5,195 matches
-
a urmat primele clase la Rădăuți, unde, în ciuda traumei provocate de plecarea de acasă, s-a ales cu primele cunoștințe de limbă germană. Astfel viitorul traducător al lui Kant ieși cu mintea din matca fonetică a dulceții moldovenești și se izbi de peristaltica tare a lexicului nemțesc, o experiență aspră a cărei silnicie avea să-i fie hotărîtoare pentru evoluția ulterioară. La Rădăuți dăm peste prima traumă cu urme adînci în timbrul interior: doi dintre frați, Ionică și Aurelia, se îmbolnăvesc
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
pic de reținere că în lotul condamnaților din dosarul transferurilor există oameni care în relația cu mine au fost mai corecți și au dat dovadă de mai mult respect față de celălalt și de cuvântul dat decât politicienii de care mă izbesc zilnic. P.S. Tot nu găsesc logica încarcerării și întreținerii în penitenciar a condamnaților pentru infracțiuni economice. Mi s-ar părea mai utilă confiscarea prejudiciului, dublată de o amendă/taxă suplimentară către bugetul de stat. Dar asta e deja chestie de
Ciutacu, despre sentințele din Dosarul Transferurilor: Nu văd logica () [Corola-journal/Journalistic/42922_a_44247]
-
când lumina dimineții bătea în obloane, divanul era gol, Sfântul dispăruse cine știe unde. Am dormit ore întregi. Când ne-am trezit Andre nu mai era acolo. Ne-am privit o clipă, eu și Luca. El zise: La naiba. De multe ori, izbindu-și capul de pernă. Nu după multă vreme începu să circule zvonul că Andre aștepta un copil - așa spuneau fetele, ca despre un lucru care trebuia să se întâmple și s-a întâmplat. Traducere din italiană de Gabriela Lungu
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
Gheorghe Grigurcu Credem a nu greși vă- zînd în poezia actuală a lui Ion Cristofor o partitură a solitudinii. Chiar încercînd să (re)stabilească raporturile cu lumea, d-sa se izbește de limitele eului refractar la ceea ce ar putea depăși propria experiență, transmutată într-o mărturie la rîndu-i restrictivă. Problema pe care și-o pune sub unghiul tehnicii lirice e cea a reglării factorilor impactului cu realul, astfel încît să rezulte
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Apoi, dintr-o dată, Gheorghe se enervă. Se ridică brusc, înjură numai el știa pe cine și începu să umble agitat prin cameră. Se părea că îl ajunseră băutura și mahmureala. Se opri în dreptul mesei și, cu o furie oarbă, o izbi cu pumnul. Sticla, aproape goală, și un pahar căzură pe dușumea. Paharul se sparse, sticla, nu. Pe mine, măi Ioane, mă frământă altceva... De ce, Dumnezeul mamei lor de securiști, nu-i arestează!? Au scris și o scrisoare, iar ei, nimic
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
răspundă. În fața mea se oprește un doctor. E tânăr și frumușel. Poartă ciocate cu ținte. Îmi place. Mă în treabă cum mă cheamă. Mă uit spre femeia blondă. Îi răs punde ea: — O cheamă Ioana, are 27 de ani, a izbit-o un băiat cu capul de scări. Nu și amintește nimic. Plec cu doctorul cu ciocate la radiografie. Pe culoarul cu faianță albă îl întreb: Am dansat împreună în seara asta? — Nu prea cred, răspunde zâmbind. Sunt de gardă de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu mai clipește, și nu mai miroase, și nu mai cântă. Vreau să fur viața din maternitatea alăturată și să o aduc aici, în acest hău funebru și adânc, însă nu pot face asta, din cauza curentului electric care l-a izbit violent pe tata de cimentul umed din casa bu nicilor mei, în timp ce schimba un bec, la treizeci și nouă de ani. Dragoș Rusu Englezul și româna Un bucată de cașcaval, doi bucate de pastramă, doi kilograme roșii. La brutărie, unde
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că nimeni n-a mai fost scos așa de acolo. Apoi, o mică parte din mine, nu mai mult de o fracțiune de secundă, se simte mândră. Unică, îmi spun. Cred că în sinea mea zâmbesc. Frigul de afară mă izbește în față. Mușcă din mine. Frig de început de noiembrie. Cred că sângerez. Adi a obosit și mă lasă jos pe ceva rece. Acum ar fi momentul să te miști, îmi spun. Afară e frig și eu sunt dezbrăcată pentru că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ridic din pat. Simt cum se învârte totul cu mine. Mă sprijin de perete să nu cad. Cum nu disting nimic împrejur, nu știu dacă am lăsat ușa deschisă. Încep să pipăi aerul cu mâna și, în același moment, mă izbesc cu umărul drept de ușa întredeschisă. Simt cum durerea îmi crește surd în umăr. E a doua oară când mi se în tâmplă așa ceva. Diferența e că prima dată ve deam ușa, numai că eram prea buimacă de somn. Dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
perete și mă ghe muiesc de du rere. Încep să plâng ca un copil. Simt cum mă cople șește o amintire de când eram mică. De câte ori cădeam și eram în mijlocul oamenilor, nu plângeam niciodată. Pre feram să fug în casă, să izbesc ușa de la intrare și să mă arunc plângând în brațele bunicii. Sau ale părinților, dacă erau acolo. Dar acum trebuie să termin cu copi lăreala asta cu plânsul. Nu rezolv nimic așa. Mă ridic ca și cum nu s-ar fi întâmplat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
plecat din gară. Mai întâi încet, cum fac de obicei. Apoi apăs accelerația. Ca un animal. Acum ea țipă ca nebuna la lună. Și ei scheaună de durere. Ea geme de plăcere. Și ei se zvârcolesc în chinuri. Ea își izbește fesele de coapsele mele. Și potăile încep să scormonească pământul de sub ele. Sânii i se izbesc unul de altul într-un pleoscăit asurzitor. Și ghioarlele intră cu totul sub pământ. Ea se năpustește spre cel mai nenorocit climax din viața
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Acum ea țipă ca nebuna la lună. Și ei scheaună de durere. Ea geme de plăcere. Și ei se zvârcolesc în chinuri. Ea își izbește fesele de coapsele mele. Și potăile încep să scormonească pământul de sub ele. Sânii i se izbesc unul de altul într-un pleoscăit asurzitor. Și ghioarlele intră cu totul sub pământ. Ea se năpustește spre cel mai nenorocit climax din viața ei. Și câinii ard în flăcările iadului. Ea face gargară cu carnea și laptele meu. Și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
drum. La volan, mi-am tot repetat prima frază a unei povestiri scrise de Carver: „Un bărbat fără mâini a venit la ușă să-mi vândă o fotografie a casei mele, până când am adormit“. Am tresărit chiar când mașina verde izbea un parapet și m-am ținut bine de volan. Atârnam încă în centură, mașina se răsturnase, când am auzit o voce de femeie: Bă iatule, trăiești, trăiești, băiatule, în timp ce două palme umede îmi mângâiau obrajii. Iulian Kir Ileana Bunica ne
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Și după această descriere destul de plastică a justiției și a beneficiarilor ei, vreți, desigur, să vă dau niște exemple, așa cum ne-am obișnuit. Am să vă dau exemple, dar nu uitați că zilnic, tribunalele sunt pline de cei care se izbesc de "orbirea" justiției, că pușcăriile sunt suprapline de nevinovați și de nedreptățiți ai "dreptei justiții", că aceeași "dreaptă justiție" hăituiește alte mii de nevinovați peste tot. O să-mi replicați că n-am dreptate, că sunt vinovați de una sau de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-și toată puterea, s-o oprească sau s-o dea peste cap, lăsând-o pe neașteptate, capricios și luându-i-o sprințar înainte, într-o goană buimacă de flăcău îndrăgostit, care-și râdea de moliciunea ei, șuierând printre tufe și izbind cu fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri de fluturi albi gata să zboare spre stele. Departe, în străvezimea nopții, se întrezăreau puncte negre, unduiri și zvâcnituri, înflăcărând iarba și ceva ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și bătute în toate părțile, ca niște piei de tobă, respirând viața dealurilor din preajma orașului, cu șesurile înșelătoare, părelnice luciri de ape, colinele lin ondulate, râpele și umeri dealurilor împingându-se în piepturile altor dealuri până dincolo de șeaua de argint izbită de muchia cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub lună, curgeau, înecate-n lunci grase, pe malul Siretului. Totul mișuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vină? Întrebi de parcă n-ai ști ce zile trăim! E, oricum... Cu el n-au nimic. Ce pot să aibă cu el? Un copil! Ce-au avut și cu Alexandru. Știi ceva? strigă pe neașteptate nora și sări din pat, izbindu-se de șifonier în întuneric. Întinse mâinile bâjbâind spre ușă, până dădu de căldarea cu apă. Scufundă cana și bău lacom, apoi spuse cu vocea joasă, aproape în șoaptă. Crezi că, dacă-i iubești, numai matale ai dreptul asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o chemare care ascundea toate promisiunile și toate ispitele. Ce era cu ea? Izbucni în râs. Aha! Știu unde. Știi!... De unde știi? A, da, trebuia să-mi fi dat seama! Ah, dar nu așa! Așa vrei să mergi? întrebă ea, izbită de înfățișarea lui. Urcă-te-n cameră, pe încetul, să nu te simtă mama, și te-mbracă. Sau nu, se răzgândi, mă duc eu și-ți aduc un costum de-al lui Tom. "Asta e noaptea misterelor", își spuse băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lăcomia și fanfaronada lui, avea dreptul să-l primească? Să-l umilească pe frate-su purtându-i hainele? Înfoindu-se ca un păun în hainele lui? Cred că noaptea e de vină, își spuse tulburat de șuierul vântului care se izbea în acoperiș, tânguitor și gâfâit, ca un semnal îndepărtat de locomotivă care spintecă tăcerea unei câmpii. Numai noaptea asta fierbinte, care ne face să ne pierdem mințile! Irina, cu misterele ei, și pe urmă Cerboaica gata să-l îmbrace gigea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Irinei. De unde-o știa? Unde se cunoscuseră? Când? Imposibil! Scoase un geamăt. Descleștă mâinile. Se desprinse de balustradă. Pipăind ușor cu vârful piciorului, căută ușa de la cabină. Se buși în ea cu umărul. Se proiectă dincolo, într-o beznă nesuferită, izbindu-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea lui. La sfârșitul acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor, era îndârjit de-a binelea. Abia se mai putea potoli, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mutre străine, țapi ghiftuiți de cărnuri și brânzeturi, tumefiați de băutură, având același aer comun de buimăceală și veselie tâmpită. Faptul că toți parcă dinadins i se așezau în față, îl înfurie atât de rău că ameți. Închise ochii, gâfâind, izbit de-un parfum răcoros, de tămâie. Când și-i deschise, prietena prietenei lui sta în picioare, în rama unei oglinzi sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea, șampania și coniacul băut pe nerăsuflate își făcuseră efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
chiar așa! protestă Invalidul. Te rog să accepți să bei un păhărel cu noi. Unul singur. Numai unul, se rugară în cor. Dădu să se strecoare pe lângă ei, să plece, dar se simți înghesuită din toate părțile, apucată de mâini, izbită de răsuflările fierbinți și nesuferite. Lăsați-mă-n pace că mă supăr, îi înfruntă, zbătându-se să scape. Vă arunc în stradă pe toți. Idioților! strigă Invalidul, bătând cu pumnu-n tejghea. Ce-i asta? Ia te uită! Cerboaica e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mine. N-ai pus în gură nimic... Să mănânc?! se miră Miluță, și dădu din umeri. De mâncare îmi arde mie, când sunt pe urmele mele? Intră cu Ghiță Todireanu într-un local ferit, știut numai de mecanic, și-i izbi nările, gata să-l dea jos de pe picioare, un miros puternic de costiță afumată, cu varză. Câte-o holercă și ceva să-și astâmpere foamea flăcăul ista, spuse mecanicul femeii trupeșe, bălană și-ncă frumoasă, care ieși în întâmpinarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cap când l-a văzut că-i face semn să-l pună în gardă și-i ia lopata din mână, ca și cum s-ar fi supărat pe el că-i neîndemânatic și umblă încet?! Ha-ha, al dracului! izbucni mecanicul, și se izbi cu palma peste frunte, pricepând figura. Deștept. Hai, copăcel. Vino să-ți plătim, coană Profirița! strigă el, bătând cu pumnu-n masă. Patroana veni. Ne-ai văzut, coană Profiriță? De-o lună nu mai dă nimeni pe la mine, de unde să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de frică la mare și pe care-l dorea atât de mult. Îi știa timiditatea. Rămăsese la fel. O roșeață adolescentină îi coloră fața. Trecându-și palmele peste ochi, ca și cum ar fi vrut să-și alunge o vedenie ce-i izbea inima, se smulse din loc și se apropie, în grabă, de ea. Nemaipomenit! Dora-Tudora! Cerboaica! După cum vezi! zâmbi ea. Iată cum ne-a fost dat să ne ne-ntâlnim. Își îndreptă pieptul, încordându-și trupul străbătut de-un zvâcnet lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]