672 matches
-
Să ia mai mulți, da, păi, la fizicu’ lui nu i-ar ajunge nici pe-o măsea. E ditamai omu’ Rafael, păi, și el a fost așa până să i se agraveze, ba și mai și, a avut nouăzeci de kile, și pe atunci mânca, nu se încurca cu doi mici, și Rafael că bine, bine, ia-mi patru. Îi spusese de vreo două ori că a tăiat-o cu Roșioara și cu celelalte, dar lui Rafael îi era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de mult de prânz. Se însera. Și-ți închipui, pe căldura asta, s-o speli și s-o schimbi ca pe un bebeluș... Un bebeluș ar fi floare la ureche. Un morman de cărnuri vinete și veștede, de nouăzeci de kile, de-i iese sufletul pe toate părțile. O legumă, deh, da’ are stomacu’ bun. Se hrănește, mănâncă, e voinică... Poftește, bagă-n ea de toate. Ie cum ie mai rău: nu-și permite să angajeze o femeie să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mamii, și ia un borcănel de iaurt, și-ar mai merge și-o ciorbiță de perișoare, și-un strop de musaca, în crăticioara aia mică, din trei cartofi doar. Tot din carnea aia, mămico, o facem pă treabă. Dintr-un kil de carne, gătim felurite feluri, ca la recepție la ambasadă, da’ ce te faci că după ce-i duci tava la pat cu toate bunătățurile alea, odată o vezi că strâmbă din nas și se mohorăște, de-ți vine să turbezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o bîtĂ de baseball și un pic Înclinat, iar atunci cînd a apucat momeala a despărțit apele larg. Avea spinarea solidă, de un negru-purpuriu, și ochii mari cît un castron. Era uriaș. Pun pariu c-avea vreo patru sute cincizeci de kile. Am țipat la Johnson să-i lase fir, dar pînĂ s-apuc să scot un cuvînt l-am văzut săltat de pe scaun de parcă ar fi fost tras pe scripeți și am apucat să mai văd cum se ține doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
după ce pleacă barca. — N-am chef s-aștept nici o barcă. — Bine. Atunci aruncăm acum toată băutura. Începu s-o arunce, dar era greu să facă asta cu o singură mînĂ. Un sac cu băutură n-avea mai mult de optișpe kile, dar n-apucase s-arunce prea multe cînd Începu să-l ia din nou amețeala. Se așeză În carlingă și apoi se Întinse. — O să mori dacă faci așa, Îi spuse negrul. BĂrbatul stătea Întins liniștit, În carlingă, cu capul rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
decît să bea ceva În barul nostru. Cunoscîndu-l pe el și știind și localul, e de Înțeles. În ziua aia tăiaseră o vacă la ambasadă și portarul ne sunase la hotelul Florida să ne spună că ținuseră pentru noi patru kile de carne proaspătĂ. M-am dus să o iau străbĂtînd Madridul peste care se lăsa o seară vremelnică de iarnă. Doi soldați cu puști săteau de gardă În fața ambasadei, așezați pe două scaune, iar carnea ne aștepta În ghereta portarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unde ești. — Le-a zis careva? — PĂi În afară de mine nu știa nimeni. Ai prins ceva, Nickie? — Douășase. — SÎnt mari? — Exact cum Îi vor oamenii. — O, Nick, ce-aș vrea să nu-i vinzi... — Îmi dă un dolar pe juma’ de kil. Sora sa era bronzată puternic și avea ochii căprui Închis și părul șaten, cu șuvițe blonde, de la soare. Ea și cu Nick se iubeau mult și nu le păsa de ceilalți. Se gîndeau mereu la restul familiei ca fiind ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar asta poate să Însemne oricînd. Zice că tu erai Încă un toto. — Și de atunci umblă singur? — Cică da. Nu l-a mai văzut. A auzit doar de el. — Și cît de mari zici că sînt? — Vreo nouăj’ de kile. E mai mare ca toți elefanții pe care i-am văzut vreodată. Cică s-a mai văzut unul singur mai mare, și Ăla era tot de pe-aici. Cred că mă duc să mă culc, spuse David. Sper să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
meu bal. Tu abia în ’35 ai ieșit în lume, cu fecioru’ lui Zăvoianu. Dacă văd că nu scot nimic de la mine nici după trei ore, singura soluție e o cină sănătoasă. Cap-de-cal extrage din debara un borcan de două kile cu carne de porc în untură. Răstoarnă conținutul într-o tigaie înfierbântată. Varsă deasupra și un borcan cu ghiveci. Ca să nu stau în calea gospodinei, tragem masa deoparte și descopăr că mă aflu în baie. Lângă frigider se află o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gantere și cu dispunerea echipamentului în punctele strategice ale sălii: bidonașele cu proteine trebuie să fie la îndemână. La fel mobilele sau ceasurile - seriile se cronometrează. Baronu’ intră la băncuța de umeri și, curând, bara primește discuri până la 120 de kile. Ăăă! ăăă! geme gutural la fiecare repetare. Tragee! tragee, Baroane! urlă Stripăru’, care îi stă la spate și smucește de bară în sus, roșu la față. - Piticuleee, să i-o trag lu’ bunică-ta dacă nu schimbi muzica asta sifilitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Lasă-l, bă, nu vezi că e bulangiu? Ascultă Beeethofăn! Mamăă, Piticule, te fac un vals? Piticul e un ins de vreo 40 de ani, altitudine 1,45 cm, dar lat în umeri și atârnând ca la vreo sută de kile de mușchi. N-are ce face - dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mișto nu rezistă. Închide cu pocnet Război și pace. Cam un ceas pe zi stă cu cartea deschisă la intrarea în sală. Îi crește prestigiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tare/am un mușchi între picioare...” Esteee...! urlă sala. Lasă că nici Piticului nu-i displace, da’ o mai face și el pe nebunu’. Ăăăh, ăăăh! se aude dinspre banca de împins. Inspectorul și-a încărcat bara cu 150 de kile și doi haidamaci îi stau pe laterale. Trag și ei... - Las-o fleoașcă, băăă! muge Baronu’. Ce piept e ăsta? Nu vezi cum te-ndoi de spate? Trișezi degeaba, bă, că nu-s gagici în sală. - Cine trișează, balonatule? Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pătăranie, nevasta înecatului își ieșise din fire. Spunea tuturor că bărbatul ei devenise căpetenia păstrăvilor din lacul de acumulare și că noaptea cobora până la mal, să facă dragoste cu el. De ciudă, inginerul-șef prinse un păstrăv de vreo șapte kile, gras ca un porc, îl trăsese în proțap chiar în fața noii curți a văduvei și-l înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Allgemeine Zeitung. L XXXVI Am primit un telefon scurt de la tanti Cucu. Cu aceeași voce pițigăiată dintotdeauna m-a chestionat cu privire la starea de lucruri din curtea ei. Apoi mi-a comunicat că murise tanti Mizi. Cum? Da, a mâncat un kil de cireșe cu sâmburi cu tot. De la asta i s-a tras. A făcut ocluzie intestinală: un sâmbure i-a înfundat mațul. Până să vină salvarea, se stinsese ca un pui. Așa zicea ea, dar eu cred că e dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
corps !”. Prima revelație a acestui nou „cult” am avut o în urmă cu mai mulți ani la New York, în Central Park, unde fumam visător o țigară pe o bancă. O doamnă plesnind de sănătate la cele peste o sută de kile ale ei s-a oprit în dreptul meu și mi-a dat cu poșetuța-n cap, strigîndu-mi de la obraz : „You devil, you’re poisoning our atmosphere !”. Carevasăzică așa, l-a văzut pe Dracu’ ! Eu, în schimb, am avut viziunea îngerului exterminator... Să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o marfă rară, am bănuiala că tot el mi i-a furat cîndva În timpul nopții, așa cum părea cuprins de un paroxism maniacal. Caporalii se miră, deși toată lumea știe că o astfel de captură se schimbă În mod curent pe un kil de țuică la ciobanii care Își pasc animalele În jurul unității. Și, pentru că În magazia de echipament a unității nu se mai găsește altă pereche mărimea mea, fac armata În papuci. De fapt, nu pot să fac armata În papuci. Lipsa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Vlad mai ia și el cîteva gîturi din bidon, rîd iar, pe răcan Îl cam fură somnul, acoperit de zăpada care acum e tăioasă, rece și Întunecată, și Vlad trage de el, dar e inert și cîntărește o mie de kile, rîde Înfundat, Întins pe jos, În beznă. Vlad Îl lasă acolo, e și el amețit, se gîndește că ajunge sus la adăpostul din punctul de observare, fără să alarmeze dormitoarele, și o să trimită pe cineva să-l ia pe răcanul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
efectivul militar necesar. Și masa o luați tot aici, dar pentru mîncare va trebui să se deplaseze doi dintre voi În fiecare zi prin rotație la cantina mare a unității. De obicei se merge cu două bidoane de 20 de kile, pe care le transportați cu un cărucior. Casc gura fără să Înțeleg ceva. După expresia lui Csabi Îmi dau seama că nici el nu e Într-o situație mai fericită. Cui Îi pasă? Atîta vreme cît nu se pune problema
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o probă olimpică, după o vreme sportivitatea a dispărut și am Început să aud În creieri crescînd o simfonie a violenței, o nevoie acută de a sparge un cap Într-un mod oribil, definitiv (eventual cu o legumă de 9 kile). N-am fost singurul străbătut de asemenea sentimente, astfel că locotenentul a trebuit să pună capăt acestor lupte. Și pînă seara am stat cu muște pe noi, lipicioși, lați, fermentînd mizerie sufletească, nervi și frustrare, În continuare iritați de viața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Sufăr de burtilism așa cum alții sufăr de botulism, că scrie și n ziare și-n toată pressa c-aici am ajuns, la greu. S.LABOU Sigur că la greu și chiar supergreu, că matale treci de-o sută treizeci de kile pe viu. GRASSU Mdaaa? S.LABOU Ți-o spun la sigur, că s crescător de animale. GRASSU Ești crescător pe dracu’... Trec de o sută patruzeci fără haine și dezbrăcat și de aia zic că e nevoie de unul ca
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai pe scurt Piți și mult mai scurt Bulică. Uite-l, mânca-l-ar tata, c-am auzit că de Paști s-au vândut și câini patrupezi ca miei la fel de patrupezi dar din păcate al meu n-are decât trei kile și o albeață pe ochi și nui credibil nici ca iepure. Domnule Al... Stați! Stați c-am ghicit ! Ați venit cu ajutoare pentru câini, c-a mai fost pe aici o doamnă și i-a adus două kile de ciocolată
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
decât trei kile și o albeață pe ochi și nui credibil nici ca iepure. Domnule Al... Stați! Stați c-am ghicit ! Ați venit cu ajutoare pentru câini, c-a mai fost pe aici o doamnă și i-a adus două kile de ciocolată și o zgardă contra dăunătorilor, dar n-o mai am c-am dat-o la țară s-o pună la vacă, s-o apere de muște, de tăuni, că și-a ros coada de-aproape n-o mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
am recepționat ca clauză specială la schimbul de locuință. Scrie și pe ușă, că n-am schimbat o: Nu intra, Rotweiller rău ! Da’i crocodil ! Imposibil! ăl cu care-am făcut schimbul e persoană serioasă, că are peste 100 de kile și mi-a fost recomandat în mod special de tipul de la care cumpăr bere de peste 20 de ani. Cu așa ceva nu se glumește! Oricum, pentru a înlătura orice suspiciune și conform cu creșterea continuă a credibilității Guvernului, am adus și ușa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ați urmărit pe viu și cu sufletul la gură o superbă dresură de borș de urzici, după o trepidantă cursă de prins șoareci, după superba piramidă pătrată a trupei Ionescu Keops în care numai trupul capului familiei face 130 dă kile fă-ră TVA, însfârșit, un anunț deosebit de important: Nu mai mâncați semințe în timpul spectacolului și nu mai aruncați cojile pă jos. Sunteți în legătură directă cu : CIRCULLLL !!!! Vă relatez în direct de sub cupola Circului Rozbingo.Mă aflu la 25 de metri
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În natură... Doneeeeez... O casă de vacanță ! Nu. Vă doooonez... O fermă rustică! O, nu ? O...?! Nici. Nu ! Pur și simplu vreau să vă donez...nevasta! Nev...Du-te, dom’le... Da, nevasta! Un metru șai’jdoi cu șaptejdouă de kile. Stie sa facă omletă, ochiuri, ouă fierte, scrob, omletă...De toate știe, domnule. E o intelectuală dedată la ...ouă! Domnule ! Dumneata îți bați joc de mine?! Cred c-ai incurcat spitalele. Aici singurul nebun pe schemă sunt eu, acesta, ca
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]