572 matches
-
hă, hă, să curgă șprițul și mandatul de cinci ani, marinarul nu mai are nicio grijă. Alături de el, strâns uniți În jurul conducătorului iubit, Udrea, Boc, Berceanu, Flutur, Blaga, Videanu, Cezar al lu’ Preda și compania jubilează. Mă, și ce mai jubilează! Mă uit la Hrebenciuc, e foarte trist. Geoană nu-și mai revine, nevastă-sa era deja primă doamnă și acu’ a rămas doar doamnă, Gușe - consigliere, nu? - nu mai poate Înghiți gălușca, e jale mare. Gicu se bate cu degetul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sportivii. Minciuna pare înscrisă în codul genetic al omului. Discursurile funebre sunt o dovadă că îi lingușim și pe cei morți. Întotdeauna vor exista corbi cu alergie la zăpadă. S - au schimbat radical mentalitățile fetelor. Nu și ale mamelor. Sirenele jubilează. Nu mai există nici un Ulise care să le reziste. De când e lumea lume, diriguitorii nu se țin de cuvânt, ci de scaun. Mulți tineri de astăzi tind să devină niște banali subalterni ai sexului. Pe scriitori nu - i vând numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mea cu acesta a fost idila mea cu iluzia poeziei. Eram singur ca un câine, hoinăream jigărit câte o vară întreagă, halucinând, prin fața Continentalului și Palatului Telefoanelor, pe la Athenee Palace și prin față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini, jubilând și aplecîndu-mă în vântul de raze orbitoare al unei glorii pe care o vedeam doar eu... Durell avea Alexandria? Cortăzar Buenos Aires? Joy-ce Dublinul? Dar aveam și eu Bucureștiul! Un oraș plastic, proteiform, pe care imaginația mea îl modela după voie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Neil. E alegerea ta. — Răspund eu primul, zise acesta. Anna luă un cartonaș din teanc. În a câta zi a genezei a făcut Dumnezeu soarele, luna și stelele? Neil zâmbi și răspunse fără să ezite: —A patra. —Corect. Masa 6 jubilă zgomotos. Anna își luă o figură gravă. —Darcey. Al câtelea președinte al Statelor Unite a fost George W. Bush? Darcey închise ochii și începu să numere. Când era mică, tatăl său o pusese să învețe numele tuturor președinților americani, ca să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avusese nevoie de timp ca să facă rost de bani. Mi-am făcut o cafea și am așteptat-o pe Inge să apară. Am privit afară pe fereastră și, văzând că vremea e mohorâtă, am zâmbit când mi-am Închipuit-o jubilând triumfătoare la perspectiva unei alte ploi torențiale căzute peste Olimpiada Führerului. Doar că acum urma să mă ud și eu. Cum o numise ea? „Cea mai revoltătoare păcăleală făcută În scopul câștigării Încrederii din istoria modernă.“ Căutam prin dulap după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Arestări sau faci treaba de rahat de la Omucideri până când se satură Russ Millard de tine? Millard e un tip răbdător, care înghite multe, Dwight, așa că s-ar putea să dureze ceva timp. Chinta mea royală s-a năruit. — Accept. Loew jubila. — Te duci la închisoare chiar acum. Gardianul din tura de noapte a eliberat foile de ieșire ale celor patru. În parcare este o dubă. Cheile sunt sub covoraș. Du-i pe suspecți pe South Alameda, la numărul 1701. Acolo îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
balustrade și pe statui. Niciodată în istoria Romei nu se mai dezlănțuise o asemenea revoltă populară după moartea violentă a unui împărat. Aceasta avea să-i facă pe istorici să reflecteze. Consulii și senatorii, care își făcuseră atâtea speranțe și jubilaseră, începură să tremure. Bătrânul Claudius, pe care Callistus îl implicase în acel complot, se ascunse, cuprins de groază, într-un colțișor al platului și, simțind că nici acolo nu era în siguranță, se chirci sub acoperiș, pe o terasă. Senatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lateral după gura copilului cam mare, ce se vede că nu trage laptele, ci, mai degrabă, se joacă, plăcându-i să țină sfârcul Între dinți și să-l molfăie cu perversă lene. Mă extaziez de priveliște. Țiganca mă vede cum jubilez. Ochiul ei rău se micșorează de furie. „Sictir, golane!“ Râd. Vreau să dau colțul, când observ o altă apariție demnă de Goya. Aproape În spatele ei se apropie o altă femeie ce ține În brațe un câine de casă; prin gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ridică receptorul și formă numărul. — Ce repede te miști, răspunse Jesse. Părea că vorbește în zeflemea. Cu ce vă pot ajuta, domnișoară Eisner? — Mi-am verificat agenda și ne putem întâlni în Hamptons. El se arătă destul de reținut să nu jubileze, dar Leigh simți că zâmbește satisfăcut. — Îți mulțumesc, Leigh. Voi fi plecat din oraș în următoarele două săptămâni ca să mă documentez. Îți convine a doua săptămână din august? Leigh nici nu se mai osteni să se uite în calendarul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să se joace cu Fima, ca să nu se simtă atât de singur. Din păcate participa și el la jocurile lor, iar când se lăsa furat de acestea, deși din motive pedagogice era decis să piardă, Își uita bunele intenții și jubila triumfător când reușea să-i Învingă pe toți. Îi cumpără biroul mare pe care Fima Îl mai folosea și azi. Fie vară, fie iarnă Îl obliga să poarte haine mult prea groase. În toți acești ani un samovar electric nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului lui Svengali, făcând din el o prezență dominantă, un individ malefic, slinos, cu colți Îngălbeniți, care Își dădea ochii peste cap, jubila și făcea giumbușlucuri, care manipula toate celelalte personaje ca pe niște marionete. Henry observă că actorul pronunța numele Svengali cu un a lung, făcându-l să sune mult mai sinistru decât În pronunția lui Du Maurier, care rima cu „canalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un aspect ascetic. Chiar și aceia fără nici o înclinație în acest sens se trezeau spiritualizați. Această aparență de spiritualizare trebuie că-mi stătea și mie bine: cu ochii măriți, receptam mai mult decât era de receptat și auzeam coruri care jubilau transcendental. Și, pentru că foamea ne-a apropiat de înțelepciunea zicalei „Omul nu trăiește numai cu pâine“ rostită cu varii intonații, când ca parolă cinică a lagărului, când ca loc comun invocat întru consolare, la mulți dintre noi a luat amploare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cretinul. O operație cerebrală pe care n-o pot efectua îi dezvăluie infirmi. Mintea li se învăluie de negura nesiguranței și ei confundă această pîclă cu raționalul însuși. Se caută unul pe altul și se gripează în forța autonomă, telurică, jubilînd la înfrîngerea spiritului: „-Moarte lui Robinson! Jos! Vezi, bă, degeaba gîndești. Nu ajută la nimic! Trăiască stăpînul nostru. Gata! “ Agresorul. Colegii Doctorului au să-l interneze un timp și apoi, îi vor da drumul pe străzi, să se bucure că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Îi spun tînărului Doctor banalități. Că timpul vine și se duce. Că nimic din el nu te face definitiv. Iară din tine nici o urmă de sfințenie nu-i dă eternitate, să șadă și el puțin. Te cere numai tribut. Doctorul jubilează: „-De aia rîd nebunii, că n-au ce să-i plătească!” „-Da,”-îi răspund. „-Descoperi că nebunul e singurul învingător. Și apoi te dai cu capul de pereți ca nu poți fi ca el.” Aici în spital, în creierul meu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
singur motiv pentru care - dacă ți-ai fi făcut treaba cum trebuie - mâncarea mea nu se află deja pe biroul meu. Ție Îți vine vreunul? Îmi rostise numele corect! Un mic succes, ce-i drept, dar n-aveam timp să jubilez. — Ăă, păi, ei bine, Îmi pare foarte rău că a durat atât de mult, dar a fost o mică Încurcătură cu... — Știi doar cât de puțin mă interesează amănuntele astea, nu? — Da, bineînțeles că Înțeleg și nu mai durează mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a uzinei, a referințelor bancare... Dar sunt sigură că nu e nevoie să-ți spun eu despre toate astea. Când o să am nevoie de sfaturile tale, o să ți le cer, i-a zis Bunce. Nu a rezistat nici să nu jubileze În fața mea a doua zi dimineață În timp ce ne adunam În sala de conferințe, cu o mână masându-și bărbația de parc-ar fi fost lampa lui Aladin. Am găsit un produs nou genial, Kate: un scutec. O să ne aducă căcălău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce citește în ei - aprobare, ne în credere, ironie? Se apropie de portret și îi mângâie fruntea plină de imagini. în ziua când Clara îi adusese jurnalul ei, Bobo fusese cât pe ce să se dea de gol, de fericire. Jubilase pur și simplu. Să rutase jurnalul toată noaptea, admirase cuvintele desenate de mâna nervoasă a Clarei, dar nu fusese capabil să citească nici un rând. Continuase la fel și în zilele următoare. Admira atât de mult tot ceea ce avea legătură cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mine. Acest gest pios era adresat parcă sfintei fecioare, într-o implorare mută, să-i salveze copilul. Dar numai în amintire, în viața mea ulterioară, a început să tresară acest gest, în clipele acelea însă eu simțeam cum încep să jubilez, dîndu-mi seama cum crește în mine o furie rece și orgolioasă... "Ce e, mamă, am spus eu când tata s-a oprit. Mă adresam ei, care suferea cu adevărat, și nu lui, care era doar jignit și înspăimîntat că lumea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sufletul meu ca o arsură: era al ei sufletul care mă tulburase atât de adânc, dezgolit, intens, fierbinte, cu trăire prezentă și fatală, fără grijă de catastrofe, împotriva cărora găsise un remediu total, acel tub de care îmi vorbise parcă jubilând. Nu era ceea ce credea tata și ceea ce crezusem și eu la început în sensul propriu, o prostituată. Era mai puțin grav, adică nu era cuminte, după formula celor îngăduitori, ceea ce e cu totul altceva. Într-adevăr, părăsise orașul, atunci sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care urmară, ținînd-o în brațe pe Matilda, și nici în anii care veniră. Ea mă întrebă doar, atunci, dacă am încetat s-o dau uitării, așa cum spusesem în pădure, și dacă furia mea s-a topit. "Bineînțeles, i-am răspuns jubilând în teritoriul meu cucerit și în care mă întorceam stăpân, bineînțeles, te iubesc și nu te-am dat o clipă uitării..." Astfel am cunoscut-o pe Matilda, cu care mă căsătorii abia peste doi ani, căci Petrică se opuse cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne lega si să tragem de el cu toate puterile până îl vom rupe. Fiindcă simțeam că altfel n-o pot părăsi, deși ieri mi se păruse că eram liber. Plecând, rămâneam înlănțuiți, iar ea, cu fetița alături, ar fi jubilat de ura mea neputincioasă, mai liberă decât mine. Iar dincolo de toate acestea ar fi stăruit în mine, devenind obsesie, întrebarea încăpățînată: ce era de fapt în inima acestei femei? Fiindcă nu puteam admite - și întrebarea aceasta mi se punea nealterată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părea o emanație a voinței ei deliberate - de a trăi în el și de a mi-l transmite, ci ceva străin, cu care ea nu putea să lupte. Împreună, mi se părea că se confunda cu natura ei intimă și jubila trăindu-l, așa cum jubilează cei ce iubesc, cu Silvia mi se părea că maică-sa e nefericită și că suferea urîndu-și bărbatul. Asta mă făcea să uit, ca să tresar totdeauna la întoarcere, când descopeream că nici vorbă de suferință la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
voinței ei deliberate - de a trăi în el și de a mi-l transmite, ci ceva străin, cu care ea nu putea să lupte. Împreună, mi se părea că se confunda cu natura ei intimă și jubila trăindu-l, așa cum jubilează cei ce iubesc, cu Silvia mi se părea că maică-sa e nefericită și că suferea urîndu-și bărbatul. Asta mă făcea să uit, ca să tresar totdeauna la întoarcere, când descopeream că nici vorbă de suferință la Matilda, și nici un caz
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Erau evenimente eterne puțin importante. Nou și pasionant era ceea ce se petrecea într-o ședință. Nu vroia să mă impresioneze și nici nu mă impresiona (avea în glas un soi de modestie simplă și nesimulată de om înțelept care nu jubila de o mare victorie, deși se speria în adâncuri de o înfrîngere) când îmi spuse că la ședință luaseră parte președintele Consiliului de Miniștri și președintele Marii Adunări Naționale, bătrânul zimbru al prozei românești... Că Gheorghiu-Dej trimisese ca observatoare două
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
strânse cu același optimism afișat ca și al poetului, nu fără un gând, desigur nereciproc, dar poate că reciproc totuși, că împăcarea n-ar fi imposibilă. D.D.-Dolj nu se împacă cu tradusul prozator, care era destul de inteligent să nu jubileze, dimpotrivă, părea sincer mâhnit și afectat. Interveni președintele Consiliului de Miniștri, popular, și, în virtutea vârstei, le zise: mă, eu sânt bătrân, voi sînteți încă tineri, mai aveți încă timp să vă împăcați, că pe urmă n-o să mai aveți și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]