2,723 matches
-
o omidă slăbănoagă ce avusese nerușinarea să se transforme într-un fluture, să-i ia lui mințile, sufletul și viața. Urcă în cameră și trânti ușa. Luana se întoarse la masă tremurând de nervi. Cum de-și permitea s-o jignească în fața tuturor? Ce-l interesa pe el viața ei de familie? Scrâșnea din dinți și încleșta pumnii, roșie de mânie. E un bădăran, un necioplit. Mara încercă s-o tempereze: Nu-l lua în seamă. Când a fost altfel? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fugă pe scări. Se opri gâfâind în fața camerei ocupate de Seneg și bătu cu putere în ușă. El deschise brusc, gata să se repeadă la nenorocitul care îndrăznea să-l deranjeze. Tresări când o văzu. Deși venise hotărâtă să-l jignească, în fel și chip, ea nu reuși să spună decât: Când o să-ți vină mintea la cap și-ai să dorești să-ți ceri scuze pentru toate insultele de până acum, știi unde mă găsești. Îi întoarse spatele și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o dată, se așeză la cafea, se declară admiratoare convinsă a tinerei angajate și dornică de o amiciție cât mai îndelungată. Mă bucur că voi avea cu cine vorbi. Știi, doamnele de pe aici sunt.... cum să mă exprim, fără a le jigni... ceva mai în vârstă. Zâmbi strâmb. Au anumite tabieturi și concepții despre viață care nu prea coincid cu felul meu de-a fi. Apropo, câți ani ai? Am auzit că ești divorțată. Din clipa aceea se băgă în sufletul fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
decoltat. Temperamente puternice și încăpățânate, cei doi se războiau parte în parte, susținându-și punctul de vedere. Se aflau doar la un pas de anul 2000. Luana nu putea accepta o mentalitate de pe vremea luptelor cu turcii. Atitudinea lui o jignea și-o încăpățâna să facă după cum îi era dorința. Trăgeau de fustele cu pricina, unul de-un capăt, altul de celălalt, ca doi pui de cloșcă ce doresc aceeași râmă. Urma o zi marcată de tăceri apăsătoare și nemulțumiri sufocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcu șefa registraturii tremurând. Te rog să-mi vorbești politicos. Eu nu sunt din acelea cu care să-ți permiți să fii grosolan. Nu mai spune! Ai uitat că te-am surprins în magazie cu fustele suflecate. Nu-mi mai jigni soția altfel ai de-a face cu mine. Ești femeie bătrână, ce naiba! Chestia cu magazia o înghiți Nuța cum o înghiți dar aia cu bătrâna puse capac furiei ei dezlănțuite. Avea doar patruzeci de ani iar mucosul ăsta depășise orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atunci când se bătea. Cel mai mult, însă, o impresiona acea lovitură cu piciorul, din rotire, direct în fața adversarului, pe care regizorul, pentru a-i mări efectul, o derula cu încetinitorul. Visase cu ochii deschiși, de nenumărate ori, atunci când scorpia o jignea, s-o pună la punct astfel. Acum, din pragul ușii, aflată la răscruce de drumuri, ea își închipui încă o dată gestul. Se văzu ridicând piciorul, rotindu-se, pălmuind cu talpa, în plin și cu sete, obrazul bubos și negru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gheață. Să nu-mi spui că-ți iei lucrurile și că-mi dorești numai bine pentru că s-ar putea să fiu de acord. Azi pleci acasă și nădăjduiesc să-ți faci grele procese de conștiință. Nu am de ce. M-a jignit într-un mod incalificabil. Nu vorbesc de incidentul cu domnișoara Schtac. Am făcut greșeala să-i vorbesc prea mult de tine și, desigur, nu i-a căzut bine. Pe de altă parte, știu că ți-a sedus bărbatul, acum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lipsite de motivație. Acum știa să cântărească, să analizeze, să aleagă. Îl simți apropiindu-se și nu-i mai fu frică să-l primească și să-l privească, detașată, direct în față. Te rog să mă ierți, Luana. Te-am jignit de două ori, atunci și acum și de tot atâtea ori am fost un mare netrebnic. N-am vrut să-ți fac rău. Am plecat, în acea zi îndepărtată, acasă, cu inima zăpăcită de un sentiment pe care n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mă simt În stare să-i părăsesc pe copiii ăștia. — Vasăzică ții cu ei! Dacă prin asta vrei să mă Întrebi dacă sunt comunistă, știi care mi-e răspunsul. — Te rog să mă ierți, n-am avut intenția să te jignesc, pe deasupra știi că nu mi pasă de politică. Vreau să știu doar de ce rămâi aici În loc să te Întorci acasă. — În State? Da’ știu că te pricepi să mă necăjești! Pe mine m-au conceput părinții pe un continent, m-am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în tavan apoi se răsucise cu fața la perete și adormise. Carmina n-avea să afle niciodată dacă reușise sau nu să vadă ceva prin ochiul de geam, nici n-o iscodise, se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în ea o taină o povară peste măsura puterilor ei, uneori, la masă sau în alte împrejurări, Carmina se uita în ochii Elenei, cu încordare, pătrundea în căpruiul irișilor invadați pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calm. În ce privește biblioteca... E ca universitatea, continuă Flavius-Tiberius. Tânără, vreți să spuneți... Și asta, domnule profesor, dar mai ales, nu știu de ce Îți lasă o impresie de clandestinitate, de neadecvare. De impostură, În cele din urmă... Nu vreau să vă jignesc, domnule profesor. Nu mă jigniți deloc. Tot așa o văd și eu...! Izbucni În râs, tocmai când dialogul risca să devină patetic, uman, cu doza cuvenită de compasiune și Înțelegere față de cel cocoțat pe suferință ca pe niște picioroange de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
universitatea, continuă Flavius-Tiberius. Tânără, vreți să spuneți... Și asta, domnule profesor, dar mai ales, nu știu de ce Îți lasă o impresie de clandestinitate, de neadecvare. De impostură, În cele din urmă... Nu vreau să vă jignesc, domnule profesor. Nu mă jigniți deloc. Tot așa o văd și eu...! Izbucni În râs, tocmai când dialogul risca să devină patetic, uman, cu doza cuvenită de compasiune și Înțelegere față de cel cocoțat pe suferință ca pe niște picioroange de milog trufaș. Flavius-Tiberius schiță doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
brutalitate, omule, vezi-ți de treabă! La etatea dumitale nu mai ai cum să fii brutal. Nu? se miră domnul binecrescut. Nu, hombre. Nici măcar n-am căzut din pricina loviturii dumitale, dacă vrei să știi. Scuză-mă, nu vreau să te jignesc. Ai alunecat și ai venit peste mine ca o sanie. Sticla abia dacă m-a atins. Atâta doar că mi-a dat căciula peste ochi și am căzut În gol peste domnul cu ochelari, care nu prea participă la discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau rătăcit sub sofa, sub pat sau în spatele scrinului. Nimic. Și nimic fi legat de Clio Aames. Șocul provocat de toate astea laolaltă, nivelul de luciditate și control pe care-l implicau, m-au izbit destul de tare. Eram speriat și jignit. Ceea ce începuse ca o căutare atentă, curioasă, ca o încercare de cunoaștere, o luase la un moment dat pe un drum greșit, scăpând de sub control și preschimbându-se în ceva agresiv și febril: o vânătoare violentă a materialului informativ despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
79, n-a fost vară. Nu era în apele lui. Nici eu n-am reacționat decît după logica șubredă, strîmbă a femeii neiubite. Ecoul iubirii în Beethoven al meu suna fals. M-a depărtat și nu cu diplomație. M-a jignit, m-a vexat cu bună știință. Mozart am aflat avea o înclinare spre cuvîntul crud, spre limbajul vulgar; sunetele pure compensau sunetele impure ale muzicii. "Tare ești previzibilă în toate gesturile. Dragostea se cîntă la patru mîini. Nu ești făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
transformat într-un înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am știut că ești un înger! (Masca îi dă o palmă în cap Sinelui Mic. Apoi către el.) Masca: Idiotule, ce-ai făcut? Și tu ai făcut-o vacă? Ai jignit o creatură celestă. Ți-am mai spus că te ia gura pe dinainte. Îți dai seama ce repercusiuni pot fi? Sinele Mic: Și ce vrei să spui că n-au și ei acolo vacile lor? "Pășunile Raiului" trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
curant i se vor părea dubioase, drept pentru care după ce îl va acuza de malpraxis, îl va obliga să testeze rochia împreună cu tot personalul pentru a nu exista nicio îndoială. Medicul va fi acuzat de leznațiune pentru că prin ea va jigni întregul Popor Român. Șeful Poliției își va duce sarcina la îndeplinire și, după scuzele de rigoare adresate Mioarei, medicul va fi decapitat. După care Mioara Alimentară înghiți cartea. Dar cădeau îngerii și ea tocmai începuse să scrie. Mitică Petrache trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ști exact ce va avea de făcut. Și cînd apele se vor liniști, o să facem joncțiunea. Pare simplu, zice Petrică, dar eu mai am niște suspiciuni, vreau să v-o spun franc în față chiar cu riscul de-a vă jigni. Cum putem fi siguri că grupul nostru nu este doar calul de bătaie, o piesă de sacrificiu de care cineva mult mai sus pus doar se folosește temporar ca să și atingă scopul? Zic și eu, așa, dacă o să ne trezim
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
într-o contribuție la atingerea obiectivelor tale. Bodo Schäfer Nota autorului: În această carte am întrebuințat pronumele la forma sa de masculin doar pentru a facilita citirea ei; vă rog să fiți convinși de faptul că nu am intenționat să jignesc pe nimeni prin aceasta și că această carte se adresează în egală măsură atît femeilor, cît și bărbaților. ANALIZA SITUAȚIEI TALE FINANCIARE Te rog să nu citești cartea înainte de a răspunde la aceste întrebări. 1. Venitul tău este: Excelent Insuficient
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
fandacsiei“ la care ajung coana Efimița și conu’ Leonida în toiul nopții, crezând că aud zgomotele unor lupte de stradă. În timp ce îl condamnă vehement pe Horia-Roman Patapievici pentru cuvintele severe scrise la adresa românilor, Corneliu Florea își rezervă dreptul de a jigni el însuși diverse categorii de români, manifestând predilecție pentru intelectualii de elită: „Marea majoritate a scriitorimii române își pune capacitatea intelectuală în slujba unui cosmopolitism de prost-gust și a unui euroatlantism dubios.“ „L-au părăsit pentru moment pe Ilici Iliescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sus! În polemicile sale autorul este la fel de lipsit de eleganță ca acele mahalagioaice care, când se ceartă, își ridică poalele-n cap pentru a-și arăta anumite părți ale corpului. Mahalagioaicele, cel puțin, se ceartă între ele, în timp ce Laszlo Alexandru jignește din senin oameni de valoare, care - dacă sunt în viață și dacă citesc o asemenea carte - nu pot rămâne decât stupefiați. Din punctul de vedere al „polemistului“, G. Călinescu „a slujit cu fervoare comunismul“, Eugen Simion este „un academician firoscos
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unui tânăr, bibliotecar la o bibliotecă din Brăila (ca și autorul). El ne este prezentat drept un nonconformist, pe care ar trebui să-l simpatizăm. Dar nu putem s-o facem, întrucât actele lui de nonconformism sunt puerile. Personajul o jignește pe o doamnă și, în timp ce ea îl reclamă, el își găsește refugiul la toaletă. „Doamna se întoarce cu spatele la mine, scoate telefonul din poșetă și formează un număr. Pur și simplu mă piș pe mine. Alerg spre toaletă descheindu-mă la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și-l sfida pe proprietar în mod intolerabil. Miorlăie toată noaptea, nu pot dormi. Vin la el mîțele și se hîrjonesc în grădina mea. Dar și la tine a venit o mîță, Gheorghe, glumesc total neinspirat. Te rog, nu-mi jigni familia. Glumeam și eu, nu te înfuria. Acum două săptămîni l-am prins într-o cușcă, continuă Gheorghe. Mă privea cu ochi de diavol. Poate că chiar era Scaraoschi, de unde să știi? Și eu cred că era. Aveam o țepușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gaz. Stai, Costică, îmi atrag atenția. Pe atunci chestiile astea cu gazul și apa nu erau și prețul era de 2 $/m². Deci, dacă nu l-ai "servit", l-ai păgubit de 800 $. Merita oare baba, pardon, doamna, să mă jignească în asemenea măsură, pe nedrept, pentru 800 $? Evident că nu! Mă simt revoltat de-a binelea. Umbrela umblă nervoasă prin aer, descriind traiectorii care, cu siguranță, ar fi intersectat spatele babei, adică doamnei, dacă ar mai fi fost lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
știi mata. Mama spunea că era o cafea clocotită. Dar mă-ta vorbește asta cu tine? Dar nu-i de rîs? Muream de rîs cum povestea mama. Săreai într-un picior și făceai: oh, ah, ohoho, aoleu. Costică vrea să jignească, să șocheze prin golănia lui. Și ce trebuia să fac? Să sar pe maică-ta? Poate te alegeai cu ceva. Decît opărit... Nu degeaba a lăsat-o taică-tu. Habar n-are ce a pierdut. O știi pe actuala lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]