727 matches
-
fiule, ce zici? Nu, nu se poate relaxa. Rima, hai să facem schimb de locuri. Pînă la urmă, vreau să stau cu McPake. O fi el gras, dar cel puțin reacționează. Schimbă locul cu Rima. Lanark se simți ușurat și jignit. Două-trei conversații se desfășurau în jurul lui, dar îi lipsea încrederea de a participa. Rima îi oferi o țigară. — Mulțumesc, zise el. Prietena ta e cumva beată? — Frankie? Nu, așa e ea de obicei. Nu e tocmai prietena mea. Te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-a ridicat gulerul îmbibat cu apă al hainei lui fanteziste. Era îmbrăcat mai prost decît mine pentru o asemenea vreme. L-am întrebat cine îl plătește pentru a-i întîmpina pe oameni și mi-a răspuns pe un ton jignit: — Nu mă plătește nimeni. Fac acest lucru pentru că îmi plac oamenii. Cred în prietenie. Oamenii ar trebui să se poarte frumos unul cu altul. Mi s-a făcut milă de el. Știam că nu se cade să-ți displacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-a îmbrăcat, a mîncat un castron de fulgi de porumb și a deschis radioul, alegînd o emisiune comică. Domnul Thaw intră și îi spuse, ușor încurcat: — Vrei să-l dai un pic mai încet, Duncan? Vecinii s-ar simți jigniți, dacă ar auzi. Thaw a închis aparatul și a ieșit să se plimbe pe lîngă canal. A rămas în picioare la marginea unui canal adînc din piatră și a urmărit fără nici un gînd sau sentiment, cu se rotește apa înspumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așeză pe un scaun confortabil și spuse: — Desigur. Vă rog, continuați. Eu aștept doar. Atunci, ați dori să așteptați afară? îl invită bărbatul cel iute, ridicîndu-se și deschizînd ușa. Thaw se așeză pe canapeaua lipită de zidul coridorului, simțindu-se jignit. Se gîndi că oamenii dinăuntru erau capitaliști care pun ceva la cale. Etajul fabricii era împărțit în birouri separate prin paravane de sticlă care se sprijineau pe ziduri metalice. Sticla era vălurită, așa că nu vedeai prin ea decît umbre, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
patruzeci de ani, fără trăsături deosebite. — în timpul conversațiilor noastre, i-a spus el, o să ai niște sentimente neașteptate față de mine. Te rog să nu te rușinezi să le dezvălui, oricît de bizare ți se par. Nu mă voi simți deloc jignit. Toate fac parte din tratament. Thaw îi vorbi despre părinți, copilărie, lucrurile pe care le făcea, fanteziile sexuale și Marjory. Cuvintele ieșeau din el și o dată, de două ori izbucni în lacrimi. — în ciuda resentimentelor tale oarbe față de femei, bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aud pe oameni vorbind, și simt cum îi îndrăgesc pe toți cei de-aici. Macbeth se aplecă spre ea. — Dacă Dumnezeu ne iubește, de ce sîntem în asemenea hal? El îi zîmbi de parcă era un nimeni, dar ea nu se simți jignită, doar întinse mîna să i-o strîngă, însă îl mîngîie pe păr. — Pentru că nu-l iubim pe Dumnezeu, ne batem joc de el și-l disprețuim. Dar el ne iubește în continuare, fără să se uite la ce facem. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîte ceva. Nu promit nimic, dar o să fac tot ce pot, zise Munro încruntat și plecă. — N-ai nici un fel de scrupul! spuse Lanark privind-o fix. — Dar nu-ți pare bine că nu sînt ca tine? îl întrebă ea jignită. — Foarte bine. Atunci, demonstreaz-o, te rog. Auziră cum tehnicienii își iau aparatele și pleacă din salon. Mai rămăseseră doar cîțiva doctori în spatele paravanelor, și o soră veni la Rima și Lanark cu brațul încărcat de haine și două rucsacuri umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
respingeam, deci, proptindu-i mâinile în piept și-ntorcînd capul. Niciodată, în adolescență, nu le scriam și nu le dădeam telefon din tabere. Tata făcea și el la fel din deplasările lui pe teren, așa încît, părăsită și-ntr-un fel jignită de toată lumea, mama se căina adesea că trăiește lângă doi sălbatici. Dragostea și chiar pasiunea care apar în aproape fiecare rând pe care l-am scris despre mama (și n-am scris aproape decât despre ea) m-au luat întotdeauna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încerce încă o dată norocul. E bine că ai fost acolo... ― Puteam foarte bine să mă țin deoparte. ― Și să pierzi ocazia de a lua contact cu singurii dușmani manifești ai Abației? Rim, flăcăule, pe cine vrei tu să păcălești? Prefăcîndu-se jignit, quintul protestă: ― E trist dacă asta crezi... Pentru a supune și eventual nimici câteva hoarde de barbari, nu e nevoie de un quint. Dacă aș fi vrut să știu ceva despre ei, aș fi trimis un detașament... ― Hmmm, așa simplu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întrebă. Marcomanul, cuprins de groază, nu era în stare să-și ia ochii de la sinistrul spectacol ce i se oferea privirilor. — El e? insistă Balamber. E Waldomar? Tresărind înfiorat, Audbert încuviință frenetic. — Da... da. El e, da, bâigui. Gualfard păru jignit. — Bineînțeles că e Waldomar! Ce-ți închipuiai, hunule? Că-ți pun în brațe un mort oarecare? — Vrei să-l vezi mai bine? spuse Geremar și, imediat, luând o secure de la unul din oamenii săi, dădu să reteze capul cadavrului. Gualfard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prins în laț. Privirea rece și atentă a lui Gundovek îl măsura din cap până în picioare țintuindu-l pe linia - subțire ca o lamă de brici - ce desparte minciuna de adevăr. înțelese că ar fi fost inutil să se arate jignit. — Eu... Nu pot, firește, să știu mai multe decât comandantul meu, dar pot să-ți garantez pe onoarea mea că intenția lui de a ajunge aici cât mai curând și cu toate forțele de care va putea dispune e absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că o să-ți placă. Acum sunt obișnuită să-i consolez pe războinici! De două luni nu fac altceva, închipuie-ți! Ca pălmuit, Sebastianus se retrase. Deși era aproape întuneric, văzu fulgere țâșnind din ochii Lidaniei. Pentru o clipă, se simți jignit, învinuit pe nedrept, fiindcă acele cuvinte îl făcuseră să se simtă meschin, să se simtă un neghiob; în fond, ce era atât de rău în faptul că, în împrejurările acelea deosebite și mai ales după toate ororile la care asistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în jur, adăugă cu gas tunător: — Or să ne asedieze. O să murim de foame, v-o spun. în ochii Hippolitei luci o flacără: — L-ai auzit pe Camentius, nu? Oricum, amintește-ți că de tine ne putem lipsi oricând. Mafurrus, jignit și tot mai înspăimântat de acele vorbe, tăcu dintr-o dată și se dădu înapoi mulțumindu-se să tragă cu ochiul, întunecat, în jurul său. Placidia se apropie din nou de ea și o apucă de un braț: — Dar Flavia unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
facă un actor, cu un început de carieră promițător, dar care s-a stins din motive pe care nu le știe nimeni, cred că nici el. M-a primit în teatru cu grijă, explicându-mi, așa ca să nu mă simt jignit, care sunt ierarhiile, ce trebuie făcut ca să nu am probleme, când, cum trebuie să vină un actor la repetiții și la spectacole. A fost teribil de grijuliu cu Mihai, primul meu băiat, când îl aduceam la teatru, ne vorbea adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră în vorbă șoferul, dar din partea mea să știți că n-are de ce să vă fie frică, mi-am dat seama din secunda în care mi ați deschis portiera că e ceva la mijloc, face pe deșteptul. — Bine, îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
urmă Îmi spuse: — Kurfürstenstrasse. De ce Întrebați? Am ridicat din umeri: — Pun prea multe Întrebări, Herr Haupthändler. Îmi cer scuze, e un defect profesional, din păcate. O fire bănuitoare face casă bună cu această meseerie. Vă rog să nu vă simțiți jignit. Ei, trebuie să plec. Schiță un zâmbet și, pe când mă conducea la ușă, mi se păru ușurat; speram Însă că spusesem suficient Încât să-i tulbur apele liniștite. Hanomagului pare să-i ia o veșnicie să prindă viteză, așa că optimismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
debutul editorial prefațat de el. Nu făceam parte din cortegiul „oniricilor” care Îl Înconjurau, nici prea sociabil nu eram, nici timp, după cele 12 ore de silnică inginerie zilnică, nu aveam. Când l-am revăzut, mi-a reproșat absența, părea jignit. Mi se mai Întâmplase, nu o dată, ca timiditatea, retractilitatea mea să fie citite anapoda. Am Îngăimat scuza oboselii, puținul timp disponibil. M-a surprins, cu atât mai mult, să aflu de la mama Cellei că MRP telefonase (eu nu aveam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în grup se află un dramaturg. Îmi zice că ar trebui să mă consider foarte norocoasă. Subliniază că dacă nu ar fi Dan, nu ar veni nimeni - nimeni nu ar fi interesat să mă vadă pe mine. Sunt teribil de jignită. Sar de pe scaun. Cine ești tu să-mi spui așa ceva? Îmi fac dușmani. Nu-i pot evita. După ceartă, niște prieteni mă sfătuiesc că mai bine îl ignoram pe prostul de dramaturg. Dar cuvintele lui m-au rănit! Prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și, fără să vrea, îi înfometează pe actori. Îi face pe oamenii de la cantină să aștepte. A devenit pentru el un obicei să anunțe pauza de prânz abia la ora patru după-amiaza. Ea nu-și poate explica sentimentele. Se simte jignită, dar totuși așteaptă întoarcerea lui Yu. Când nu mai poate să suporte, își trimite secretara să-i ceară lui Yu o „autocritică”. El nu dă nici o hârtie. Însă pricepe că Doamna Mao îl cheamă înapoi. Îi trimite o casetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
douăzeci și patru. Și-apoi îl instalează într-un Farview paralel. Un întreg experiment pe viu, cu Mark pe post de maimuță de laborator. Dar cu noi cum stă treaba? vrea să știe Duane. De ce pe noi nu ne-au înlocuit? Pare jignit. Lăsat pe dinafară. Nu e evident? Voi doi nu știți nimic. Asta-l scoate din sărite pe Duane. Dar Mark n-are timp să argumenteze fiecare detaliu. Trebuie să-i convingă cât de mare trebuie să fie chestia asta pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și ai fost aici... tot timpul? Se prăbușește în sine, fără să aștepte un răspuns. Când își revine iar îndeajuns ca să poată vorbi, cuvintele lui o lasă mască. — Zice că e terminată. Zice că acum e un nimic. Ea izbucnește, jignită că fratelui ei poate încă să-i pese. Scârbită că femeia poate să-i lase baltă, după ce se ajunsese atât de departe. Iar înșelăciune. Iar risipă de evlavie. —Doamne Dumnezeule, scuipă ea. O femeie cu talentele ei! Își închipuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fost mai mult decât o ceartă. E nevoie de doi oameni ca să te cerți, iar el nu a scos un cuvânt. Freca peste tot cu clor și cu un burete aspru. M-am întrebat dacă ar trebui să mă simt jignită pentru că ea considerase că jegul era atât de mare încât necesita asemenea măsuri drastice. Nu, nu aveam cum să fiu jignită, nu-mi păsa suficient. — Ce s-a întâmplat, mătușă Lynn? Nu-mi spune că iar a fost din cauza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Freca peste tot cu clor și cu un burete aspru. M-am întrebat dacă ar trebui să mă simt jignită pentru că ea considerase că jegul era atât de mare încât necesita asemenea măsuri drastice. Nu, nu aveam cum să fiu jignită, nu-mi păsa suficient. — Ce s-a întâmplat, mătușă Lynn? Nu-mi spune că iar a fost din cauza mea și a lui Mark! Nu chiar. În fine, într-un fel, probabil. Simțeam acea stare de rău deja familiară pătrunzându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mark acolo? Ai spus că Harry a avut un atac de cord? Mi-am pierdut răbdarea. Da, da. Uite, îți spun eu totul mai târziu. Nu ai de gând să mă întrebi de ce am sunat? întrebă Lisa cu un aer jignit. Nu cred că voiam să aflu. —O, îmi pare rău, Lisa. E nebunie mare aici. Deci i-ai spus lui Kieran despre copil? — Da, și a fost încântat. —Zău? —Ei, nu chiar încântat. Cred că „năuc“ este un cuvânt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acum mult timp și nu are nici o legătură cu ceea ce suntem noi acum. Vom avea un copil și nu pot lăsa ceva să-mi strice bucuria asta. Învăț din greșelile tale. M-am simțit prea ușurată ca să mă simt și jignită. În mod evident, mesajul prin care-l avertizam pe Kieran nu a mai fost necesar. Speram doar că nu se panicase prea tare când îl primise. Mă bucur tare mult. Sunt sigură că ai făcut ce trebuia. Poți să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]