1,051 matches
-
Acum, din umbra-mi neagră în ura mea pierdut Eu voi domni pe lume ca îngerul căzut. Sunați, trâmbiți de moarte, loviți arme cu foc O, taur al Moldovei, eu te zdrobesc în loc. {EminescuOpVIII 182} [SCENĂ] [ȘTEFAN] Știi tu oare, jupîne, că cu al meu cuvânt Pot să te bag de viu în pămînt? C-o vorbă, c-o privire, cu o Eu pot... să-ți pun capul în poală? O știi? Da?... Ei bine, dar tu, jupîne, știi Că pot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Știi tu oare, jupîne, că cu al meu cuvânt Pot să te bag de viu în pămînt? C-o vorbă, c-o privire, cu o Eu pot... să-ți pun capul în poală? O știi? Da?... Ei bine, dar tu, jupîne, știi Că pot să sting cu buza-mi a tale vrednicii Și pot să târăsc capu-ți nainte furcei lungi, Că pot să-ți bat spinarea pân va crăpa în dungi, O știi? [BOIERUL] O știu. [ȘTEFAN] Și ceea ce vouă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bătrânești. Împrejur stă toți elenii, stăteau preoții și regii, Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil, pe Agamemnon suduindu-l, zice: "Cîne! Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu lasă, măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi [cazi] tu o dată-n labe ș-apoi las' că-ți vin de hac. [ANA] Bum, frumos! Dă-i înainte, suduie ca un muscal! [MUȚI] Singură ai spus, mamaie, că Homer
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cela. - Este, El mi-a dat să-nvăț acuma și" a codrului poveste". - Hai fată... dă-mi o gură... da' tare, știi colo. - Hai mișelule! ia vină și dă mătușii o guriță. - Țoc. {EminescuOpVIII 349} - Dă-mi o gură, măi jupîne [ - (Muți nu vine)] - Hai, nu-mi dai o gură? - Nu vreu, [nu mi-]ești dragă, ca mama. [Cîteva fragmente se situează în chip sigur tot în I, dar locul lor este, deși intuibil, mai greu de determinat] - Cum să nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
solomonari din zone românești din afara Ardealului, datorate în special folcloriștilor bucovineni Sim. Fl. Marian și Ion G. Sbiera (170). Despre relația dintre solomonari și balauri vorbește și Ion Creangă în cunoscuta sa nuvelă Moș Nichifor Coțcariul (1877). Evreica Malca, fiica jupânului Strul din Tg. Neamț, nu este înspăimântată doar de lupi (licofobia este percepută de români ca fiind o „maladie evreiască” ; cf. 205), ci și de balauri. Noroc cu Moș Nichifor, care o liniștește : „Eu unul știu solomonii și nu mă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
plantă din familia Papaveraceae, numită și fumăriță (Fumaria officinalis). Unele dintre aceste plante „de afumat” se găseau la spițeri sau la băcani, profesii care, mai ales în Moldova, erau practicate în bună măsură de către evrei. Perso- najul lui Ion Creangă, jupân Strul din Târgul-Neamțului, „negustor de băcan”, pe lângă „suliminială” și „iruri” (alifii din plante medicinale), vindea în băcănia lui „fumuri și alte otrăvuri” (Moș Nichifor Coțcariul, 1877). în dicționarul său de remedii populare (Toate leacurile la îndemână, 1935), Vasile Voiculescu notează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tiparului cărțile care îl definesc ca poet: Drumul spre stele (1930), Cartea Țării (1934), Cântece de dragoste și moarte (1935), urmate de o ediție definitivă, Versuri (1938); li se adaugă două volume în care proza fantastică se alătură celei poematice: Jupânul care făcea aur (1930) și Focurile primăverii și flăcări de toamnă (1935). Rafinat colecționar de artă, grafician și cronicar plastic, a fost mult timp (1928-1946) inspector, apoi inspector general în Ministerul Artelor. În 1933 Academia Română îl cooptează ca membru corespondent
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
1912; Salomeea, București, 1915; Din paharul cu otravă, București, 1919; Fata din dafin (în colaborare cu Scarlat Froda), București, 1918; Meșterul, București, 1922; Lângă pământ, București, 1924; La Gravure sur bois en Roumanie, București, 1929; Drumul spre stele, București, 1930; Jupânul care făcea aur, București, 1930; ed. îngr. și pref. G. Gheorghiță, București, 1975; Cartea Țării, București, 1934; Focurile primăverii și flăcări de toamnă, București, 1935; Cântece de dragoste și moarte, București, 1935; Th. Aman, București, f.a.; Pictorul Alexandru Satmary, București
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
multe șantiere, și foarte puține monumente. Dar planurile acestor șantiere sunt suficiente să acorde semnificație istorică unei întregi epoci. MIRCEA ELIADE SCRIERI: Luca Stroici, părintele filologiei latino-române, București, 1864; Filosofia portretului lui Țepeș, București, 1864; Micuța, București, 1864; Trei ovrei: jupânul Shylock al lui Shakespeare, domnul Gobseck al lui Balzac și jupânul Moise al lui Alecsandri, București, 1865; Ion Vodă cel Cumplit, București, 1865; ed. 2, București, 1894; ed. îngr. și pref. I.C. Chițimia, Craiova, 1942; Răzvan-Vodă, ed. 2, București, 1867
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
suficiente să acorde semnificație istorică unei întregi epoci. MIRCEA ELIADE SCRIERI: Luca Stroici, părintele filologiei latino-române, București, 1864; Filosofia portretului lui Țepeș, București, 1864; Micuța, București, 1864; Trei ovrei: jupânul Shylock al lui Shakespeare, domnul Gobseck al lui Balzac și jupânul Moise al lui Alecsandri, București, 1865; Ion Vodă cel Cumplit, București, 1865; ed. 2, București, 1894; ed. îngr. și pref. I.C. Chițimia, Craiova, 1942; Răzvan-Vodă, ed. 2, București, 1867; ed. 3 (Răzvan și Vidra), București, 1869; ed. 4, București, 1895
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
volumului din 1957 e, semnificativ, Ostrovul meu), dar tonalitatea se schimbă, poemele au adesea o rezonanță imnică, solemnă, de factură rilkeană, speculând însă efectele sonore ale lexicului de la începutul secolului al XIX-lea: „Măi ticălosule, ce șild i-ai zugrăvit/ Jupânului de zice că i s-a șters de ploaie?/ Ori pui vopsele bune și ești năcaș cinstit,/ Ori simți pe loc zapciul cum oasele-ți înmoaie” ( Vorbește omul stăpânirii cu un pictor). Aproape un întreg ciclu, Plimbare prin muzeu, e
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
chiar dacă uneori imaginile sunt foarte sugestive, ca în Artă sau De teamă. Încearcă, de data asta cu mai mult succes, și notația satirică (Cartoful, Popa Cinzeacă). O parte din proză și-a strâns-o în cărțile Popa Cinzeacă (1886) și Jupân Leibu voinicos, puțintichi cam fricos (1891). Dar izbutite cu adevărat rămân însemnările lui S., din care se degajă multă sensibilitate și un elan generos (Crâmpeie. Păreri și impresii. Notițe biografice. Treizeci de zile în Elveția, 1897), multe apărute în „Adevărul
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
străduit, ca și Al. Vasiliu, I. G. Sbiera sau Ion Pop-Reteganul, să fie cât mai aproape de originalul popular, conformându-se astfel recomandărilor făcute de B. P. Hasdeu privind introducerea unui spirit științific în culegerea folclorului. SCRIERI: Popa Cinzeacă, București, 1886; Jupân Leibu voinicos, puțintichi cam fricos (în colaborare cu Isac Grünfeld), București, 1891; Din biografiile oamenilor celebri, București, 1895; Crâmpeie. Păreri și impresii. Notițe biografice. Treizeci de zile în Elveția, București, 1897. Culegeri: Basme culese din popor, pref. M. Gaster, București
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
clișeele genului (ca în epistola prin care Doamna Marica, văduva lui Constantin Brâncoveanu, încerca, în 1717, făcând destulă retorică, să recupereze un rest de bani depozitați la Brașov: „Cinstitului și al nostru de bine voitor și vecin de aproape, dumneata jupâne Filștai [Filstich], marele județ al marii și cinstitei cetăți a Brașovului, împreună cu tot Sfatul. De la Dumnezeu sănătate și tot fericitul bine poftesc dumitale, împreună cu tot cinstitul Sfat al cinstitei cetăți. Pricina acestei cărți nu este alta, numai să știm de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împreună cu tot Sfatul. De la Dumnezeu sănătate și tot fericitul bine poftesc dumitale, împreună cu tot cinstitul Sfat al cinstitei cetăți. Pricina acestei cărți nu este alta, numai să știm de sănătatea dumitale. După aceasta facem știre dumitale că iată trimisesem pe jupânul Neacșul, omul nostru, pentru cei bani ai noștri ce avem la dumneavoastră. Ci vă poftim să faceți dumneavoastră bine, câți acu mai rămas, să se dea și aceia omului nostru, să ni-i aducă [...] Ci, precum v-am mai scris
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
2 ceasuri”79; „Și s-au pus această piiatră de dumneaei jupâneasa Stanca Cantacuzini [la Mănăstirea Brâncoveni], care au fost jupâneasă Papei postélnicul, moța iunie, dni, leat 7176 [1668]”80 „ Această piatră a făcut-o și împodobit-o Safta dumisale jupânului ei Ioan [...] Vistier, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Constantin Marele Vornic [în loc de Constantin Cantemir - Nicolae Iorga] [...] 7196 [1688] (la Mănăstirea Dobrovăț)81. „Această piiatră au înfrumusețat-o dumnea-ei cucoana Mariia pentru pomenirea Căpitanului Toma Moțoc, soțul dumisale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în pronaos, și trec spre viitorime), căci evocatele combateri au fost momente de teribilă încercare: „Vŭ ime O(t)ca i G(y)na, S(vé)t(a)go D(uh)a, am(i)n. Acesta petra pre grop(a) jupânului Stroe Buzesculŭ, ce-u fostŭ stolnicŭ la Mihai vodă; și au fo(st) la toate războ(i)le de-(n)prěună cu domănu său, ca o slugă crědincioasă domănu său; și la războiu diîntâi, dob(â)ndi rană la mâna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pré Raduŭ vod(ă). Iară Simion vod(ă) se sculă cu tatari, moldoveni, leși mulți, făr-samă de scoase pré Radulŭ vod(ă) și prě Buzești din țara lor, la țara Nemț(e)ască, cu oști(le) lor. De aici mersă jupânul Stroe la păratulŭ nemățesc de ceru ajutori 101, de eșiră la țara Române(a)scă, cu Radu vod(ă). Și nu-i așteptă Simion vodă, ci se dusă de adus(ă) leși și moldoveni și hamulŭ cu 160.000 de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
eșiră de să loviră în Gura Telej(anul)ui, la Teiușani, în luna la septevrie 14 zile, anii 7110102, luni demine(a)ț(ă) p(â)nă sara. Se făcură nănală marți demineață de trei ori, în toate părțile. Iară jupânul Stroe, atâta nevoie de pre creștini văzând, stătu împotriva tătarilorŭ, de să lovi cu cumnatulŭ hanului și-lŭ junghie pre tătaru. Și dintr-acelŭ război să răni la obraz și peste trei săptămân(i) să tâ(m)plă morit”103. Dacă prezența
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dintre ei. O recăsătorire anula, de pildă, „înfrățirea” pe avere încheiată, în august 1574, de banul Drăghici și de soția sa, Vlădaia: „[Dacă nu] poată să se țină jupânițaVlădaia fără soț, după moartea jupanului Drăghici, ci se va mărita sau jupân Drăghici ban, dacă se va însura după moartea jupaniței lui, Vlădaia, iar această întocmire și frăție să nu fie nicidecum, ci să țină cine ce-a avut moștenire”. Aceste diate ni le recomandă uneori pe văduve în ipostaza de executori
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soțului - socrii, copii, copii vitregi, cumnați (întărindu-i jupâniței Maria băneasa, văduva lui Ianache, fost mare ban al Craiovei, o proprietate, Alexandru Coconul evocă dificultățile întâmpinate de moștenitoare: „Iar apoi, când a fost acum, în zilele domniei mele, după moartea jupânului Ianache banul, iar soția lui Maria băneasa a tras multă nevoie și pâră...”; într-un hrisov din 1641, prin care Matei Basarab îi întărea Stancăi, văduva spătarului Preda, ocinile și rumânii, Vodă arăta că a fost nevoie de intervenția Domniei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îngrijită - „a căutat-o [...] la toate nevoile ei și a cercetat-o și a cinstit-o, ca pe un părinte” - de ginerele ei, logofătul Pană Filipescu, i-a dăruit acestuia, după ce s-a recăsătorit cu „cinstitul dregător al domniei mele, jupân Bunea mare sluger”, un sălaș de țigani; Matei Basarab, istorisind cauza, i-l întărește pe 5 ianuarie 1650) erau multe și felurite. De la recuperarea unor rumâni fugiți (Alexandru Coconul o împuternicește pe Cheajna voiniceasa, „ce-au fost a jupân Cernicăi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mele, jupân Bunea mare sluger”, un sălaș de țigani; Matei Basarab, istorisind cauza, i-l întărește pe 5 ianuarie 1650) erau multe și felurite. De la recuperarea unor rumâni fugiți (Alexandru Coconul o împuternicește pe Cheajna voiniceasa, „ce-au fost a jupân Cernicăi, ce-au fost mare dvornic”, „să fie volnică [...] să aib’ a-și strânge ai ei rumâni uri unde-i va găsi în țara domnii méle...”) până la reintrarea în posesie a unei prăvălii (neizbutită, însă, căci Alexandru Ipsilanti, contând pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a ei, alături de părinți apăreau și copiii (garanție că afacerea nu va fi contestată mai târziu), iar când mijloacele de cumpărare erau furnizate de zestrea soției, bunul achiziționat aparținea acesteia (un anume Borce vindea un teren cu case și grădină jupânului State și jupânesei Chirea, soția lui, dar preciza că „le vinde numai jupânesei Chirea, pentru că și-a vândut un chirteș ce-l cumpărase”; jupan Dobromir, fost mare ban, a cumpărat de la jupânița Neacșa, călugărița din Drăgorești și de la nepotul ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
staroste de negustor. Măriica trebuia să fi fost văduvă, fiindcă - aflăm din actul datat 8 martie 1638 - partea de ocină o cumpărase bărbatul ei („giupânu-miu”), Ignat Manoleț, cu 46 de taleri bătuți. Acum ea o vindea cu același preț. Dacă jupân Ignat ar mai fi trăit, participarea lui la vânzare (ocina intrând în patrimoniul comun) ar fi fost obligatorie. Sau atunci când banii pentru o achiziție sunt plătiți de persoane diferite. Pentru o cumpărătură - un sat care se „vecinea” -, întărită de Vodă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]