534 matches
-
vadă Iașii. Un bătrân invalid povestește din războiul de la 1877 cum a murit generalul Radetzki și cum Rușii au luat Plevna numai cu hura! Sara în Bălți, șezătoare p. învățătorimea județului. Convorbire, ziua cu d. G-ral A. 18 Iulie. Anecdota jidovului din Kiev cu ofițerul și cu călătoria cu trenul. Cântecele populare la universitatea populară din Chișinău cu soldați de la noi. Soldatul care face ca gramofonul... În Slobozia Cușalăucei, dăm peste veste urâtă. Casa Cazacliu a fost acum câteva zile calcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cotigenii Mari Hindichi = șanț de despărțire Poiana mănăstirii... Cușalăuca. Povestiri de vânătoare în Slobozia 29 Iulie. Spre Căprești. Nistru. Neculai Platon moldovan! Aproape nu știe rusește. Spune că Mercuri în pădure la Dobrușa, hoții au prădat 5 oameni și 3 jidovi. Dela Căprești la Telenești trecem prin Prodăneștii Noi. La Prodăneștii Vechi răzeși e satul de naștere a lui Alecu Donici. La Căprești Ovrei foastă colonie agricolă. Astăzi trăește obișnuit, din vechile [expediente.] Prodăneștii Noi, sat urât rusesc. La Telenești. Apus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
boi, oi, cai, vii, livezi, ogoare de pâne albă și popușoi. "Căpitane Grigore" îi spune toată lumea și toți îl salută și i se ploconesc, căci lui așa-i place, și el cinstește, vorbește tare și miluiește pe toată lumea. Îl cunosc jidovii de la Rașcov și din toate împrejurimile. "A venit căpitan Grigore! Ce mai faci, căpitan Grigore? Hât! Tâșt! da voi cum o mai duceți? Bine, căpitane Grigore! Da acasă cum merg cu sănătatea? Hăt! Tâșt! Bine, bre! Ia s-aducă aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la 20 ani muncă silnică pentru omor când ese din ocnă, se înfățișează la judecător și-i declară că a fost nevinovat... Vezi aici descrieri de pe Bistrița haiturile Barnarului, apa Bistriței, Valea Bistriței iarna, când se fac nunțile Sciagamozzi Sagamâței, jidovul care ține cantină în pădure și-și riscă viața și sanatatea în singurătate și-ntr-o căsuță de bârne, Scovarză declasatul o femee frumoasă și cu draci eroina Scovarză se hotărăște să ucidă pe bărbatul ei și lupta bărbaților pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se râdică până la apa Spreei, cu ferestre cu flori, cu capete curioase la geamuri. Am văzut din nou și biserica Sf. Marii din Berlinul vechiu și câteva străzi cu case vechi și caracteristice: Parochial Strasse, Str. Orfanilor. Între ele ulița Jidovilor și-n preajma Sf. Marii, în turnul căreia cântă din ceas în ceas cele 31 de clopote, arii melancolice, e o liniște, o pace ș-o tihnă surprinzătoare. Copiii se joacă ca pe o toloacă de sat, un bărbat își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și artificiu, acolo; însă peisagiu trist, aer umed, oameni reci. Țară cu sistem vascular dezvoltat într-un fel de mimetism, și oamenii sunt la fel. Parcă le-ar curge prin vine apa acelor lacuri. Individualism și egoism. Un fel de jidovi speciali. Focul primitiv potolit de atâta luptă cu elementele ostile. La Predeal, zăpadă pe munți. În gară la Brașov o scenă a balconului de un gen nou. Julietta pe scară și la geam, într-un vagon de clasa III un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru o anecdotă, pe care a spus-o odată cu mult tâlc, în parlamentul dela Iași. Această anecdotă întrucâtva se potrivește și acuma provinciei Moldovinești. Doresc să nu i se mai potrivească în curând. E o anecdotă ovreiască. Era odată un jidov sărac și năcăjit cu numele Nuhăm, care avea de hrănit o balabustă și o mulțime de copii și neamuri. Trăia cu toți ai lui, într-o căsuță alcătuită dintr-o singură încăpere. În jur, nici ogradă nici șură. Ținea dinaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rezolvă prin dărămarea regimului. Principiul de rasă va submina credința creștină, zice undeva Renan. Viligeatura e adesea paradisul celor lipsiți de personalitate. Bisericile din Praga. Vâltava. Cimitirul evreu. Templul vechi Muzeul evreesc întemeiat de Hitler. ... atât să rămână din existența jidovilor pe pământ! Gaston Baissier, M-me de Sévigné5. Pg. 156.cap.V. Nici o epocă n-a fost mai celebrată și mai admirată decât domnia lui Ludovic XIV-lea. Corespondența D-nei de Sévigné răcorește întru câtva admirația noastră. În fie ce clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ș.a. dar se ocupase și de substantivul „jidan” care apare În Dicționarul limbii române Însă este considerat ca fiind peiorativ, cu toate că el a intrat În vorbirea curentă prin intermediul popoarelor slave (de exemplu, În limba poloneză evreului i se spune „židow” - jidov). De „grija” sa deosebită s-au „bucurat” și Întinse pasaje din piesele celor din Vutcani („Mocănașii”), Pușcași - Laza („Turca”), Bogdănița, Tomești - Popești; Iana („Vălăretul”) sau Rafaila („RÎndul de flăcăi”). Intervențiile fuseseră categorisite În a doua parte a amplului său proces
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Dulcele Iisus. Acum Iuda făr-de-lege Cu dușmani la Iisus merge, Că L-a vândut pe Cel Sfânt Pentru treizeci de arginti. Cu sărutare vicleana Și cu cuget de satana De Iisus s-a apropiat Și pe El L-a sărutat. Jidovii toți năvălesc, Pe Iisus toți îl trântesc, Mâinile Le-ncătușează Și îl duc cu mare pază Pe la Ana și Caiafa. Cu palmele îl lovesc Dar vină nu ii găsesc. Îl duc la Pilat din Pont Și de acolo la Irod
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
jale Pentru păcatele tale? Și ostașii îl sculau Și cu biciul îl loveau. Stă Măicuța și privește, Inima i se topește. Neîncetat se strigă: „Moarte!” Iar Pilat s-a temut foarte, De Iisus nu s-a-ndurat, La moarte L-au condamnat. Jidovii îi apucară Și o Cruce grea-I aflară, Si pe umeri I-o au pus Ca S-o ducă până sus La Golgota fioroasa, Pe o cale dureroasă, La un loc, cel hotărât, Ca să fie Răstignit. Iisus Crucea o ducea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să-și exproprieze vecinul. A considera Cerul drept singurul și adevăratul Pământ îți permite să te detașezi mai ușor de lumea terestră. Indigenul din împrejurimi nu va fi nevoit să se "care" sub pretext că intinează puritatea unui loc predestiant. Jidovul rătăcitor era rătăcitor printr-o sentință; creștinul, homo viator, e călător prin definiție. Prin valea noastră a plângerii, el nu face decât să treacă, și puțin importă unde anume și-a aruncat ancora. Pentru el, niciun pelerinaj nu este obligatoriu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care face el referire era Mesia, numai că și el, la fel ca și majoritatea conaționalilor săi, nu și-a dat seama că Mesia sosise deja în persoana lui Iisus Hristos. Etnocentrismul strict al iudeilor, alimentat de imaginarul colectiv al jidovului blestemat, le-a atras ura și invidia neamurilor în mijlocul cărora au trăit. Excluși din Spania în 1492, evreii s-au refugiat în Europa Centrală și de Est, prosperând mai ales în mijlocul germanilor. "Tocmai poporul german, cu care se identificaseră cel
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al multor ordine, boierul Nicolae Șuțu, fiul fostului domnitor Alexandru Șuțu, în cartea sa „Noțiuni statistice asupra Moldovei”, apărută la Iași în anul 1852, face referiri importante și despre catolicii din Moldova, care numărau atunci 44.317 suflete, aproape cât jidovii (55.280 locuitori). Foarte interesantă a fost politica ce o ducea personalitatea mai sus citată, fiind decorat cu Ordinul turc Nisani-Iftihar (1834 și 1850), Ordinul rus Sfânta Ana (1834), Ordinul Sfântul Vladimir (1829 și 1851), Ordinul grec Saint-Sauveur (1842), Ordinul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
timp după Adunarea de la Iași (Hotelul „Petersburg”, 27 martie 1848), autoritățile locale au acționat ferm împotriva participanților la revoluție sau a simpatizanților revoluției. În temeiul ofisului domnesc către Isprăvnicia Fălciu pentru prinderea răzvrătitorilor, ispravnicul ținutului a luat cunoștință, prin niște „jidovi iscoditori”, că Dumitrache Cuza împreună cu Costache Moruzi s-ar afla la moșia Barboși, „proprietate a domnului postelnic Ioan Cuza din acel ținut”. Căpitanul relatează despre deplasarea la Barboși și încercarea de a aresta pe Dumitrache Cuza aflat la curtea boierească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Israel are semnificația de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov)și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). Variantele din urmă jidov, și mai ales jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română. Nume asemănătoare, dar fără conotație peiorativă, s-au păstrat în numeroase limbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
din spațiul polonez sau rusesc. Pogromurile nu au fost un fenomen tipic pentru spațiul românesc, cel puțin pentru perioada în discuție. Comunitatea evreilor ieșeni dispunea de o organizare juridică și religioasă proprie. Structurată la începutul secolului al XVIII-lea, “Breasla jidovilor” deținea un statut propriu și privilegii acordate sau întărite de domnie. În fruntea “Breslei Jidovilor”, cum era numită în epocă, se afla o instituție laică - Stărostia - și una religioasă, Rabinatul. Și rabinul și starostele erau aleși de adunarea breslașilor, însă
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
cel puțin pentru perioada în discuție. Comunitatea evreilor ieșeni dispunea de o organizare juridică și religioasă proprie. Structurată la începutul secolului al XVIII-lea, “Breasla jidovilor” deținea un statut propriu și privilegii acordate sau întărite de domnie. În fruntea “Breslei Jidovilor”, cum era numită în epocă, se afla o instituție laică - Stărostia - și una religioasă, Rabinatul. Și rabinul și starostele erau aleși de adunarea breslașilor, însă ei trebuiau confirmați oficial de domnitor (primul pe o perioadă determinată, celălalt pe viață). Cu
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Organice, constituțiile octroiate de inspirație rusească aplicate cu generozitate și în cazul Principatelor, stipulau și ele prevederi restrictive la adresa evreilor. Li se interzicea achiziționarea bunurilor imobile, iar frecventarea școlilor de către copiii evrei era condiționată de renunțarea la portul tradițional. “Breasla jidovilor“ devenea “națiune evreiască”, în conformitate cu statutul specific de populație străină. Breasla nu se mai bucura de autonomia fiscală și juridică. Concomitent era desființată instituția hahambașiei. La aceste prevederi restrictive se adăugau și cele care-i vizau pe ”vagabonzii” evrei , amenințați de
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
pe murul sur. 2. Ciudată ca o scrisoare în ieroglife sta ulița jidovească a Sucevei în lună. Șiruri de case sărace, peticite, când uniforme ca legile Pentateuchului, când pestriți și mestecate ca hainele rupte și lucrurile vechi din desacul unui jidov. În ferești, bucăți de steclă colorată, lipite cu hârtii sfîșiete din Gemara, pe care se coc colacii de sărbătoare. Perdele de atlaz roș înșirate pe-un fir de ață și singurul spectator, luna, privea când într-o casă, când într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
duce la ea ș-oi cânta un psalm al pruncilor lui Assaph si o voi bucura cu cântecul arfei Sionului". {EminescuOpVII 241} El era nebun. Luă un urcior plin cu apă în mână și merse pe ulițele strâmte ale mahalalei jidovilor. Dar drumul nu și-l greși. Ajunse la un loc gol, între murii cetății Sucevei și murii închisorii. În acest loc nu puteai ajunge decât prin cărăruși strâmte și treceri printre case, de puțini cunoscute. 3. Luna apusese și tânăra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ani - și se mira lumea de așa Domniță tânără să facă prunc așa frumos. Și zicea unii din nărod că să se fi coborât duhul sfânt în chip de porumb asupra ei și c-a fi născut cumva pe mesia jidovilor, uciză-l toaca! Da eu știu acu cum a fost ș-a fost, ș-o știe și șuchetul de popa Onufrei, bată-l D-zeu, că mai bine nu i-oi zice. Altfel a fost, zic eu, dascălul Damian, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dușmănia arătată apoi de Hrizea), dându-i iar rangul de mare paharnic. Să fi aflat Voievodul că șeful oștirii sale, asemănându-se „Iudei, care era lui Dumnezeu mai credincios dentâi și întingea într-o solniță cu dânsul, apoi îl vându jidovilor”, îl „mozavirea” și îndemna „gloatele ca să-l ucigă, și să șază în locul lui”? Poate... Hrizea din Bogdănei („Hrizică-Vodă”, cum îl numesc ironic Miron Costin și cronicarii munteni) s-a alăturat răsculaților și aceștia l-au proclamat Domn („domn din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
disertațiilor de această factură) cel mai potrivit: „Așa ni-o adeverează nemincinoasa gura lui Hristos la sfânta Evanghelie: «Cela ce créde întru Mine, nu va muri în véciț”. Cu „moartea vécinică”, reală, vor fi sancționați cei ce „n-au credință, jidovii, că n-au botez, ereticii că sânt despărțiț din brațele biséricii”, toți „vrédnici de plâns”. Sufletul creștinului, al omului care a trăit cu frica lui Dumnezeu, cinstind preceptele (și acesta este cazul în speță: „Iar o cocoană creștinească, ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]