447 matches
-
autorul transferă, neadecvat, gânduri proprii unor personaje incapabile să reflecteze asupra marilor întrebări. Și Maximian, înainte de a-și da sufletul, găsește puterea de a ține un discurs, christic în intenție, dar arid, emfatic. Negru pe alb este o proză mai izbutită, folosind drept artificiu compozițional motivul scrisorilor găsite. Aproape toată nuvela e alcătuită din epistole. Naturalețea exprimărilor, verosimilitatea și viața ce se degajă dau acestor pagini un parfum aparte. Dar T. înregistrează cele mai multe reușite în textele confesive, ca în Efimeridele (I-
THEODORIAN-CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
frescă amănunțită, cu personaje istorice reale ori inventate, cu dragoste și „revoluții”, diplomație și bătălii, strategii și intrigi, unde singurul dușman al protagonistului pare a fi timpul scurt în care trebuie să realizeze imposibilul. Tetralogia Vulturul este și cea mai izbutită parte a unui masiv ciclu epic. Ca autor al câtorva piese de teatru, T. eșuează uneori tocmai prin schimbarea mediului său preferat, istoric, cu acela social, concentrat asupra banalului cotidian contemporan: Nedeia inimilor (reprezentată la Timișoara și Oradea, în 1959-1960
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
Toma Al Imoș, face parte din ciclul baladelor vitejești și datează din secolul al XVII-lea sau chiar mai dinainte. Răspândită îndeosebi în sudul Moldovei, în Muntenia, Oltenia și Banat, este cunoscută și la românii din sudul Dunării. Cele mai izbutite variante provin din Moldova și Muntenia și sunt incluse în colecțiile de poezii populare ale lui V. Alecsandri și G. Dem. Teodorescu. Primele versuri sugerează cadrul desfășurării acțiunii: „La poalele codrului, / În mijlocul câmpului”. Freamătul codrului însoțește însingurarea eroului, care ospătează
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
limba franceză. Îmi amintesc de-o admirabilă redare În franceză a câtorva poezii de Topârceanu. Respecta până și cântecul acestui poet datorat (pe urma lui Eminescu) a folosirii rimelor cu accent paroxiton: - mările - zările. Am cunoscut și am prețuit și izbutitele ei tălmăciri din Paul Valéry. Păstrez poetei Lucreția Andriu o frumoasă, vie și caldă amintire. Barbu Solacolu 2 Cumpătul Sinaia În 7.1.1974 Scumpe domnule Dimitriu, Împreună cu familia vă mulțumim pentru bunele dvs. felicitări de an nou. Vă urăm
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
carte cu trufie/ și spunem:// Un poem de dragoste/ e mai adevărat/ decât o noapte de dragoste.// Un poem al spaimei/ e mai cumplit decât spaima.// Un poem despre moarte/ e mai real decât moartea.” Nu era o eschivă, vreo izbutită acrobație lirică, În care poeții locului erau dintotdeauna meșteri. Transferul realității În altă realitate nu era evaziune sau ruptură, ci o Înaltă, dramatică asumare, cu inima toridă și mintea rece, cum se cuvenea. Citind primele poeme ale Martei, mă gândeam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
refugiul lingvistic de decenii și Începuse a vorbi, din nou, românește, limba pe care fusese bucuros, cândva, s-o abandoneze. O nouă formă a bolii Alzheimer, această revenire? Era, cu siguranță, cum avea să remarce, cu acuitate, Ion Vartic, o izbutită regresie. Un mod de a regresa Înspre starea prenatală și, În același timp, de inconștientă Întoarcere din exil, repatrierea Înspre patria pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate ziarele importante ale lumii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
2002; Mario Turchetti, Tirania și tiranicidul, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Adrian Popescu, Un expresionist postcomunist, ST, 1991, 10; V. Grosu, O poezie a interferențelor, „Columna”, 1992, 8-9; Mariana Codruț, „Nevoia de strigăt a limbii”, RL, 1992, 13; Nicolae Bârna, Levitația izbutită, L, 1992, 36; Al. Cistelecan, Înălțări și căderi, LCF, 1992, 44; Aurel Pantea, Ucenic la sacru, VTRA, 1992, 10; Virgil Mihaiu, Între real și surreal, ST, 1995, 1-2; Alex. Ștefănescu, Ediție revăzută și adăugită a vieții de fiecare zi, RL
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
însă abandonat în ciclurile Helada, Roma, Evul Mediu, Renașterea. Viziunea devine acum analitică, figuri aparținând mitologiei sau istoriei, tipuri ghicite sau personaje ale unor opere artistice se învecinează fără să respecte vreun desen prestabilit, încercând să evoce atmosfera fiecărei civilizații. Izbutite bucăți parnasiene, în genul unui J.-M. Heredia, îndeosebi în Helada și Roma, multe piese de un lirism curat stau lângă altele ce alunecă în livresc și prozaic, alunecare potențată de multiple experimente în versificație și dislocări în topica frazei
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
cunoscută este Piima lui Neculai Dimachi asupra vistieresei Anica Roset, care a circulat sub un titlu dedus din conținutul poemului, Corabia pe valuri. Înzestrat cu simț de observație și nu lipsit de umor, D. a compus și versuri satirice, mai izbutite decât cele elegiace. Sprințara scenetă O adunare a trii cucoane, unde sunt ironizate cochetăria și mania clevetelii, vădește predispoziții de autor dramatic. În colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman, scrie Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
decât cele ale lui Creangă, alunecând în banal sau în prolix, ambianța unui sat de sub munte, așa cum o percepe un copil. Dar evenimentele selectate sunt nesemnificative, în vreme ce desfășurarea narațiunii se poticnește adesea în stângăcii de stil sau de construcție. Mai izbutite, păstrând pe alocuri ceva din ingenuitatea, din culoarea și din fluiditatea povestirii populare, împreună cu un umor de asemenea de sorginte țărănească, sunt prelucrările sau izvodirile proprii cu aspect folcloric din Facerea lumei (1908), o istorisire a legendelor biblice, sau din
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
prezentului armatei. Cartea de început, Candidat la însurătoare (1958), include schițe și se vrea o satiră modernă a „păcatelor” sociale, ironizând, mai mult sau mai puțin iscusit, probleme conjugale, birocrația la toate nivelurile, lăudăroșenia, egoismul, oportunismul, parvenitismul etc. Cea mai izbutită dintre proze este Dosarul Urecheatu, în care autorul manevrează un reușit umor de limbaj și de situație, pe modelul caragialesc al „telegramelor”. Tot în 1958 îi apare volumul Noaptea albă, urmat de Născut a doua oară (1960), unde autorul, schimbând
GRECEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
plină de căldură, de sensibilitate, cu atenție pentru ceea ce au particular, personaje ale unui involuntar bildungsroman, părinții lui G., profesorii și colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți la Viena (Constantin Flondor, Ilarion Munteanu) și la Iași (Mihai Eminescu). Izbutită este și conturarea, cu o peniță ascuțită, a mediului răzeșilor bucovineni, mai ales a „cucoanelor” care viețuiesc înrobite tabieturilor și prefirându-și amintirile, uitate de vreme, în conacele lor (Duduia Pulheria, Cucoana Raluca), sau reconstituirea plină de compasiune a unor
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
idealul restabilirii unității culturale a românilor, a dus, prin cultivarea „realismului poporal” și a accesibilității limbii, la precizarea poziției lui C. față de scris: folclorul va constitui, definitiv, temelia beletristicii sale. În „Tribuna” (1888-1889) i-au apărut unele dintre cele mai izbutite creații: Nunta Zamfirei, Rada, Numai una!, Mânioasă, Fata morarului, însă în 1889 postul lui se desființează. El intenționa să treacă munții în România, spre a scăpa de serviciul militar în armata austro-ungară, dar, la recrutare, fu socotit inapt, datorită unei
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
parteneri pe măsură: un militant comunist și un anost director general. Destinele lor, ce păreau perfect paralele, se întretaie brusc, cele două surori îndrăgostindu-se, fatal, de același bărbat: vajnicul militant comunist. Tot conflictul decurge din acest joc de linii, izbutită fiind doar construcția. Un roman de o factură cu totul deosebită față de cele anterioare este Unde începe noaptea (1945). Renunțând la stilul foiletonistic și la analiza psihologică a individului, autorul descrie spaimele trăite de evrei în perioada legionară și în
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
dublată de o incontestabilă abilitate a versificării, postura juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică învestit cu rezonanțe mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce vehiculează o imagerie agreată de oficialitatea epocii (cu referiri la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.) rămân puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
alta, dar posibilitățile de permutare sunt limitate de necesitatea concordanței între mesajele celor două forme de artă sincretică. Unul dintre subiectele predilecte ale c. este dragostea, care își găsește uneori expresie în piese de mare finețe. Motive dintre cele mai izbutite artistic sunt inspirate de dor, sentiment inefabil, denumit cu un cuvânt specific românesc, intraductibil perfect. Natura nu este contemplată, ci animată, de cele mai multe ori, ea participă afectiv la viața țăranilor și numeroase elemente din natură au devenit simboluri consacrate. C.
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Grillparzer, Ibsen, în materie de exegeză contribuția rămânând modestă. O replică la studiul lui Ibrăileanu din 1916 se vrea Poetul Brătescu-Voinești (1921). Dimensiunea acestuia contrastează atât cu cota valorică a scriitorului, cât și cu modicitatea propozițiilor critice vrednice de reținut. Izbutită ca monografie, prin descrierea exactă a operei cercetate, cartea validează o singură observație structurantă, dar una la îndemâna oricui, aceea că „poetul îmbrățișează tot ce, fiind ales și nobil, suferă și e ursit înfrângerii” și că, în consecință, „simpatia pentru o
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
icoană a durerii: „Dar ea nu vorbea, / ci lacrimi vărsa, / mâinile-și frângea [...] dar nu răspundea, / că gură n-avea,/ ci semne făcea / și păru-și smulgea.” Balada a constituit un punct de plecare în realizarea uneia dintre cele mai izbutite creații ale lui Panait Istrati, Chira Chiralina. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, I, îngr. și introd. Gh. Vrabie, București, 1965, 193-200; S. Fl. Marian, Poezii poporale române, I, Cernăuți, 1873, 23-27; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
figura bizară a bătrânului maniac într-ale scrisului, din Răzbunarea unchiului Matei) pivotează între pornirea compătimitoare și ironia reținută. Dintre piesele de teatru ale lui C. (nepublicate în timpul vieții; un volum de Teatru îi va fi editat în 1976), mai izbutite ar fi drama de inspirație istorică, în canonul tradiției, La locul numit Direptate, însuflețită de un patos ce antrenează, până la artificiozitate, cadențe (și rime) de poem, și fantezia dramatică Don Juan, în care, eliberat din chinga legendei, seducătorul sevillian e
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
în familie, punând la dispoziția sa resursele necesare unei dezvoltări generale” (Cardinet J., Pour apprécier le travail des élèves). În viziunea lui I.T. Radu evaluarea „se referă la procesul întreg de măsurare și apreciere a rezultatelor, completându-1 prin stabilirea elementelor izbutite și a celor critice, ca bază pentru îmbunătățirea activității verificate”(Radu l.T., Evaluarea în procesul didactic, 2000). Stoica A. în Evaluarea curentă și examenele definește evaluarea ca fiind „un proces de măsurare și apreciere a valorii rezultatelor sistemului de educație
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
de atunci [de la 1913 - nota noas tră], dar cât de mult mi se pare! Întradevăr, câte prefaceri, quantum mutatus ab illo! Câte prefaceri în viața statului și neamului nostru! Câți oameni, pe atunci obscuri, sau în situații mo deste, nau izbutit, avântânduse după război în vâltoarea politică, să ajungă la acele situații care, întro societate încă înapoiată în cultură, sunt cele mai râvnite și prețuite. [...] Învățătura lor [a junimiștilor - n. n.] na avut decât un cusur, a fost prea înaltă pentru mediul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Constanța Buzea Schimbați dactilograful agramat, ori mai bine umblați în urma lui și faceți corecturi acolo unde el vă mutilează textele, umbrind bucuria unor versuri izbutite, ca "plânsul învinsului/ cu fiara alături", din varianta cea mai bună a poemului Despre mine. Pentru dumirire, iată cîteva din greșeli: "guși de privighetorii; vor lâncezii vocile; la gura puști; uni zic; timpul ce vi-lam răpit". Vă mulțumesc pentru
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
întemnițarea lui. Mărturisesc, ca istoric literar, ca Aderca mi-e foarte drag, tocmai pentru extraordinarul său rol popular exercitat în epoca interbelică. Și, de aceea, oricîte ori am prilejul (că acum, la reeditarea unuia dintre românele sale poate cel mai izbutit) îl comentez cu plăcere și chiar cu recunoștință. Reamintesc stimaților mei cititori că am apucat să-l cunosc pe F. Aderca, mai întîi la o bibliotecă publică unde veghea liniștea totală că un cerber inclement, bătînd, la orice tentativă de
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
îndemnul sacadat: „Spargeți oglinda!”), Timp rău, Doar el (cu sintagme din cărțile lui Marian Barbu: „provizii de soare”, „ghiol” - al cuvintelor, „colonel” - hoinar...), De-ai fi (ecouri dintr-un șlagăr al compozitorului Al. Mandy), Zbor frânt (una dintre cele mai izbutite piese ale volumului, poezie de notație, fără dulcegării și odăjdii inutile, arie în care autoarea nu vrea să persiste), Voi, cuvinte (ușor fior mioritic, în sens pozitiv), Nedumerire, Singurătate, Dor de stepă, Bob mic (gen epitaf). Poema cea mai lungă
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
Elena avea o fire cu totul opusă soțului ei: domoală, retrasă, cumpătată, cam stângace și puțin timidă, lipsită de încredere în forțele proprii era stăpânită în societate de puternice complexe de inferioritate. Deși, căsătoria nu a fost din cele mai izbutite, Cuza nefiind un soț prea statornic, între ei s-au păstrat, totuși, întotdeauna relații de respect. După înăbușirea revoluției de la 1848, a dovedit o altă trăsătură de caracter. Pusă în fața unei situații periculoase („revoluționarii fugeau din Iași spre Galați, urmăriți
Elena Cuza () [Corola-website/Science/300138_a_301467]