6,901 matches
-
ce bun toate acestea?! De ce atâta crudă și oarbă suferință?! Mă Întrebam necontenit, sperând că de undeva, din această livadă, voi auzi un foșnet și un sâsâit de șarpe... și poate un răspuns! A Început să picure ușor, picături calde, izvorâte dintr-un cer Însorit. M-am Îndreptat spre cameră, deoarece la ora 18.00 trebuia să fiu la masă. Un borș bun de legume, din producție proprie, și un pilaf de orez mă așteptau În boluri speciale și așezate În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
au ajuns la un grad de dezvoltare spirituală... Ce spun eu! Dacă i-ar Întreba cineva ce este „aurul filozofic”, ar spune că cineva nu este normal... și ar fi În stare să te Împroaște cu tot felul de cuvinte izvorâte dintr-o minte Îngustă, dureros de Îngustă... Când ești singur, impresia de prizonier Într-un spațiu strâmt se accentuiază. Ți se pare că te afli Într-un cavou mai mare, În care Îți târăști pașii, asemenea sclavilor Înlănțuiți, până În clipa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu amintirea cea nestinsă de trecerea incomensurabilă a timpului, cu tandrețe și nostalgie, încărcată de credință și dragoste de gintă și neam. Cu această sensibilitate, cu această conștiință adâncă, scrie, când are răgazul necesar, poezie și proză, ambele gesturi creative izvorând din nevoia de a-și face cunoscută, în sens misionar, apologetic, credința în Dumnezeu, credință formată în mijlocul familiei, primită și învățată de la părinții săi, față de care nutrește o dragoste totală, mărturisită cu nețărmurită emoție. Astfel, Lidia Vrabie, în pagini memorabile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dragoste puteai vedea la ei, tot atâta frică de a nu greși înaintea lui Dumnezeu, puteai vedea. Aveau frică și dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dragoste puteai vedea la ei, tot atâta frică de a nu greși înaintea lui Dumnezeu, puteai vedea. Aveau frică și dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
neputința mea. Eu nu am ajuns la acel nivel de credință și dragoste de Dumnezeu pe care îl avea ea, și nici inima nu am reușit să mi-o curăț de cele de prisos, cum era a mamei. Iertarea desăvârșită izvorăște dintr-o inimă curată, ca inima de copil. Cred că, atunci când Mântuitorul zise: „Lăsați copiii să vină la mine, că a unora ca aceștia este Impărăția cerurilor” sau „Adevărat vă spun Eu vouă, că de nu veți fi precum sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a stat trei zile neînsuflețită stăpâna sa. - Șurca noastră, mititica...”. În acest moment, Ana Nicoară, o fetiță ce stătea în ultima bancă, izbucni în hohote de plâns... Își lăsă căpușorul să cadă pe mâinuțele de pe bancă și plânsul ei, care izvora dintr-un suflet sincer și credincios de copil, curmă acea atmosferă... Plângea cu toată vocea ei, cu atâta jale, de îți venea foarte greu să-ți ascunzi lacrimile, care și așa erau ascunse cu greu de ceilalți copii... Nimeni nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dragoste puteai vedea la ei, tot atâta frică de a nu greși înaintea lui Dumnezeu, puteai vedea. Aveau frică și dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de săteni, oamenii vin și le aduc de mâncare fără greș atâta vreme cât ele nu se arată la față, atunci, când știau că oamenii vin să le aducă de mâncare ele cântă la pian, unul și același cântec, ca și cum acesta ar izvorî din pământ, ca semn de recunoștință pentru cei care le hrănesc, înfruntând toate primejdiile, cântă Ave Maria și de fiecare dată simte în suflet o bucurie nemărginită, toate acestea, și trupurile uscate ale stareței, ale mamei și Mariei înșirate pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încălcarea interdicției, trebuie să rabde, cu timpul se va face bine, are ierburi uscate, se va tămădui, dar acum mai bine să stea aici în preajma Mariei, să prindă puteri, clapele pianului au început să se miște, degetele urmăresc claviatura, muzica izvorăște din trupul ei sfârtecat, aude cum cad stelele, deschide ochii, peștera se umple de o muzică abisală, clapele pianului se mișcă singure, sunetele roiesc în jurul capului ei ca un nor de albine, peștera s-a umplut de lumină, Maria în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ea, măcar să-l îmbrățișeze! Acesta însă se depărta voit de ea găsind diferite preocupări în care îl antrena și pe Vișinel. Vișinel, prin întregul lui comportament, nu arăta că ajunsese la înțelegerea că toate aceste porniri afectuoase ale Inei sunt izvorâte din inima unei mame îndurerate, chiar și atunci când aceasta încerca să-l convingă că el aparține acestei familii: - Mama ta adevărată sunt eu, Vișinel! Răspunsul lui venea prompt și impasibil: - Nuuuuu, mama mea este Rafira, ea m-a crescut, eu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu țigani venind în goana mare, una dintre acestea oprind în fața casei lui. Din ea, coborî pe rând, mai întâi Vișinel, apoi Rafira care îl înlănțui pe băiat cu ambele brațe și, slobozindu-l, îl îndemnă cu gesturi ce nu izvorau din inima ei să intre pe poartă, în curtea familiei Georgescu. Nu oprise bine Lisandru caii că Mihăiță o zbughi în casă și nu se opri decât în camera lui, obsedat de teama care nu-l părăsise de o bună
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
familii. În jurul orei unsprezece, în prezența întregii șatre, începu desfășurarea nunții. Un alai vesel de tineri, cântând și dansând, însoțiră mireasa care merse cu spatele spre cortul părinților lui Vișinel, fiind întâmpinată de către mire. Urmară apoi celelalte etape ale ceremonialului izvorâte din datinile și tradițiile etniei rrome. Mireasa fusese găsită pură spre cinstea șatrei și a părințiilor ei. Urmară dansuri dezlănțuite, cântece vesele, jocuri exuberante, după care întreg alaiul porni în cântece și dans către masa așezată în poiană, pe iarbă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dimpotrivă, îl îndeamnă la reflecție, o scriere în cuprinsul căreia se regăsesc un om, o familie, o generație, o epocă, o țară care și astăzi, urmînd meandrele unui destin zbuciumat, își caută o matcă de normalitate, dar o scriere adevărată, izvorîtă din suflet, fără nimic contrafăcut, o scriere a unei ființări. Aceste „meandre” alcătuiesc o carte complexă, autentică, firească, greu de încadrat într-un tipar, o carte a unor nostalgice și vibrante rememorări, a unui remarcabil curaj civic, o carte document
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
intrigat, de ce nu am primit și eu un bilet de gală la marele spectacol al vieții?! Iluziile pierdute în copilăria întreruptă, sfâșiată și călcată în picioare mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum nu are iadul celor înțărânați fără cruce. Când se îmbată gândul cu licoarea senzuală a visului, incurabilă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care-l Împresura somnolent, ca o șoaptă prelungă. Plutea undeva Între reverie și somn, când simți dintr-o dată o foșnire caldă În preajmă și degete fierbinți mângâindu-i ochii. Inima Îi zvâcni cu putere și se zgudui de o trăire izvorâtă din adânc, care-i Înrâuri toată ființa, Învăluind-o cu un dulce semn de Întrebare: era ea? Marea lui dorință, eterna lui așteptare, dorul său fără margini era acolo!?... Tresări cu un surâs reținut și, ridicându-și mâna fremătător, Își
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de sânge și transpirație, am Început să mă târăsc spre bucătărie. Sticla mea de vodkă era acolo și era imperios necesar să ajung la ea. Piciorul rănit dădea semne de amorțeală. Simțeam ceva călduț și umed În locul acela, de unde sângele izvora nestingherit. Am Încercat să-mi leg rana, să opresc cumva sângerarea, dar fără șansă. În timp ce traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să se șteargă lent toate contururile din jur. O clipă doar, ca prin vis, gândul Îmi mai zboară la Întrebarea ce mutre vor face vecinii mei și cei care Îmi vor descoperi mai târziu trupul inert și lava de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
considerându-le mai mult decât facile. În stradă, ploaia o întâmpină întețită. Dar chiar așa, fără umbrelă, se hotărî să colinde străzile, în neștire. Era prea tulburată ca să meargă direct acasă. Sârmele ploii îi biciuiau fața, înmulțindu-i lacrimile ce izvorau fără contenire. Răceala apei însă îi făcea bine. Gândurile pline de o nebulozitate fără precedent își urmară nestingherite traiectoriile. Sub pașii ei, simțea dureros cum sunt strivite vise, dorințe, doruri... Mergea fără țintă într-o lume care nu mai era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
etape din cadrul procesului în care pot cere medierea conflcitului. Instanța poate chiar ea să recomande părților medierea, fapt care nu poate fi cotat ca un act de clemență acordat acestora din partea Judecătorului, fiind pur și simplu un drept al părților izvorât din prevederile art.6 din legea medierii. Ca atare, din perspectiva lor, părțile pot accepta medierea sau pot s-o refuze, insistând în ultimă instanță pe ideea de a continua procesul în care sunt înscrise. Renunțarea la procedura judiciară în favoarea
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
la bloc, să stabilească cu exactitate valoarea acestora, întrucât instanța, cu ocazia verificării legalității acordului în vederea consfințirii îl va infirma din acest motiv. În practica medierii au existat cazuri când una dintre părțile din conflict obligate la plata unui debit izvorât dintr-un contract ce depășea suma de 50.000 lei, să sesizeze această ilegalitate chiar cu ocazia primei ședințe de mediere. Acest lucru trebuie de fapt să-l sesizeze mai întâi mediatorul, însă de multe ori părțile nu prezintă cu
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
judecătoresc. În cartea a-V-a din Codul de procedură civilă sunt detaliate toate aspectele legate de executarea silită, pe care un mediator trebuie să le cunoască cel puțin la nivel de principiu, atunci când acceptă medierea unui conflict între părți, izvorât din neîndeplinirea obligațiilor rezultate dintr-un titlu executoriu, fie el un contract de împrumut de bani, de exemplu, încheiat și autentificat la notarul public, fie o hotărâre executorie privitoare la conținutul înțelegerii dintre părți pentru soluționarea unui conflict cu asociațiile
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
afirma ca legitimă”. Giorgio del Vecchio Își Întemeiază argumentarea strânsă, pe adevărul că noțiunea unui „drept natural de egală libertate” a fost enunțată deja dintr-o perioadă istorică foarte veche, și nu ar fi exagerat de a spune că ea izvorăște din conștiința Însăși a omenirii ca o adevărată axiomă. Chiar și În sclavagism, sau În epoca guvernămintelor despotice a fost proclamată, „nu fără riscuri și dificultăți pentru apărătorii ei”. Mai aproape de noi, școlile filosofice - observa filosoful italian de secol XX
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este bine să le refutăm. Prima susține că Statul ar fi creatorul dreptului și că, prin urmare, acesta din urmă nu ar avea alt fundament decât În puterea și În voința arbitrară a Statului Însuși. Adevărul este, dimpotrivă, că Dreptul izvorăște din spiritul uman și că manifestările multiple și spontane ale spiritelor individuale tind să se compună și să se coordoneze, convergent, În acest centru comun care este tocmai Statul. Acesta dobândește, astfel, calitatea juridică, de persoană supraindividuală și, În această
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adesea invocate de Înșiși teoreticienii anarhismului, este aceea a obligației, „așa cum ea rezultă din contractele private, liber concluse”. Aceste doctrine, care coincid cu cele ale lui Proudhon și Tucker, fac abstracție de „complexitatea oricărui regim contractual și de problemele ce izvorăsc inevitabil din el”. „O experiență milenară probează că: cine zice contract, zice posibilitate de controverse și necesitățile unei puteri de a le judeca”. Expresia extremă a doctrinelor individualiste se găsește În formula care declară Statul ca fiind un „rău necesar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]