687 matches
-
preț și de a accepta, În final, o ofertă, Încercînd și un schimb simultan. Agenții imobiliari și avocații mă sună toată ziua, iar mie mi-e atît de frică să nu se ducă totul de rîpă sau să nu fiu jupuită de bani, Încît intru În panică dacă nu am mobilul În mînă În fiece secundă. Iar astăzi sîntem În plină pregătire a campaniei de primăvară. Numai ce Îmi Închei prezentarea, că mobilul Începe să vibreze. Nu Înțeleg deloc opțiunea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uit cu scârbă la voi ca la niște șobolani și mă gândesc cum veți arde peste câteva ceasuri, după ce voi incendia Roma. Nu încercați să scăpați. Am pus străji la marginea cetății și cine va încerca să iasă va fi jupuit de viu. Vreau să vă văd pe toți ca pe niște miei puși la frigare. Meritați asta. Și în zadar încercați să vă gudurați la picioarele mele. Vă cunosc. N-aveți curajul nici măcar să vă uitați în ochii mei de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
supărat. - Și când se-ntoarce? - Peste cinci zile. Ne-a închis în nas ferestruica. Am bătut din nou mânios. De data asta a deschis o aripă a porții, cu sabia în mână. - Numai să ne atingi, și Andras te va jupui de viu! am urlat eu cât mă ținea gura. Fermitatea mea și mutra fioroasă a lui Gundo l-au făcut să șovăie. - Știu că ești aici ca să execuți ordine, am coborât eu tonul, dar nu vrem decât să ne spălăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
e soluția. A trecut atâta vreme. Iar eu sunt o altă persoană. S-a terminat. Sunt liberă. Chestia cu pensia alimentară..., Încercă Antonio. Trebuie să-ți dau o grămadă de bani. Banii - cuvântul magic pentru fiica Olimpiei. Baba aceea ar jupui un păduche pentru a-i vinde pielea. Bani, bani, bani, copiii noștri au devenit o valută - târfă mincinoasă, te Împușc În cap de Îndată ce te așezi În mașina asta. — Antonio, eu nu vreau să vorbesc cu tine despre bani, Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fu străbătut ca de un fulger, căci clipa putea să fie mâine sau peste zece ani, dar sfârșitul lumii venise acum. Luă cuțitul de vânătoare Beretta Fieldlight din inox cu trei lame, făcut pentru a tăia oase și pentru a jupui prada, și i-l puse la gât, acolo unde jugulara pulsa ca o inimă. Lama intră În carne, dar el rămase hipnotizat de imaginea gâtului ei alb străbătut de un firicel roșu - gâtul unei femei care nu mai era tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ne-am fi iubit, dacă nu i-am fi vrut. Copiii noștri, cărora nu li se va putea Întâmpla nimic rău, căci noi n-o vom permite. Ne vom tăia o mână dacă vor avea nevoie de ea, ne vom jupui de vii dacă vor avea nevoie de Înveliș. Îi priveau, Îi priveau și nu reușeau să se desprindă de acolo, căci nu era pe lume un spectacol mai minunat. Valentina și Kevin veniți de cine știe unde, anume pentru noi. Își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
grav și conștient că trebuie să vină repede cu o idee, mai mult, cu o poruncă, pentru ca toată lumea să aibă ceva de făcut. - Ar putea să fie cadavrul lui Vlad Țepeș, știu, te gândești că a fost decapitat, însă turcii jupuiau pielea și-o umpleau cu câlți, reconstituind fața individului, iar căpățâna o aruncau alături de corp. Să faceți un studiu asupra perioadei, consemnați frumos toate evenimentele, chiar tu să te ocupi, să aibă fiecare câte ceva de făcut, iar eu am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la casa cumătrului Vasile și să-i de o lecție soră cu moartea. Zis și făcut. Ceata de doamne a ajuns la casa vicleanului și nu mică le-a fost mirarea când au văzut că obraznicul se pregătește să-i jupoaie de vii pe bieți iezi. Sufletul caprei se sparse pe loc în mii de bucățele și furia și ura ce-o avea în dânsa s-a transformat într-un adevărat uragan și mai nu exploda de durere. S-au pitit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ținea în mână un șoricel, care, nemișcat, arăta ca un pămătuf cenușiu, codița-i atârna printre degetele lui Puiu, Puiu mi-a șoptit c-ar trebui să-i facem disecție, dar eu i-am spus că mai bine să-l jupuim, blănița lui ar arăta exact ca un scalp minuscul, însă nici Puiu n-avea un cuțit ca lumea, n-aveam nici unul la noi nici măcar jumătatea unei lame de ras, am fi putut să-l înțepăm cu acul de la vârful unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și de taică-su, s-a ridicat în picioare și a început să alerge, șonticăind, spre pădure, iar taică-su a început să strige și mai tare după el, să stea locului, că de nu, îl omoară-n bătaie, îl jupoaie de viu, îi face spatele nojițe de opinci, apoi îl spânzură de limbă, între timp tatăl lui Puiu a pornit combina, luându-se după Prodan, era clar că-l vom ajunge repede, Prodan a aruncat o privire înapoi, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un’ te duci? Marie Își luase arma din sertarul biroului și o strecură În holster. - Mă duc să văd ce crede Ryan despre ipoteza mea! - Vin cu dumneata! Nu că m-ar amuza, da’ dacă n-o fac, Fersen mă jupoaie. Marie refuză categoric: Caradec Își continua cercetările și trebuia să trimită rezultatul prin fax la jandarmerie, așa că trebuia ca Stéphane să rămînă la locul lui. Curajul natural al lui Morineau nu se manifestă chiar atît de tare Încît să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi Încurcase vederea, așa că dorise să se arunce de pe stânca cea mare de la intrarea În peștera iernii. N-o lăsaseră ai noștri. Era femeie puternică, tocmai bună de trimis la apa care curge ca să aducă burți de băut, sau să jupuiască vânatul, sau să tragă pietre mari la intrarea În peștera iernii când Începea viscolul. Habar n-aveau ei pe atunci că ea Îl purta În pântece pe Moru, cel ce avea să ne fie Vindecător. Mama mea era din neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-au mai bucurat. Am pornit Încă o dată la vânătoare și, de astă dată, am doborât un fel de bivol cumplit, cu un singur corn, uriaș și gros, ce părea să-i crească din nas. Ne-am chinuit să-l jupuim cum ne-am priceput mai bine, făcându-i pe mărunței să râdă de noi ținându-se cu mâinile de burtă, după care ne-am lăsat păgubași. - Sunteți tare viteji dacă ați dat jos un nas-mare din ăsta, ne zise Kikil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Garda de Fier? - N‑a venit niciodată vorba despre așa ceva. - Pentru că tu n‑ai adus vorba. Îți mai aduci aminte de masacrul din București, când au atârnat oamenii În cârligele de carne de la abator și i‑au măcelărit - i‑au jupuit de vii? Rareori l‑am auzit pe Ravelstein vorbind despre asemenea lucruri. Din când În când se referea la „Istorie”, În termeni larg hegelieni, și recomanda anumite capitole din Filozofia Istoriei ca fiind foarte amuzante. În ce‑l privea, conversațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat În cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin Înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (Într-o oarecum enigmatică terminologie din baseball, obscură chiar pentru fanii americani ai acestui sport pe care i-am rugat să mă lămurească) - pe baza convingerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
modul cel mai mârșav s-ascult ce se-ntâmplă-n actu-întâi. Nu mai vreau! FETIȘCANA: Să plecăm în provincie! RECRUȚII (În cor.): Vrem să plecăm în provincie! VIZITATORUL (Turbat.): Domnilor, m-au chinuit groaznic, mi-au luat mințile, mi-au jupuit creierul! De mii de ori am ascultat ce se-ntâmplă-n actu-ntâi! Nu mai vreau s-ascult ce se-ntâmplă-n actu-ntâi! Niciodată! FETIȘCANA: Niciodată! Niciodată! (Isterică.) M-au maltratat, domnilor, m-au silit s-ascult și să joc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai subțire! Cât mai subțire posibil! PARASCHIV (Curăță enervat.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Nu te grăbi. Avem timp. Important e să facem o treabă bună... Uită-te la mine... Trebuie să cureți încet, cu milă, ca și cum ai jupui un iepure... Din cauza ta pierdem bucăți foarte mari de miez... Fiecare firimitură se adună... E păcat... PARASCHIV: M-am săturat de cartofii tăi! MACABEUS: Rău faci. Nu trebuie să te saturi. E foarte important să cureți cartofii cât mai subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ulei.) MACABEUS: Unde ești? PARASCHIV: Aici. MACABEUS: Lumânarea arde? PARASCHIV: Arde. MACABEUS: Unde e? PARASCHIV: Pe masă. MACABEUS: Urâtă treabă. PARASCHIV: Te-au aranjat. MACABEUS: Ia pune mâna pe ochiul ăsta. PARASCHIV (Pune mâna pe ochiul stâng.) MACABEUS: E jupuit? PARASCHIV: E alb. MACABEUS: Cum dracu’? PARASCHIV: Am să te leg pe față. MACABEUS: Leagă-mă... (PARASCHIV începe să-i curețe fața lui MACABEUS.) PARASCHIV: Te doare? MACABEUS: Nu știu, nu cred... PARASCHIV: Ar trebui să urli de durere... MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eu că vrei să mă chinuiești... Știu... Ți s-a zbârlit veninul în tine... Știu... PARASCHIV (Cântă; apoi.): Nu vreau să te chinuiesc N-am treabă cu tine. MACABEUS: Știu eu, știu... Toți sunteți așa... Mă chinuiți după ce mor, mă jupuiți de piele... Altădată nici nu căscai gura... Știu eu... Vrei să mă lași să mor de foame... Vrei să mă târăsc de foame, să-ți ling picioarele puturoase... Știu tot. PARASCHIV (Cântă; mirat, se oprește; meditează o clipă.): Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng; pune mâna pe mânerul chepengului; ÎN ACEST MOMENT REIZBUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, venind din lucruri, din întuneric, din lumânarea de pe masă, din cadavrele celor trei, reizbucnește melodia, puternică, tremurătoare, triumfătoare, intrând în toți porii și jupuind toate celulele nervoase; SOLDATUL BINE ECHIPAT se sperie, se sperie cumplit de tot, face o mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă de tot, chepengul cade și SOLDATUL BINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
m-ați răsucit, m-ați lovit, m-ați ciupit de gât și de față, mi-ați turnat apă peste față... Pe toate le știu! Da... Așa o să-mi faceți în fiecare seară? De asta vreți să rămân aici? Ca să-mi jupuiți pielea și să intrați în sufletul meu? Da? HAMALUL: Nu, nu... Nu... Eu le-am spus că e urât, că nu trebuie... Dar sunt atât de răi, atât de răi... Ori de câte ori vine câte un călător prin ploaie... parcă îi apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
către ȘEFUL GĂRII și CASIER.) Haimanalelor! V-ați bătut și ați răsturnat drezina... Vreți să mă țineți aici, să mă închideți aici... Vreți să-mi umblați pe sub pleoape, în timpul somnului.. Știu tot! Vreți să mă țineți cu voi, să-mi jupuiți pielea de pe față ca să vedeți ce am sub față... Vreți să mă pândiți și să-mi furați picăturile de apă... ȘEFUL GĂRII (Plângăreț.): Luați-l de aici... Spuneți-i să se ducă în camera de sus... (Către CĂLĂTOR.) Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și cel mai mic comision. Popa mormăi că nu are nevoie. Îl avea tocmit pe maestrul Ieronim Pârțângău. Dosarul era beton, după cum îl asigurase maestrul. Acela nu îl lăsă să termine. Dădu nervos din picioare: - Să nu regretați. Pârțângău vă jupoaie, vă amețește cu termenile, unul după altul, într-o nemurire, până o să-l dați dumneavoastră singur dracului. Dar s-ar putea ca atunci eu să nu mai fiu aici. Sau să nu mai vreau să vă preiau cazul. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lesne pe cele ale lui Kano, cel cu picioarele diforme, purtătorul celei mai lungi sarbacane din tot ținutul. Se urcă în caiac și porni pe drumul de întoarcere. Când intră în colibă, găsi atârnând de o grindă o maimuță mică, jupuită de piele și vânată de curând. Cineva îi întorcea darul. După-amiaza se scurgea încet, foarte încet. Așezat pe o creangă, cerceta luminișul. Cunoștea pe dinafară fiecare floare, fiecare frunză, fiecare tulpină, chiar și trunchiurile copacilor învecinați; coroanele lor, lianele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de oră și se întoarse la mlaștină. Cu prima rază de lumină ce începu să coloreze cerul în cenușiu, patru caimani, cel mai mare de aproape trei metri, se odihneau pentru totdeauna pe pământ. Începu atunci obositoarea sarcină de a jupui animalele și petrecu așa toată dimineața. Când se întoarse la colibă, soarele era foarte sus și îl dureau toate oasele. Aruncă pieile într-un colț, mâncă ceva, se prăvăli în pat și dormi tot restul zilei și noaptea următoare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]