3,184 matches
-
inspirat și cu gust, unchiul. Nu m-a pus să cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc urechile la tezaurul lui folcloric: "Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." Ca din cărți le zicea și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și dea cu părerea papilelor gustative, de ziua mea, erau toate numai ochi pe papionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
oară ca să-i mulțumesc, în cimitir, l-am auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." 18 E semn de înțelepciune, de îmbătrânire sau de boală metafizică, domnule Z? Dacă ar fi numai boala metafizică, n-ar fi bai, căci metafizica, deși uneori nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în curând se va face bine. Probabil că nu-i duce s-o vadă. Păi cum să-i ducă? Nici Matei nu este de acord. Ce păcat! —Mare păcat! Când am văzut-o nemișcată, cu ochii închiși, m-a cuprins jalea. Dar bietul Matei, cum se va simți săracu’?! îmi pare atât de rău de el. Ai văzut cât era de distrus? îl compătimea Gelu. Dacă stă tot timpul cu ea și zi și noapte, mâncat, nemâcat, dormit, nedormit, cum să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai pentru că știu că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în mijlocul ei, aproape că ajunsese să nu mai facă parte din ea! „Pentru fapta mea, atunci când am săvârșit-o așa cum am săvârșit-o, mă credeam un adevărat geniu, însă știu acum cam fost doar un prost!, își zise sieși cu jale odată, lăcrimând și renunțând de tot la aroganță. Chiar nu știu cine este responsabil cu datul de pedepse pe lumea asta, dar acum eu pot spune că mă simt pedepsit cu pedeapsa cea mai aspră. Am decăzut mult, nu mai valorez nimic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putea spune că aduce deloc a ghișeu de instituție publică, ci a magazie-n bună regulă. O magazie zăvorâtă și neschimbată veșnic, unde nu părea să răzbată vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu lacrimi fierbinți și amare, o zi, două zile, dar apoi obrajii încep să ți se usuce și să-ți crape, iar lacrimile din ochi îți seacă, însă nimic concret nu se schimbă, de fapt, căci tu tot cu aceeași jale grea continui să trăiești în tine. Așa stând lucrurile, în cele din urmă, el își spuse sieși: „Totuși, n-a fost nici prima și, cu siguranță, nici 162 Rareș Tiron ultima deziluzie din viața mea!” Astfel, încercă oarecum să pășească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul 170 Rareș Tiron era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pereche. Tu ești din lumea umbrelor, eu din lumea pământenilor. Tu ești din imagine zămislit, pe când eu din fructul dragostei de pe pământ. De aceea du-te, la locul tău pe când eu voi rămâne pe pământul meu. Zâna de pe pământ cu jale îi vorbea spiritului, și inima, puțin câte puțin, i se frângea. Puternic își frământa mâinile, în timp ce soarta și-o mustra, îl privea pe spirit cu compătimire, văzând cum acesta încet, încet, din imaginea ei se topea, doar pentru că iubea. Ea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în pădure fără să-i învețe și fără să-i supravegheze și aceștia fac la rândul lor numai răutăți; își scriu numele pe copaci și aceștia se îmbolnăvesc, apoi mor. Sau mai rău, dau foc din joacă pădurilor și ce jale mai e pe capul copacilor ... Vă rog să mă credeți, îmi este greu să vă povestesc. -Caută Gândul și dacă ați ajuns la o înțelegere, vreau s-o știu și eu. -Am încercat, Înălțimea voastră, dar am avut parte doar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de pâslă. Și ieri plouase, și alaltăieri, așa că-n aer plutea o atmosferă de lacustră bacoviană. Dacă ar fi fost mai frig, ar fi putut să ningă frumos și din belșug, ca-n iernile copilăriei, așa însă, era mai mare jalea... Cu toate că nu era obligat să iasă din casă și să înfrunte vremea urâtă de-afară, Bartolomeu Andronic încercase să iasă puțin mai devreme, sprijinindu-se în cârje, ca să facă niște târguieli mărunte, dar după câțiva pași pe trotuar simțise cum
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
îngăduiau nici un fel de educație. În această categorie intrau nume ca Iosif Iser, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Marius Bunescu, Lucian Grigorescu, Ion }uculescu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Anghel, Oscar Han, Constantin Baraschi, Vida Geza, Corneliu Medrea, Ion Jalea, Romul Ladea, Ion Irimescu, Boris Caragea, Hans Mattis-Teutsch, M.H. Maxy, Jules Perahim, Corneliu Michailescu, J. Podlipny, H.H.Catargi, Vasile Kazar, Alexandru }ipoia și încă multe altele, astăzi ignorate, dar de o remarcabilă valoare umană și cu o indiscutabilă forță creatoare
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
Cea de-a treia categorie este reprezentată de firile oportuniste și mobile, dispuse la colaborare și, în același timp, suficient de atente cu propriul interes pe termen lung spre a nu-și compromite prea grav opera, cum au fost Ion Jalea sau Ion Irimescu, dar și meseriașii greoi, fără strălucire și fără performanțe, cărora noua ordine politică părea să le asigure ceea ce natura refuzase într-o mare măsură, adică autoritate, comenzi, glorie și bani; Boris Caragea, Constantin Baraschi, dintre cei mai
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
Providența se adaptase la mintea unui copil. Altă dată, zic, într-o doară, ,,dacă ar jefui cineva icoana Maicii Domnului, din biserică, ce rău ar fi!". Duminica următoare icoana de care spuneam nu mai era la locul ei, fusese furată; jale mare printre credincioși, rugăciuni, post... A revenit după un timp. Răufăcătorii au vrut să o spolieze de argintul care o îmbrăca, au rănit-o, cred, ca pe icoana Madonei de la Czestokowa, dar ea s-a întors, ne-am bucurat cu
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
artiști importanți, de la finele secolului al XIX-lea și pînă la prelungirile tîrzii ale perioadei interbelice. Inventarul acestei secțiuni, deși impresionant la lectură, - Nicolae Grigorescu, Dimitrie Paciurea, Camil Ressu, Theodor Pallady, Eustațiu Stoenescu, Gheorghe Petrașcu, Lucian Grigorescu, Mișu Teișanu, Ion Jalea, Henri H. Catargi, Alexandru Ciucurencu, Ion }uculescu, Corneliu Baba, Ion Musceleanu, Sorin Ionescu - este profund subreprezentat la nivel de imagine. Cu excepția lui Petrașcu, Pallady (Nudul cu carte - sic! -, ar trebui discutat mai în profunzime) și }uculescu, ale căror lucrări sînt
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
acum pe cărți voi adormi uitat,/ Pierdut într-o provincie pustie." E o oboseală a repetiției și a normei, îngemănată cu teama de sfîrșeală, de istovire, aceea pe care o aveau și romanticii, disprețuitorii neputincioși ai scrisului de meserie: „și jalea de-a nu mai putea face un vers...". Tot ce mai urmează e înstăpînirea mecanicii, a unui fel inuman de a fi, pe care toată atmosfera poeziilor îl cheamă, de fapt îl atestă. Rotițe învîrtindu-se în gol, dintr-un mecanism
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
După terminarea celor două sesiuni de bacalaureat, Serviciul Român de Comedie a lansat piesa"Imnul repetentului la Bac (Viața e dură)". "Școala e dusă, o mare jale/ Cine ia Bacul e foarte tare/ În ritmul ăsta în câțiva ani/ Vor fi în țară numai prostani", spun versurile parodiei. Multe cadre din videoclipul piesei au fost filmate în autobuzele turistice lansate de Elena Udrea, scrie .
Super parodia "Viaţa e dură" - imnul repetentului la Bac - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68825_a_70150]
-
patronului, probabil, care lipsea. Intrasem și clopoțelul de deasupra ușii se auzise sunând grăbit. Clienții ceilalți începuseră să cânte, mai întâi încet, pe urmă, treptat, mai tare până ce totul se transformă într-un soi de viscol vocal. Nu era numai jale. Era mai mult decât jale. O tristețe, cu niște urlete lugubre, crescând, din ce în ce mai amenințătoare și, - am observat - fetița zbanghie, pe post de patroană, asculta cântecul acela nemișcată, cu o atenție nepotrivită vârstei sale. Și când am ieșit, asurzit, m-am
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
și clopoțelul de deasupra ușii se auzise sunând grăbit. Clienții ceilalți începuseră să cânte, mai întâi încet, pe urmă, treptat, mai tare până ce totul se transformă într-un soi de viscol vocal. Nu era numai jale. Era mai mult decât jale. O tristețe, cu niște urlete lugubre, crescând, din ce în ce mai amenințătoare și, - am observat - fetița zbanghie, pe post de patroană, asculta cântecul acela nemișcată, cu o atenție nepotrivită vârstei sale. Și când am ieșit, asurzit, m-am uitat la clopoțelul de deasupra
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
Spectacol de zile mari la Spitalul de Urgență din Iași. O pacientă de 55 de ani și-a smuls perfuziile și a început să danseze printre aparatele de resuscitare. După cântecele de petrecere, pacienta a început să fredoneze melodii de jale. Femeia a ajuns la spital în stare gravă din cauza exceselor alimentare, dar mai ales a alcoolului.
Recital la spitalul din Iaşi: o femeie beată criţă a început să cânte şi să danseze - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67570_a_68895]
-
și reîntîlnirea cu în viața ta? După ce mi-a apărut volumul Sora mea de dincolo, Constantin Noica îmi scria că l-a găsit la Păltiniș, că și lui i-au murit doi frați, la o vîrstă fragedă, și crede că Jalea poetului nu e alta decît cea general omenească. Apoi mă felicita că am scris o carte „atît de adevărată". Cred, ca și el, că jalea poetului nu e alta decît a celorlalți oameni. Diferența stă în felul în care se
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
că și lui i-au murit doi frați, la o vîrstă fragedă, și crede că Jalea poetului nu e alta decît cea general omenească. Apoi mă felicita că am scris o carte „atît de adevărată". Cred, ca și el, că jalea poetului nu e alta decît a celorlalți oameni. Diferența stă în felul în care se raportează la limită, la suferința celor apropiați și la pierderea lor. Pe mine, moartea unei ființe dragi poate să mă facă să străbat toată lumea de
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
a lumii celei noi pe care o deschide Brâncuși în plastica secolului XX. Gheorghe Zamfir și naiul său rămân în continuare embleme ale spiritualității românești, ale României profunde; a concertat în Biserica Sf. Katharina din inima orașului. Doina sa de jale penetrează sufletele, tulbură conștiințele. Indiferent de locul în care cântă. Suflul uman devine înnobilator. Vibrația lăuntrică este emoționantă. Succesul a fost imens; la nivelul publicului local; printre românii sosiți - unii dintre ei - de la zeci de kilometri distanță. De decenii Zamfir
Zilele culturii românești la Frankfurt by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6786_a_8111]
-
lacrimi le-am udat / Iubito, pentru tine!" exlamă subliniindu-l pe le în text : „ Cânturile, nota mea, Gh. Doca"(II,385). Exclamația ar avea sens în contextul edițiilor Maiorescu, 11 la număr, care urmează : „Cum străbătea atât de greu/ Din jalea mea adâncă" - cu referire la amor, celelalte ediții (mai puțin I. Scurtu) au „Cum străbăteau", cu referire la cânturi, desigur. Gheorghe Doca descoperă, în fine, că „S-a dus amorul..."este un poem din sfera celor care dezbat arta poetică
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
S-adus amorul" este școlărească, în cheia punctuației maioresciene: „...iubirea și durerea nu numai că se sting, ci chiar se îngemănează ca surse ale creației: „cânturile" în care poetul „a îngropat" un „atât de trist amor" se trăgeau și „din jalea lui adâncă". De aceea i se pare normal ca pierderea suferinței să fie și ea subiect al regretului, întocmai ca amorul dus..." (II,382) Acest masochism al amorului, ca să-l înțelegem astfel din descrierea psihologizantă a lui Gheorghe Doca, nu
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]