758 matches
-
teren pe care-l simt gol, ci pe unul care trebuie curățat. Ei debutează prin a critica tot ce s-a făcut înainte, reproșînd pașoptiștilor candoarea, emfaza și, în general, caracterul diminutival, adică hipocoristic, al concepției și al vocabularului lor. Junimiștii dau naștere spiritului critic românesc. Totul, inclusiv idei ca aceea de națiune ori de patrie, care păreau pașoptiștilor nenegociabile, este pus de ei în marginile adevărului. O logică universală le reglează sentimentele naționale. în politică, în societate, în literatură. Spiritul
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
Alexandra Olivotto Nicăieri nu e mai evidentă existența celor două Românii, un concept actual deși a fost inaugurat de junimiști, decât la televizor. Filmele bune și emisiunile culturale par să existe în interstițiile grilei TV, uneori pe fundalul unor paradoxuri. Mi-e greu să pricep, de exemplu, cum ajunge un lungmetraj ca Marele albastru (1988) al lui Luc Besson să
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
dreptul înduioșător. În ciuda convingerii lui Maiorescu, nu toți scriitorii ardeleni calchiau limba germană. Memorii din 184849 arată, dimpotrivă, o benefică influență a limbii italiene. Oricum, în afara unor regionalisme, limba aceasta „latinizantă" nu este atât de greu de înțeles pe cât pretindeau junimiștii. Citit în cheie culturală, textul lui Moldovan își are, pe alocuri, expresivitatea sa. Memorii-le sunt împărțite în 24 de capitole, urmate de o încheiere. În fapt, însă, narațiunea are patru momente: 1) prima adunare de la Blaj (cea zisă „din
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
a lui Iacob Negruzzi: Îi publicăm poezia pe prima pagina!" chit că ideile din poezie despre superioritatea poeților din trecut (și Eminescu nu avea habar de triunghiul de aur de la 1800 Deleanu - Alexandru Beldiman - Alexandru Văcărescu) le erau complet străine junimiștilor. Care discutaseră săptămâni de zile despre o antologie din poeții dinaintea lor și nu dăduseră note de trecere decât la câteva zeci - cu ce mari mârâieli! Îmi place, așadar, când poetul scrie, în poezia Cine-i? (1869), apoi în Napoleon
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Convorbiri literare”. Pedagogia maioresciană are de aici înainte în vedere cultura umanistă (limba, literatura, filosofia, istoria). Până și studiul limbii latine e privit de Maiorescu, într-o broșură celebră și extrem de actuală, din unghi formator. O dată cu intrarea în politică a junimiștilor, în anii 1870, pedagogia lor începe să se refere la un domeniu extra cultural, dar deopotrivă de esențial pentru umplerea de conținut a formelor fără fond împrumutate. O educație politică li se pare la fel de necesară. Horia-Roman Patapievici a arătat cât
Pedagogii neamului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2570_a_3895]
-
a piticilor cocoțați pe umerii uriașilor, a celor care, citindu-i pe cei vechi, ajung să știe, implicit, mai mult decât aceștia. Iar Liviu Ornea - o dovedește, la rigoare, până și bibliografia admirabilă a tatălui său - i-a parcurs pe junimiști cum nu se poate mai corect. Al doilea ia în calcul, prin forța lucrurilor, un alt detaliu de biografie spirituală. Anume că autorul Varietăților conexe e specializat în matematică. Mai mult, profesor la Facultatea de Matematică a Universității din București
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
o cultură care apare sfios, dar pe calea cea bună, abia odată cu "Dacia literară", precedată de o cauză de "alfabetizare", marginală, "plagiată", sclerozată și care ne sortea unei eterne înapoieri. Primii care simt că ceva nu e în regulă sînt junimiștii: dar vorbind de formele fără fond, "fondul" este socotit, cu puține excepții, "cultura populară", într-o deplină consonanță cu pașoptiștii. Abia după 1900 situația devine periculoasă. Pe de o parte, așa cum bine arată Nicolae Manolescu, G. Călinescu stabilește în Istoria
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
lucrurile nu au stat la fel de bine pentru congenerii mei. Câțiva dintre ei activează în cadrul unor ONG-uri, prin care promovează "valori europene", elaborează politici sectoriale, sunt prezenți și în partidele mai noi. Dar, lipsiți de acces la mass-media electronice, impactul "junimiștilor" noștri este destul de redus. În zona universitară, aș remarca totuși grupul reformist de la Universitatea "Alecu Russo" din Bălți, care scoate și revista "Semn" (condusă de Nicolae Leahu și Maria Șleahtițchi - primul este șef al catedrei de Literatură Română și Comparată
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
să pomenească nu doar de alți latini, bunăoară de Plaut, ci și de Shakespeare, Moliere, Petrarca, du Bellay, Schopenhauer, Eminescu. Ba chiar încearcă, poposit în literatura română, o filiație în toată regula, începînd cu Grigore Alexandrescu, căruia-i urmează Alecsandri, junimiștii, "micile economii" ale rentierilor lui Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Coșbuc. Improbabilă ca acuratețe a comparației, lista lui Călinescu e imaginea unei speculații strălucitoare, a unei îmbăieri în covata europeană din care sar, spre bibliografia românească, stropii unor măgulitoare, spumoase neadevăruri. Răbdarea
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
creația surprinzătoare a lui Creangă în lumea în care apare și de mai târziu. De spectacolul receptării se ocupă Constantin Trandafir în prima secțiune a cărții sale, urmărind felul în care Creangă a fost văzut în timp, mai întâi de junimiști , primii săi cititori și descoperitori, în fond, și apoi de seriile de cititori și comentatori din mai bine de un secol până azi. Va reaminti, în această primă secțiune, principalele teze formulate în legătură cu Creangă în diferite perioade, nu o simplă
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
finele secolului XIX decît este pentru Negoițescu la mijlocul secolului XX, deși poezia lui este, cuvînt cu cuvînt, riguros aceeași. Chiar faptul că Maiorescu n-a găsit de cuviință să citească poeziile rămase în manuscris, încredințîndu-le Bibliotecii Academiei, spune mult: criticul junimist își făcea despre poet o idee diferită de a noastră, împărtășită în generația următoare de Ibrăileanu și definitiv caducă abia o dată cu ediția Perpessicius. Destulă vreme a părut normal să vrei să-l prinzi pe poet în insectarul istoriei literare folosind
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
interne și tot el dă accentul final în aprecierea estetică a unui text. E spiritus rector ca făcător al dogmei privind autonomia esteticului. Vine mereu îmbrăcat de gală și nu are simțul umorului, neamestecîndu-se în altercațiile celor mai colerici dintre junimiști. Într-un cuvînt, e preotul de a cărui prezență depinde tensiunea ritului. Urmează apoi corifeii din jurul lui, cei patru întemeietori ai Junimii: indolentul Pogor, malițiosul Negruzzi, ambițiosul Carp și inspiratul Th. Rosseti, al cărui merit e de a fi găsit
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
identitate Junimii. Prin urmare, afirmația lui Panu că „improvizul și spontaneul caracterizau discuțiile de la Junimea“ (p. 500) este fără temei, la fel ca verdictul că „la Junimea nu era o metodă, ci o impulsie“ (ibidem). Zeul căruia i se închinau junimiștii era literatura, iar regulile metodei ritualice la care participau le-am văzut. Rămîne să te întrebi ce a mai rămas azi din principiul că literatura e exaltare în spirit. În totul, o carte superbă pe care numai superficialii o străbat
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
pe o culegere de povestiri glumețe. În pofida regulei că „anecdota primează“, ceea ce izbește aici e ceremonia severă a întrunirilor Junimii. Deși volumul conține inexactități și chiar născociri, mărturia, oricat de subiectivă, răm`ne savuroasă. Ca spirit, George Panu este un junimist autentic, chiar dacă nu a stat decît trei ani în mijlocul lor, spre a se despărțide ei cu animozitate.
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
a bătut joc de felul cum scriau prozatorii. Doar Eminescu în Epigonii i-a evocat ca nobili reprezentanți ai „zilelor de-aur a Scripturelor române”, punându-l în încurcătură pe Iacob Negruzzi când a primit poemul spre publicare la „Convorbiri”. Junimiștii și-au atins în cele din urmă scopul: au schimbat canonul literar. Ceea ce n-au mai reușit scriitorii generației 1927, care s-au răfuit și ei cu „bătrânii”. Las la o parte în ce termeni. Deși diferența de vârstă între
Război soft între „tineri” și „bătrâni” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2665_a_3990]
-
mai reușit scriitorii generației 1927, care s-au răfuit și ei cu „bătrânii”. Las la o parte în ce termeni. Deși diferența de vârstă între Mircea Eliade și G. Călinescu nu mai era de 20-30 de ani ca aceea dintre junimiști și pașoptiști, ci de nici zece. Nereușita se explică prin faptul că Lovinescu schimbase canonul, ajutat de brusca evoluție a întregii societăți românești ca urmare a Războiului Mondial și a Întregirii țării, cu prea puțini ani în urmă. Cea de-
Război soft între „tineri” și „bătrâni” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2665_a_3990]
-
et pour cause, deși toate personajele o țin într-un chef continuu, nu se bea bere) „secretul” e într-adevăr la vedere. Atât de la vedere încât până la Răzvan Voncu nimeni nu l-a văzut. Trec repede prin ceilalți doi clasici junimiști: Creangă, deși prelat, pare cu totul lipsit de dimensiunea spirituală, sacrală a vinului (ceea ce ar putea trăda, remarcă autorul Istoriei... o altă insubordonare a răspopitului scriitor); Slavici, în schimb, ni se spune, se naște și moare în preajma unor podgorii; acuitatea
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
limba sa literară să surprindă mereu prin prospețime, indiferent de mutațiile firești petrecute în spațiul limbii române pe durata unui secol și jumătate. Dincolo de toate rolul lui Titu Maiorescu în crearea efigiei Eminescu este determinant. Iulian Costache sugerează chiar că junimistul a lucrat cu bună știință la impunerea unei anumite imagini a poetului folosindu-se de ceea ce astăzi s-ar putea numi o strălucită campanie de PR. "Eminescu și poeziile lui (...) a fixat Ťprima imagine durabilăť a poetului și (...) alături de alte
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
mâncare și gustările care se prepară în astfel de familii, diversitate gastronomică amintind și de memoriile Marucăi Cantacuzino din perioada tinereții de la Tescani, din familia Rosetti Roznoveanu. Un loc cu totul special este acordat în acest epistolar legăturilor sale cu junimiștii, cărora le-a rămas statornic prin ani, cu toate tentativele liberalilor de a-l atrage de partea lor, cu încercarea lui Stere de a-l aduce la „Viața românească” sau cu aceea a lui Iorga de la „Sămănătorul” de a-l
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
atenția, cel legat de aniversarea Junimii din 1936, programată de ieșeni pentru iarna anului 1935, dar amânată în cele din urmă pentru luna mai 1936. Cel care i-a asumat organizarea evenimentelor sărbătorești este A.Tzigara-Samurcaș, iar strângerea rândurilor vechilor junimiști în jurul revistei face obiectul preocupării sale asidui. Scriitorul nostru răspunde cu osârdie tuturor propunerilor, cu toate că din 1935 trăia retras la Piatra Neamț, dedicându-se muncii de editor al lui Creangă, după cum o dovedește ediția de Opere, apărută în 1939. Tot acum
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
are o sută de pagini, ori ai scris o poezie care are o pagină, ele reprezintă un tot, ai terminat și-ncepi una nouă”7. Interesant e că, o sută de ani mai devreme, același era punctul de vedere al junimiștilor 8 ieșeni. Prin asemenea declarații, Florin Iaru pare că vrea cu tot dinadinsul să confirme destule dintre capetele de acuzare la care au recurs neprietenii lunediștilor. Declinându-și elanurile mistice, etalându-și lipsa de fior metafizic, pronunțându-se, în fine
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, Bolintineanu, Creangă, Slavici, Caragiale (firește, doar teatrul), Eminescu ('face parte dintre cei mai mari lirici ai lumii"), cu antologii din textele lor în sprijin, dar nu lipsesc postromanticii, Filimon, Duiliu Zamfirescu, C. Sion, Nicoleanu, Depărățeanu, Odobescu, nici junimiștii, Veronica Micle sau Matilda Cugler, pînă la foarte tînărul Vlahuță. Este și Delavrancea, cu Paraziții din 1893, citind cînd manualul era sub tipar. Cum se vede, manualul din 1893 nu suferea de prejudecata că scriitorii recenți, unii fără volume, n-
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
și pe care se străduiește să-l mascheze. Forma grotescă a acestui complex este protocronismul din anii '70, reînviat după 1989. Dar toată istoria din ultima sută și jumătate de ani e plină de sulfuroasa lui respirație, în special după ce junimiștii au cîștigat bătălia canonică, în deceniile 7 și 8 ale secolului trecut, cu pașoptismul (și postpașoptismul) romantic și naționalist. Reacția minoratului cultural la tendința de deschidere și universalizare n-a fost pur și simplu o parte dintr-un cuplu de
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
le considera nătânge și ridicole, din care cauză adoptase următoarea vorbă. «Tous les élégiaques sont des cochons» (dacă la mijloc nu este o confuzie, cu siguranță e o parafrază aș zice postmodernă, combinație între „gluma” bunicului scriitorului, Mișu Paleologu, cu junimiștii, care ar fi porci fără excepție, și o „cugetare” atribuită lui Baudelaire, construită pe același calapod logic: „Tous les élégiaques sont des canailles”; se vede treaba că formula s-a transmis din generație în generație, fiind mereu adaptată la imperativele
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
așadar, iarăși, în plin Caragiale. "E criză, monșer", ni se spune pe un ton edificat, de undeva de la finele secolului 19; și noi, în anul de grație 2009, trebuie să încuviințăm încă o dată. Cetățean european și patriot român, ca toți junimiștii, Caragiale știe să decojească termenii de crusta lor demagogică. El ia în zeflemea nu Europa, ori țara, ci utilizarea bombastic-frauduloasă a celor două noțiuni. De aici și actualitatea lui, frapantă. După 1989, și România, și Europa au fost introduse în
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]