521 matches
-
muzicală, minuțios cizelată acum de plasticitatea gesticii dirijorale a lui Mariss Jansons. În Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în do minor de Beethoven, Emmanuel Ax a învins materia sonoră, șlefuind-o aidoma unui sculptor, ornând-o apoi cu jerbe de arpegieri dantelate, similare ghirlandelor florale din tablourile cu Madone renascentiste sau din epoca rococo-ului. Felul în care a fost construit și redat poemul ”O viață de erou” de Richard Strauss a reconfirmat adâncimea concepției dirijorale a lui Mariss
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
nici de-un deget. Moțăind, se foiește nevasta mângâind universul pe creștet. Dar deodată-n străvechiul oraș năvălind ca tătarul Mamai trufaș, nărăvaș, buclucaș sparge noaptea întâiul tramvai. Tipul ăsta se ia-n serios și electrici să fim ne învață: jerbe lungi de scântei de sub roți - doar apoi se topește în ceață. Altu-i șpilul aicea, băieți! Alt dichis, și se riscă hoțește iar tramvaiul, clopoțind semeț epoci noi - perle noi - prevestește. El, tramvaiul, iabraș precum e le străpunge, scrâșnindu-și mânia
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
linia își păstrase aceeași eleganță. Pe cît îi îngăduiseră vîrsta și boala, părea să fi rămas o femeie frumoasă pînă în clipa din urmă. În capela de la Bellu venise puțină lume; din partea Uniunii Scriitorilor parcă numai Traian Iancu, însoțitorul unei jerbe bogate; de la Teatrul Național "I.L. Caragiale" nici o figură cunoscută, doar o coroană mare, din "flori pe virament", obiect de protocol lăsat acolo devreme, de nu se știe cine. Maestrul de ceremonii funerare - care se ocupa de înmormîntările celor din C.C.
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
artist. Cu asemenea calități, nu era de mirare faptul că el ambiționa să lase în urma lui numai lucruri foarte frumoase, care să-i poarte numele și dincolo de timpul când el nu va mai fi. Pe fundalul clar-obscur hașurat de jerbele de scântei țâșnite din loviturile ciocanului pe fierul înroșit, Biscornet părea un vrăjitor, care preface în chip miraculos bucățile de metal inert, lipsite de expresivitate, în obiecte strălucitoare, aproape însuflețite. Dorința de a progresa în meseria lui era perfect justificată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
rostită, nu ca un argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera lui Carol. Doamna K dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
subțioara picioarelor, într-un fel de amânare, și, pe neașteptate, cum trecea ceasul de prohod și de risipă de catedrale mistuite-n pârjoluri reci și seara cernea ceruri de fluturi albaștri și cenușii peste pământ, în sângele ei tânăr înviau jerbe de foc, se desfundau peșteri de doruri și erupții de lumină izbucneau, răspândind-o spre cer. Bătrâna o pândea cu ochii ei stinși, răniți de îndelungată văduvie, urmărind-o când nu era cu ea, suflându-i în suflet și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să aștepte dimineața, care, după o noapte de veghe obștească, sub stelele înghițite de nori ca să se elibereze mai curate, mai limpezi și mai scânteietoare, de parcă ar fi fost niște pahare șterse cu ștergare de borangic, se arăta ca o jerbă de flăcări. Ochii țăranilor care-și frecau fețele cu zăpadă luceau roșii și rotunzi ca ai păsărilor. Și chiar păreau, în cămeșoaiele lor albe, cu mâneci largi, un cârd de păsări mari de apă, înșelate asupra vremii și-ntoarse pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de țeste ale mulțimii, îndreptîndu-se către marea sferă ce cuprinsese aproape tot spațiul din mijlocul discului pe care ne aflam. Oul se rotea greoi în jurai axei verticale, arătând mereu alte canale, alte mări uscate și alte continente, aruncând alte jerbe de foc și resorbindu-le în pântecul de albuș și de gălbenuș. Navigator singuratic, creierul se apropia de soare, alunecând parcă pe un pliu subliminal, pe un tub de ghidaj ascuns în altă dimensiune. Era acolo, neauzită, dar simțită cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de lauri către un bărbat ilustru. Lângă ei, Faima suna dintr-o trompetă de mucava poleită, sprijinindu-și o mână pe umărul unui sculptor care cioplea la un bloc de marmoră. Veneau apoi bijutierii, ceasornicarii și florarii (cu o imensă jerbă de orchidee, cum gloata nu mai văzuse nicicînd: sute de guri de vipere deschizîndu-se ca să-și azvârle parfumatul venin), boiangiii, cizmarii și brutarii. Aceștia din urmă coceau pâine chiar în carul lor tras de opt boi și-o aruncau, fierbinte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
minunatele stele. Aproape că-l omorâseră cu pietre, și acum cât de mult le lipsea! Merseră cu toții pe la casele lor, împrăștiindu-se în scările blocului. Mircea ajunse acasă tocmai la timp ca să prindă artificiile. Fugea între dormitor și balcon, căci jerbele de lumină fluorescentă, picurând steluțe purpurii, azurii, aurii se înălțau, se desfăceau și piereau și în fața blocului, peste Bucureștiul întins până la hotarul privirii, și în spate, între moară și muchia blocului lor, pe fundalul cerului întunecat, punctat doar de steluța
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de cel de-al cincilea Abate, care poate dezlănțui asupra intrusului tot felul de arme pe care le alege absolut la întîmplare. Săgețile otrăvite care ți-au șuierat pe lângă ureche sunt doar cele mai inofensive dintre ele. Uneori e o jerbă de flăcări, alteori un gaz mortal... ― Un gaz? ― Da, în firidă era o mască... ― O mască! Doar o mască? Și ce? Doreai să te sinucizi? Abatele zîmbi: ― Deloc. Probabil că aș fi folosit-o eu, și noi nu am mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
adopta această lege supremă, ne-a spus președintele nostru „legitim” (care după acest referendum a devenit și mai „legitim”) stând înlemnit de mândrie între două coșuri de garoafe care nu știu de ce mie mi s-a părut că sunt două jerbe imense depuse acolo de SRI pentru mai multă transparență. Noroc că Marea Adunare a-nceput să bată din palme și asta m-a făcut să-mi dau seama că tovarășul Iliescu nu vorbea totuși la o ceremonie de doliu. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
la același liceu cu tine, sunt În clasa a IX-a la seral”, atât mai apucă să-ți spună și se strecoară hoțește spre hala unde mașinile huruie Îngrozitor. Apeși cu furie cuțitul de strung În piatra polizorului și În jerba de scântei, care ți se mântuiește sub privirea inundată de lacrimi, te Întrebi cine este Polixenia, cine este această strungăriță și, În general, ce rost mai are să treci pe la laborator. Cu un gust În gură și pe buze, metalic, dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din apropierea porții, netezind drumul lui Fitz. Când focurile celor trei cazemate și ale soldaților de pe balcon se încrucișară asupra reporterului, acesta părea că nu mai are nici o șansă. Distanța dintre proiectile se micșora tot mai mult, praful se ridica în jerbe, făcând apoi rotocoale imense, și în scurtă vreme nimeni nu mai văzu nimic. Vocea lui Frank, subțire, ordonă încetarea focului. Nu-l auzi nimeni și trebui să răcnească până la epuizare. Armele tăcură. Urmă o lungă perioadă de disipare a prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Descoperit în vânt, piciorul negricios își plimba degetele în undă. A stat așa până soarele urcă în amiezi. Când băgă de seamă că se află tot acolo, copila tresări. La un cot al șinelor, departe, fulgeră o rază rotită în jerbă. Era automotorul de douăsprezece care, cu geamurile în soare, făcea o curbă. Din vagon, o babă cu chip și ochi acri de aguridă privea atentă la terasament. Rochia murdară și decolorată arăta că baba plecase de acasă pe nepusă masă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tot ce prinsesem cu urechea din ceea ce spuneau alții pe la colțuri. Și am avut obrăznicia să mai și citesc după o săptămână la cenaclul lor un ciclu de versuri ("Calea regală"), care a fost pur și simplu aneantizat sub o jerbă exuberantă de înjurături. Războiul meu cu "Cenaclul de Luni" era notoriu și a durat vreun an, după care am început să mai și citesc ceea ce scriau băieții (spre a-i putea combate...) și, surpriză! am fost cucerit de-a dreptul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și când armele vorbesc... în a doua cetate, stăpânită de o oligarhie plutocratică, artistul va decora sălile de bal, va inventa mecanisme uimitoare pentru ceremonii și carnavaluri (un leu al cărui piept se deschide în fața regelui, lăsând să iasă o jerbă de trandafiri: "o, Lionardo..."), va cânta după un paravan și va închina dulci sonete doamnelor influente. Nu, Poetul nu vrea să fie o slugă cu tain la bucătărie. în cetatea tiranică, stăpânită de un autocrat (și camuflată now-a-days sub dantela
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Cu el înainte, ca o Bunavestire, pătrund în grota finală. Lupt cu Balaurul. N-am timp să văd cum arată. îl învălui continuu cu bilioane de steluțe otrăvite. Urletele-i sânt de nesuportat. Se zbate agonic, nu mai poate sufla jerbele lui de iridiu. Se înțepenește brusc. Se vitrifică. Se sparge în țăndări. E praf și pulbere. Dar și sănătatea mea e aproape la zero. Abia mă mai târăsc către poarta de malachită, ce se ridică, încet, ca să mă primească. Ating
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
flăcări a sosit din amonte, cu o dansatoare încinsă de torțe, vreme în care, pe mal, grupuri de jongleuri au luminat noaptea cu focurile și scânteile lor. Iar când muzica a atins cel mai înalt pisc, din apă au țâșnit jerbe strălucitoare de lumini și un sfert de oră jocurile de artificii ne-au luat fața mai ceva ca la revelion. Poate n-am descris cum și cât trebuie ceva ce, în fond, rămâne de nedescris. Degeaba v-aș posta pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru, înfășurată în noapte ca într-o gogoașă de mătase, ești Tu, așa cum nu te știe nimeni, tu cu fălcile pline de colți strâmbi și curbați, tu cu nările dilatate, aruncând jerbe de flacără, tu cu solzii tăi de jad mistuitor, cu aripi de diavol, cu coadă de anacondă. Tu, înfășurată în duhoarea ta de sulf, tu printre ciolane și tigve... Tu, în tăcerea ta de femeie, în necomunicarea ta, în violență
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capătul parcului. Parcă fusese sădit special acolo, pentru a fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare tot parcul era inundat de lumină, iar din fântâna arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile din firimituri de marmură albă străluceau, scânteiau. Era fascinant! Oare cine s-o fi îngrijit de aceste lucruri? Totul era de o mare frumusețe. Gustă câte puțin din ceea ce cumpărase, apoi se ridică alene și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să mă întreb dacă nu cumva nu sânt în stare să spun ce am exprimat de-a lungul întregii vieți cu "pentagonul" meu de idei sau cu "hexagonul", dacă pun la socoteală și contradicția unilaterală. Să fie totul doar o jerbă de idei care nu e în stare să își indice obîrșia? Într-adevăr, ce am vrut de-a lungul vieții? Și am să răspund: am vrut ce a vrut oricine și nu am făcut decât să spun ce vrem cu toții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ultime. 10 decembrie 1980 Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și în orice împrejurare. Ei pot fi străluciți, fermecători, rafinați până la refuz, dar totul, în acest caz, nu este decât jerba unei minți rutinate cultural, care nu a ajuns să aibă un punct de vedere asupra lumii și să îl desfășoare unitar, suveran și coerent asupra oricărui detaliu al ei. Aceasta este poate deosebirea dintre gândirea speculativă și "simpla" cultură de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiindcă bănuiam că trebuia să fie într-un mormânt, agățată la capătul unui lănțișor de ceas, în buzunarul unei veste din care poate că nu mai rămăseseră deja decât niște zdrențe. Am forțat sertarul cu cuțitul. Lemnul cedă împrăștiind o jerbă de așchii. Nu era decât un singur obiect în interior. L-am recunoscut de îndată. Respirația mi se opri. Totul deveni ireal. Era un carnețel dreptunghiular și subțire, îmbrăcat în piele roșie. Ultima oară când îl văzusem se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tăi, respirând numai parfumul tău, care-mi persistă în minte. Acolo sus, un vânt puternic aducea cu el zgomotul tunurilor. Care băteau, băteau, băteau întruna... Am plâns știindu-te sub acel potop de fier și de foc, ale cărui sinistre jerbe de fum și străluciri le puteam zări. Unde ești, dragostea mea? Unde ești? Am rămas acolo multă vreme, ca de obicei, nu puteam să-mi desprind privirea de acest imens câmp de suferințe unde tu trăiești de luni bune. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]