570 matches
-
pe perceptorul Bîrzotescu urmat, la câțiva pași, de straja satului. ― Așteptași, măi Ignate, să viu eu la tine și încă pe vremea asta, ai? Nu ți-a fost milă de ostenelile mele, ai? Țăranul uluit aruncă întîi după cîine: ― Huo, javră! Nu pricepi de vorbă! Pe urmă își îndulci glasul: ― Ce să aștept, domnule, păcatele noastre! Da uite, ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm... Că altfel veneam, vai de mine, cum să nu viu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se împart, dihotomic, în ceea ce o studentă a mea numea „cuțofili” și, la extrema cealaltă, ceea ce am putea numi „javrofobi”. La noi, aceștia din urmă sînt mult mai numeroși și mai vocali : „plăcerea mea este să dau cu mașina peste javre. ahahhahaha așa aș da și peste criminali și zoofili, nu cred că ar fi păcat”, se lăuda un forumist. „Era o babă la mine în bloc care avea grijă de niște maidanezi, și într-o seară cu niște prieteni i-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aș da și peste criminali și zoofili, nu cred că ar fi păcat”, se lăuda un forumist. „Era o babă la mine în bloc care avea grijă de niște maidanezi, și într-o seară cu niște prieteni i-am omorît javrele, iar un cîine i l-am lăsat în fața ușii. Am rîs două săptămîni”, se laudă el. „La săpun cu javrele maidaneze !”, îndemna un altul. „Javrele nu au ce căuta libere pe străzi”, era de părere un al treilea. Și, bineînțeles
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la mine în bloc care avea grijă de niște maidanezi, și într-o seară cu niște prieteni i-am omorît javrele, iar un cîine i l-am lăsat în fața ușii. Am rîs două săptămîni”, se laudă el. „La săpun cu javrele maidaneze !”, îndemna un altul. „Javrele nu au ce căuta libere pe străzi”, era de părere un al treilea. Și, bineînțeles, și maidanezii capătă imediat o culoare politică : „Dar de ce trebuie să le dau de mîncare ca să nu mă muște ? Asta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avea grijă de niște maidanezi, și într-o seară cu niște prieteni i-am omorît javrele, iar un cîine i l-am lăsat în fața ușii. Am rîs două săptămîni”, se laudă el. „La săpun cu javrele maidaneze !”, îndemna un altul. „Javrele nu au ce căuta libere pe străzi”, era de părere un al treilea. Și, bineînțeles, și maidanezii capătă imediat o culoare politică : „Dar de ce trebuie să le dau de mîncare ca să nu mă muște ? Asta seamănă a «taxă de protecție
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Măgliseală : lingușire Neap : gol-pușcă Nevăcuit : care nu a avut relații sexuale Paciaură : femeie scîrboasă, otreapă de femeie Pantaură : femeie rea și dușmănoasă Papelcă : fată bine îmbrăcată și plăcută Priștipeală : economie, agoniseală ; a priștipi : a acumula, a dobîndi bunuri Pușlă : jigodie, javră Rabilă : haină veche Sît ! : taci ! A svidui : a vindeca A timburi : a-și potrivi hainele pe corp Timnic : antreu la casă A zlemni : a bate zdravăn pe cineva Zorilă : luceafărul de dimineață Matrimoniul otoman La început, un salam și ceva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o armată luptând cu un bivol, un vârf de lance desenând o petunie. Un jupuit pierind într-o copcă, un val de sânge măturând municipii, un pătrat magic pe fruntea actorului. Am văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Început părea o glumă se transformă Într-un act de cruzime scăpată de sub control. Evident, e un handicapat care-i face orașul de rîs. Evident, trebuie pedepsit. Mi se Întunecă mințile și Îi dau un brînci lui Portocală. Termină, băi javră. Tu ce mă-ta crezi că ești... O să te Întorci după armată În văgăuna ta de sărăntoc cretin... Probabil că accesul meu de curaj nu s-ar fi petrecut dacă Gărăgău n-ar fi intrat tocmai atunci la duș, rîzÎnd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scîrbos. — Tu de unde vii? Îi relatez pe scurt traseul. Îi spun că am avut probleme cu veteranii, așa că sînt obișnuit. — Cel mai rău e șoferul, l-ai Întîlnit, dar nu cred că ai avut ocazia să vezi cît e de javră... — Ei, dădea semne. Dar e pe-aici vreunul care nu e lovit În cap? RÎdem. — Auzi... dar am senzația că te știu de undeva. Reiese că și el e Depeche Mode (mai mult The Cure), avem cunoștințe comune În Craiova
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au venit cu Securitatea peste gospodarii care n-au vrut să le dea pămîntul, i-au bătut de s-au căcat pe ei, i-au călcat În picioare. Băăă, asta au făcut nenorociții ăștia, futu-le rasa-n cur de javre!... (inginerul mecanic IAS) — Eu vă zic că să mai ascultați și... Doctorul ar vrea totuși să mai spună ceva. Dar vorba Îi e curmată: — Ce zici? Ce să mai ascultăm? Da’ de unde știi tu dom’le atîtea? De ce n-ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
provocator la Gabriel, apoi o atinse din nou de două ori, ca și cum ar fi ademenit-o la un joc sau la un ritual. Zet! Unde-i mingea? Nu-l ațâța, Gabriel. Zet, scumpule, sărută mâna! Ce peltea zaharisită e și javra asta! Mai există câini mici, dar ăsta-i ridicol. Un țâșt-bâșt pișăcios, care n-ar fi în stare să se apere singur. În Ennistone, câinii nu au nevoie să-și apere viața. Apoi, Gabriel adăugă: Vai, dragă, o făptură atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de kilometru. Noi între timp vom merge înainte și trebuie să ne ajungi. Ei? Ce ai de spus? Limbosu a lăsat privirea în pământ și doar și-a trecut limba peste buzele sfarogite. Ca să nu zici că am suflet de javră - nu de câine, că aista-i un animal bun ca pâinea caldă - când vom face popas la pâlcul de copaci de colo, ai voie să tragi o fugă până la pârâu și înapoi. Vorba ceea: o fugă bună de cățea, până
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ceia cum trăiau și că care ieșea din rând Siberia știa de el. Atunci de ce îți bagi capul sănătos sub Evanghelie? Matale ai dreptate, dar pentru ce ne-am vărsat noi sângele acolo în pustiul rusesc? Ca să ni se urce javrele iestea în cap? Doamne, ce zile am ajuns! Eu n-am avut norocul să intru în foc și asta nu pentru că m-am ferit, ci pentru beteșugul meu de la mână... Nu m-am gândit că n-ai vrut. Am zis
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să afle din documentarea ulterioară, domnului țăran posesor de grajd Calache Beșleagă, cel care va deveni în paginile următoare Caius AEqvus, exponent strălucit al pan-daco romanismului român contemporan. După ce alungă, cu un gest bine țintit al gumarilor săi uriași javra care conturba peisajul, Calache duse la gura nefericitului corespondent voluntar țâța caldă și virilă a unei sticle cu samahoancă. Parcă era ceva mai primăvară! La redacția marelui cotidian Expresul Național, în lipsa directorului plecat cu familia la cules de nuci de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
am plătit, mi-a tăiat lumina naturală de se făcu noapte. Și de ce n-aprindeți becul? Păi cum s-aprind becul dacă-i zi, că-i după.amiază!? La dumneata latră berbecuțul ăsta care-i mut? Berbecuț? Păi e ditamai javră. Pardon, domnu`, da-i berbe cuțu cuțu nostru. Și latră prin semne ca la televizor, la telejurnalul pentru surdo-mu ți. Ham! Ham! Ce faci? Traduc semnele câinelui. Parcă l-a văzut pe dracul! Și dac-aș fi dracul, vă deranjează
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bani grei...Am ghicit ? Metaforic da, în realitate nu. Oricum, în filmul nostru banii grei o să-i dați dumneavoastră fiindcă, conform Legii, Pitbullii sunt interziși iar dumneavoastră dețineți ilegal un Pitbull nelegal. Ați înțeles ? Am înțeles că-i o confuzie. Javra mea nu-i Pitbull ci corcitură de pekinez cu șușu, tekel - mekel și-n final, e ca Belafonte, mulatru ! Păcat că nu cântă, că s-ar umple de bani mai ceva ca de pureci. Și chiar o rog pe doamna
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
care-l dețineți nu-i Pitbull ? Da. Da ce ? Că nu-i, sau că e ? Că nu-i, fiindcă nu-I ! E ? Să zicem că nu e. Dar pentru asta vă trebuie o constatare de specialitate și oricum oficială. înscrieți javra la Asociația Chinologică, îl vaccinați, castrați, degresați și dacă pe deasupra nu-i nici Pittbul poa’ să latre până la adânci bătrâneți, dacă nu moare prin accident de jigodie. Și rupeți reclamația ? Reclamația n-o pot rupe că-i act oficial din moment ce
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ghinion neghinion ar mai fi, domnule Albăstrui... Albăstrel. Așa, Albăstric, ar mai fi o soluție: declarați animalul dizident politic și cereți azil politic la ambasada din Maragonga. Conform teoriei circumstanțelor atenuante, Domnul Albăstrel avea de ales fie coparticiparea la expierea javrei particulare, fie trecerea prin sita măruntă ca și ploaia care abia începuse a hypocratismului canin. Iată-l ca atare în antecamera cabinetului particular al doctorului Euthanasie Polidor, reputat specialist în râie și timbre obliterate. Demnă dar amabilă, domnișoara asistentă îl
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
întruna fără oprire, iar lor nu le rămânea decât să îndure și să meargă mai departe. Băteau ore întregi câmpurile de grâne pârjolite, ca niște inspectori agricoli responsabili cu monitorizarea recoltei din regiune. Luau și câinele cu ei, pe Blackie-doi. —Javra asta e aproape la fel de bună ca a mea, spunea Mark. Doar un pic mai neascultătoare. Din când în când, îi dădea voie lui Karin să vină cu ei, dacă-și ținea gura. Barbara îl putea asculta pe Mark trăncănind întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre vădita mulțumire a lui Dragoș, care zâmbi, „să n-o luăm nici așa, că doar oameni suntem și cum să nu râd de amărâții ăștia, uită-te numai la ei, uită-te la Constantinescu și la Petru și la javra asta“, Iason își sublinie ultimele cuvinte cu un bocanc bine țintit în pântecul suplu al Zenobiei, eu și Petru am oftat, simțind parcă noi înșine lovitura, domnul Sima schiță un gest de indignare altminteri destul de reținut, doar Dragoș zâmbi, acum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în stânga, orbește, cu sacul de mână, ca să mă apăr, niciodată nu s-au năpustit asupra mea atâția câini tăcuți și furioși, își înfigeau colții în sacul meu, unul a rămas cu dinții înfipți în el, învârteam sacul în aer, cu javră cu tot, ca să-l desprind, eram sigur că oamenii mă priveau din casele întunecate, mi se părea că le aud șoaptele, dar n-a ieșit nici unul să alunge haita. La capătul satului m-am oprit să răsuflu, câinii rămăseseră în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sohă...“. „Surori ca dumneavoastră am văzut eu multe, doamnă Gerda, era una, de exemplu, doamna Ojog, de vârsta dumneavoastră actuală pe când eu abia împlinisem patrusprezece ani, venise din America, fuma trabuc, juca poker cu mama, avea un cățel, Buster, o javră împuțită, fără păr; o dată, seara, după joc, a zis că i e urât să meargă singură pe străzi, acasă, mama a zis că nu-i nimic, te conduce Gellu, am condus-o, pe drum vorbea de una și de alta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
printre contribuabili, n-ai idee ce le vede. E și mult mai bătrân...“ Ceva ca un pui de câine mic și cenușiu, poate un șobolan, se oprise lângă piciorul lui stâng, scheuna, îi adulmeca pantoful. Acolo, în universul olfactiv al javrei, se petrecea pesemne un lucru important de care nimeni n avea să știe, niciodată, nimic... „Îi place de mine“, spunea Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre colegul lui sau despre câinele-șobolan. „Îi place pentru că sunt urât, mi-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unii ne și înjurau. Puiul de câine-șobolan se întorsese la galop, credea că e chemat. I se lipise de pantoful stâng, i-l mirosea, atent. „N-a înțeles nimic“, a oftat Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre javră sau despre fata de pe șlep. „Nici n-avea cum : era un șlep străin, cu pavilion austriac...“ Constantin s-a oprit o clipă să mângâie pe cap javra, care scheuna fericită. „Atunci mi-a venit ideea să plec la mare, măcar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înțeles nimic“, a oftat Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre javră sau despre fata de pe șlep. „Nici n-avea cum : era un șlep străin, cu pavilion austriac...“ Constantin s-a oprit o clipă să mângâie pe cap javra, care scheuna fericită. „Atunci mi-a venit ideea să plec la mare, măcar pentru o zi, să caut șlepul“, a continuat el. „Am un prieten la Constanța, unul, Poenaru, stă pe lângă geamie, i-a albit părul, de tânăr, din cauza nervilor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]