992 matches
-
de somn, dintr-un ghem de lână albă, croșetezi un mic flanel. Te aud vorbind cu fina, peste gard, lângă pătul, cum că te-ar durea ceva, dar nu ieși să plângi în drum. Te aud în cimitir cum te jelești la mormânt și în lacrimi povestești, cum noi trei, care-am rămas: “Suntem bine !” - lui tăticu, sub adânc. Te aud, după un timp, de lângă el, de acolo, cum, că nu ai știut clipa, când ne-ai spus la toți: “Adio
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372341_a_373670]
-
când din nou cineva ciocănește în ușe. Albă la față, năvăli în încăpere Lenuța, asistenta de la infirmeria unității, care, plângând, se sfârșea de durere, li se adresă amândurora: - Auzirăți că pe copilul Măndiței îl călcă o autobasculantă, în fața școlii!? Și jelind de răsuna comandamentul ieși în curtea unității, unde soldații schimbul doi și trei, prezenți în cazarmă la odihnă precum și întreg personalul unității, fără altă comandă, umpluseră platoul de adunare . Referință Bibliografică: Mai poftim pe la noi / Ion C. Gociu : Confluențe Literare
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
spre amurg, înveșmântându-se-n negru. Îmi mai zdrumică mintea niște sloiuri de foc, Niște lame-arzătoare, care-mi seacă puterea; Mă frământ și mă sperii: ce-aș mai pune în loc, Dacă tu mi te-ai duce, pribegind nicăierea? Și-mi jelesc niște doruri, și mă plâng ochi de rouă - Inima-mi speriată tânguiește și-ngaimă... Tu răsari din lumină, când în suflet îmi plouă, Dulce ca o minune și mă vindeci de spaimă. Referință Bibliografică: SPAIME / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
slab, și a căzut ca un lemn din pădure, când este tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Făți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă... Doamne, Doamne!... om fără minte, ce ești. Andrei a tresărit ca dintr-un somn profund, și văzând pe Costică pădurarul cum îl privea cu ochii deschiși
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
pățesc cei fără pile !» (p. 46); (7) evidențierea rostului epigramei în lume, epigramele spiritului justițiar-triumfător (catrene / distihuri, mai rar, dar sunt): (în „descendență eminesciană“) «De treci codrii de aramă / Și n-ai dat de-o epigramă, / Să nu te aud jelind / Că sunt numai fiare-n Pind !» (p. 65); Lovit dibaci de-o dura lex, / Când s-a trezit era un ex. » (p. 45); Terifiantul adevăr / Stă spânzurat de-un fir de păr !» (p. 59); etc.; (8) catrenele în care satirizează
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Constituțională. Nu știu în ce stadiu este proiectul. Dacă e nevoie să ne implicăm și noi în finalizarea lui, dar mai ales în popularizare vă spun deschis că o vom face. Dacă vrem să facem ceva, pentru că altfel ne întrunim, jelim unii pe umerii celorlalți, împărtășim amintiri și nu facem nimic, trebuie să trecem în planul practic, în planul acțiunii. De aceea cred că a sosit momentul să depășim starea de letargie. Cum spunea doamna Rotaru, ne-am ridicat noi și
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
Cu gropite lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz, Cu gropite în obraz, Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te-nchipuiesc Îmi vine sa-nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i țară florilor? Unde ea acum trăiește, Iară câmpul înverzește Și codrul vazand-o crește; Și când trece prin grădină Toți copacii i se-nchina Și încep să înflorească, Pe ea s-o împodobească Căci
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
Cu gropite lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz, Cu gropite în obraz, Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te-nchipuiesc Îmi vine sa-nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i țară florilor? Unde ea acum trăiește, Iară câmpul înverzește Și codrul vazand-o crește; Și când trece prin grădină Toți copacii i se-nchina Și încep să înflorească, Pe ea s-o împodobească Căci
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
cu gândurile amestecate. Ajunseră în comitetul central, descoperiră, făceau și ei ce făcea toată lumea, treceau prin fața catafalcului, se opreau o clipă la capul lui, stăteau așa puțin și plecau mai departe. « Bă, Ioane, tu ai văzut, mă , că nu-l jelea nimeni ? El n-o fi având și el copii și nevastă ?” ,, Ba are, cică are două fete, nevasta l-a lăsat de când era în pușcărie la Doftana ! » Asta fusese toată treaba pe care o făcuseră ei ca delegați la moartea
ÎNMORMÂNTAREA (FRAGMENT DIN ROMANUL MOROMEŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348915_a_350244]
-
și a căzut ca un lemn din pădure, când este tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Fă-ți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă... Doamne, Doamne!... om fără minte, ce ești. Andrei a tresărit ca dintr-un somn profund, și văzând pe Costică pădurarul cum îl privea cu ochii deschiși
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
lui Serafim Duicu - cele din ceasul de taină al spiritului său înalt și frumos, ascuns ieftinătății cotidiene. „Ce suntem noi... Prin ierburi foșnitoare vin glasuri de părinți și-n fiecare zarzăr e o mumă cu gene în petalele de mai jelind în brumă. Din oase-și trag gutuile mireasma râvnind la pulpe de fecioare-n somn și-n taina lacrimii de rouă noaptea e os de domn. Grămezi de oase-n jos la temelii și suflete sunt jos, da, jos la
SERAFIM DUICU-UN CAVALER DE DOLJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346386_a_347715]
-
nici rost, nici mântuire, cuprinși de setea de mărire. Suntem că fiarele din junglă care pe care să ajungă, nimicnicia nu se-ascunde și raul peste tot pătrunde. Ucide mina, plânge gândul, se înfioară tot pământul și stelele din cer jelesc blestemul nostru pământesc. Poate e timpul de pe urmă, dar Mielul s-a-naltat din turmă și nu văd jertfa ce-ar putea Să-nduplece mânia Ta, Ce-o simt că vine în curând Precum în Carte, Fulgerând. ÎNTRE VIEȚI M-aș rupe
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
cosească, cine aia, cine ailaltă? Pentru aia și-ailaltă, nu zic, oi găsi tu înlocuitor, da’ să știi că coasă ca a mea n-are nimeni. Auzi, ia nu te mai boci atâta! Ia-te de mână cu baba Leana și jeliți-l pe Gheorghe-al ei. Că io, dacă stau să mă gândesc bine, chiar mă bucur c-am scăpat de muncă... și de-o urâtă ca tine. Ptiu! Că urâtă mai ești! Cum nu te-am văzut io toată viața
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
-ntrebam de unde vine, zicea: „Am fost la a lu’ Costică, la telenovea”. Și cum vorbea așa, cu dus-întors, eu nu prea știam ce să cred, da’ nici n-am cercetat cazu’, că era Costică ditai omoiu. Ia, cât se mai jelesc babele-astea, să mai cuget și eu o fărâmă, că când m-or mânca viermii, cu cugetări cu tot, m-oi tot odihni. Era unu’, Eminescu, parcă murise și ăla, da’ mi-a spus învățătoru’ când i-am săpat via
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
să dau timpul înapoi, aș ajunge chiar prin anii copilăriei, când eram îndrăgostită de strigăturile auzite la horă sau la anumite sărbători, precum și de baladele pe care le cântau lătarii pe la nunți și petreceri. Chiar și la înmormântări, femeile își jeleau morții, compunând pe loc versuri cu mesaj special pentru cel plecat. Creațiile folclorice circulau din belșug. Îmi era dragă auzului și inimii, construcția lor cu rimă și ritm, toate având linie melodică. Strigăturile, în special cele satirice, mă fascinau, îndemnându
TAINA SCRISULUI (44) – CREZUL MEU ÎN DESTIN de IOANA STUPARU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345400_a_346729]
-
îmbumbiți, semn că în acest an vom avea parte de rod bogat, am văzut două mierle îmbrăcate în voal negru, care-și strigau cu fluierături prelungi, soțiorii. Pe cele două mierlițe, în imaginația mea, le asemuiam cu mama și bunica jelind zi și noapte pe bunicul Dumitru Tetoianu - decedat la Mărășești în 1918 - și pe tata, Ilie Voican, plecat să lupte pentru eliberarea patriei pe frontul de apus, în cel de al Doilea Război Mondial. Am deschis caietul și, când am
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
că sunt cumsecade! --Domnule, ai noroc că sunt un om milos și cu frică de Dumnezeu. Că așa suntem noi, ăștia de la țară. Dar, nu-ți spusei că sunt niște cheltuieli? Hai, te-nvoiești cu două milioane? Mototolea începu iar să jelească și să jure pe lumina ochilor că n-are nici măcar un milion. Floricel își spuse: joacă tare tipul! Totuși, nu pot să nu-l jupoi în starea în care se află. Se uită cu scârbă la Mototolea: --Domnule, și mila
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
țara? Brazda, cum?/ Ce-am scos-o noi de la dușman!/ Pădurile cât au crescut?/ Ca voi s-aveți sute de ani/. De ce-au murit acești soldați/ Să-i plângem și s-aducem flori?/ I-au plâns și i-au jelit cumplit/ Părinții lor de mii de ori./ Ei au murit cu gând curat/ Să apere ce-i strămoșesc/ Și țări străine au ajutat/ De-aceea aici se odihnesc./ Pământ străin, cum ai primit/ Tineri ca florile de crin/ Să doarmă
LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376933_a_378262]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi cântă ploaia la fereastră, Un cântec vechi, de mult uitat, Jelește toamna-ncet o doină, Mă prind cu sufletu-n cântat... Îmi cântă focul cald în sobă, O horă veche, de demult, Tresaltă sufletu-mi de jale, Mă încălzește ce ascult... Îmi cântă vântul lin în horn, Un cânt de leagăn
CÂNTEC de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376980_a_378309]
-
Mă încălzește ce ascult... Îmi cântă vântul lin în horn, Un cânt de leagăn, de bunică, Pe deal se-aude trist un corn, Când fumu-n zare se ridică... Îmi cântă frunza-n vârf de nuc, Când vântu-n taină o mângâie, Jelește-o frunză care cade, Rugându-se să mai rămâie... Îmi cântă sufletul în ploaie, Și-mi cântă sufletul în vânt, Cânt când tristețea mă-nconvoaie, Și plâng cu frunza pe pământ. Și cânt cu toamna care vine, Și cânt cu frunzele
CÂNTEC de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376980_a_378309]
-
pace nesfârșită Și-n jurul ei mulțimea o adora uimită Iar glasul ei...o...glasul era o adiere Ce revărsa în inimi speranță și putere... Dar astăzi unde-i oare? Pe unde rătăcește? Pe care țărm pustiu trecutul și-l jelește? O caut cu-atâta dor...spre depărtări o strig Dar ea mai rătăcește prin noapte și prin frig... Sunt zile când o clipă îmi pare c-o zăresc -Nălucă ce se pierde în omul cel firesc- Cu haine zdrențuite și
UNDE-I OARE DRAGOSTEA? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377886_a_379215]
-
și începu să urle disperată: - Aoleu, săriți, oameni buni! Săriți, nenorocire mare! Câțiva săteni ieșiră la poartă nedumeriți de țipetele femeii. - Dar ce pățiși, fă, întrebă Bebe Nastasiu ieșindu-i în întâmpinare. - Jale mare, Bebe! Jale mare! - Spune odată, să jelim și noi, o luă în batjocură bărbatul. - A murit Marița! - Cum să moară, fă, că doar umbla după măritiș! - Zace înecată în lac! Și alaiul format din câțiva bărbați și o droaie de muieri curioase luă drumul spre gârlă. Când
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
noaptea-mi urlă printre lacrimi Și mă sugrumă-n groaza sa, Atunci te strig de dor și-n patimi Sărut prin casă urma ta. Îmi este mult prea dor, iubite, De chipul tău și de-al tău glas Și te jelesc cu dulci cuvinte Peste-amintiri ce mi-au rămas. Și-mi bate vântul greu în nopți Prin rănile adânci din suflet, Izbind și zăvorâdu-mi porți Ce te-au pierdut de-al tău răsuflet. Și îți ating și mângâierea Ce-a rătăcit
IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378020_a_379349]
-
s-a răstit profesorul Mateescu. Vorbim noi mâine la școală. Am pus toți capul în pământ și am muțit. Nu aveam răspuns la o așa întrebare. Pe malul celălalt se adunase tot satul. Ba veniseră și din satele vecine. Femeile jeleau de se auzeau de la Prunești. Pe poteca de la Boierașu, pe lângă vii, coborau oameni din Bude, în fugă și-ntr-un țipăt. - Aoleooo, Doaaamne, ce făcuși? Îmi luași copilul. Pe ăsta l-aveam și noi. Era glasul mamei lui Nicu. Când
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
-mi din suflet ce-n sânge s-or scălda Și fiecare strop de sânge va cădea-n poezie Pe frunzele din toamnă scriind povestea mea. Când plânsu-mi va-nceta să ude ploaia toamnei, Când frunzele-n roșite în hohot vor jeli, Când pribegite păsări vor locui-n ținutu-mi, Abia atunci, iubiții mei, să plângeți căci n-oi fi! Referință Bibliografică: SUFLET ÎN AGONIE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SUFLET ÎN AGONIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376461_a_377790]