice. Crucea, simbolul creștinismului, al morții și la Învierii, al suferinței și al izbăvirii, este prezentă în viața poporului român prin gestul care însoțește rugăciunea, pe care cel cu credință în Dumnezeu îl făcea și îl face în biserică, înainte de și după masă, înainte de culcare, pe care femeile îl făceau pe pâinea frământată, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381033_a_382362]