1,357 matches
-
zi, o luăm spre Lacul Tiberias și apoi spre Iordan, la locul botezului Domnului. Turismul religios este suprem aici. Firește, fiecare din noi își are ideile și trăirile sale pe dinăuntru, dar pe dinafară se vede doar scepticismul nostru în fața kitschului turistic religios, întreținut teatral și demonstrativ. Cireașa de pe tort a zilei este portul Acra (Akko), fief al templierilor, cu o fortăreață ca în insulele Rodos și Kos, cu moschee și bazar. În timpul prânzului, o iau singură pe ulicioare și găsesc
Poezie în Țara Sfântă by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5610_a_6935]
-
rusticei apariții a unei veverițe și a idilicei împerecheri a unui cuplu de iepuri. Exclamația sa este bemolul grațios al unei pastorale casnice reconstituite și din preocupările doamnei pentru goblenuri alături de dulcegăriile lirice pe care le așterne într-un carnețel. Kitschul cu parfum de rococo beatifică scenele domestice până la apariția domnului Pujol, un mic tiran nevrotic încropit din imprecații atenuate matern de supunerea fără rest a doamnei Pujol. Soțul ultragiat de fiecare detaliu neconform cu spiritul său de ordine și disciplină
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
dovedesc. Chiar și autobiografia din 2006, care poartă ca titlu numele autorului, Ștefan Cazimir. Dar, când spun aceasta, le am în vedere, în primul rând, pe cele dedicate lui Caragiale (Nu numai Caragiale, din 1984, și I.L. Caragiale față cu kitschul, din 1988). Aici, observațiile de istorie literară (unele dintre ele fundamentale) decurg, fără excepție, din ceea ce în viața de zi cu zi se cheamă prezență de spirit. Cititorul Ștefan Cazimir e întotdeauna pregătit să prindă poanta. Inteligența lui se află
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
Cum am putea fi priviți dacă noi adăpostim cel mai jenant fenomen de urâțire a societății românești, maneaua, la Muzeul Național al Țăranului Român? Această expoziție este o rușine națională pentru că reprezintă echivalentul declarației de supunere a culturii române în fața kitsch-ului monstrous, al abdicării de la frumos și artă și al scufundării definitive în mizerie, la nivel oficial, cu sprijinul unei instituții reprezentative de cultură a statului român. Din toate aceste motive, plus altele nenumărate, expoziția pe care o găzduiește MNȚR
E o RUȘINE NAȚIONALĂ! Expoziția care a stârnit revoltă la Muzeul Țăranului by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/55066_a_56391]
-
așa-zicând diurnă, există aici și un plan nocturn, desfășurat, majoritar, în regim oniric. (Dar scris în exact același ton ca în restul romanului.) Dragolea trăiește, într-o stare incertă, o sumă de întâmplări carnavalești, când nu de-a dreptul kitsch, combinând și redimensionând șocurile emoționale de peste zi. (Abia acum putem vorbi fără rezerve despre atitudine parodică.) Aceste episoade sunt dispuse cu consecvență la finalul fiecărui capitol. Prin felul cum e amorsat, mai mult decât prin ceea ce povestește (un ritual de
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
dreptul s-o facă!), preferând să-și păstreze scepticismul. Ceea ce înseamnă că, mai mult decât să-l îndepărteze de ideologiile lor, fascismul sau comunismul au erodat scriitorului entuziasmul pentru orice fel de proiect social și l-au făcut sensibil la „kitsch-ul politic” de pretutindeni. E și motivul pentru care triumfalismul, „vivacitatea victoriei și bucuria eliberării nu abundă în aceste pagini”. În ce constă însă originalitatea reflecțiilor lui Norman Manea? În primul rând, în această insistență asupra caracterului carnavalesc al totalitarismului
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
suprarealism, până la creaționism și ultraism. În opera avangardistă a lui RAMÓN, formele irealiste sau iraționale, zborul imaginativ și fantezia fără frontiere, refuzul normalității, până la alunecarea în absurd nu exclud prezența unei realități concrete, obiectuale și cotidiene, cu lucrurile ei mărunte, kitsch sau pitorești, care este întotdeauna contemplată dintr-o perspectivă insolită. Proza de factură suprarealistă de dificilă lectură alternează cu scrierile dedicate Madridului, locurilor și monumentelor emblematice, străzilor, caselor, locuitorilor, obiceiurilor, istoriei etc. ca o continuare, la alt nivel estetic, a
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
a veacului nostru, cu excepția celor filosofice. Și, de altfel, filosofie nouă înseamnă de cele mai multe ori regândirea uneia vechi. Citesc, cu interesul pe care-l veți trezi în oricare cititor, tot ce spuneți despre standard și răgaz, muzeul imposibil și fenomenul Kitsch, obscenitate în artă și precocitate în creație, urmăresc cu fascinație materialul ilustrativ, care singur reprezintă un comentariu și un eseu, după cum rețin ca deosebite și sugestive reflexiunile d[umnea]v[oa]s[tră] adânci despre timp3 (p. 73), utopie, specificul
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
Gheorghe Grigurcu I. L. Caragiale: un autor al contrastelor, atît în structura operei sale, cît și în raportarea acesteia la contextul literar-cultural în care se înscrie. Personajul său favorit e unul al deriziunii, moftangiul național, omul kitsch, la antipodul celui profund, cu tangență la absolut, al Luceafărului, cu o astfel de fervoare cultivat încît s-a produs impresia că ar reprezenta o față a scriitorului însuși. Dar poate fi redus autorul Nopții furtunoase la asemenea trăsături intrate
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
Sfîntului Dégobillard (Sfîntul Vomă), despre care am fi înclinați să credem că era patronul întregii sărbători” (Christianity in the West 1400-1700). De unde deducția că pofta de mîncare și băutură a eroilor lui Caragiale e o „adevărată «bulimie de stress»”. Omul kitsch ar avea totuși o angoasă existențială generată de thanatos, pe care o parează... mîncînd și bînd, ceea ce ar însemna că nu doar Năpasta sau nuvelele ar ilustra latura gravă a scriitorului, ci și restul operei sale care ar poseda un
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
uman rezistent la coroziunea moftului”. Și un alt contrast al lui Nenea Iancu: cel în raport cu naționalul. Caragiale a persiflat constant discursul de tip „patriotard”, refuzîndu-i pe „românii verzi” ca pe o întruchipare „idealizată” a lui Mitică, id est a omului kitsch. La rîndul d-sale, Vasile Gogea ia „peste gambă” influența interbelică a lui „Don’ Nae” (de parcă ar fi un Nae Girimea și nu, orice s-ar spune, un faimos profesor de filosofie cu discipoli și mai faimoși!). Citează pe cineva
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
face un lucru sau altul". Concluzia este una simplă, dar greu de pus în practică: "ar fi bine pentru sănătatea vieții publice de aici ca președintele să furnizeze opiniei publice explicații coerente și să renunțe la aerul acesta de mister kitsch în care tinde să se învăluie câteodată".
DW: Băsescu să renunțe la aerul de mister kitsch în care se învăluie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35538_a_36863]
-
realiza o conexiune viabilă cu celelalte personaje. Nu de puține ori, actorii joacă de parcă ar fi singuri în scenă, relațiile sunt reduse la schematism, la convenție, pentru a scoate în relief monologul. Finalul, o revoluție împlinită, reprezintă un apogeu al kitsch-ului. Este desigur viziunea lui Jean Valjean despre o lume mai bună, însă această proiecție dobândește aerul unei parade, a unei festivități megalomanice similare marilor spectacole omagiale. Chiar dacă e de înțeles convertirea în melodramă a unor partituri care o au
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
unor partituri care o au „în sânge”, gena sensibilității romantice cum am arătat mai sus, ceea ce e prea mult strică, mai ales atunci când la orizont se ivesc o serie de concluzii grave. Ceea ce mai diluează din siropul sentimental și din kitschul grandios sunt episoadele în care apar soții Thénardier, dna Thénardier interpretată de către malițios-gotic-macabra Helena Bonham Carter și dl Thénardier jucat de cinic-versatilul Sacha Baron Cohen, într-un spectacol de un burlesc magistral. „Cuplul” pare extras direct din Sweeny Todd: The
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
interpretare; o găsim chiar și în cea mai recentă punere în scenă de la Bayreuth a lui Parsifal, 2008, semnată Stefan Herheim (prin crearea unei multifațetate și stranii înlănțuiri de „visuri scenice”). Dar Herheim - în mod voit, zice el - nu ocolește kitsch-ul, mergând mai ales în două direcții: psihanaliza copilăriei-bărbăției lui Parsifal și a istoria Germaniei între 1870 și 1950. Viziune de regizor. Muzicienii care au scris despre Wagner sunt departe de asemenea reducții. Dar toată lumea e de acord, când vine
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
Există și alte insuficiențe, mai mărunte, care, chiar dacă fac parte din regula jocului ficțional, n-o fac mai puțin restrictivă. Profilurile tovarășilor de năzbîtii ai lui Luci nu se prea disting, povestea de dragoste a lui Emil cu Lia frizează kitsch-ul, iar personajele feminine nu depășesc nivelul unor banale reprezentări „băiețești”. E adevărat că avem de-a face cu un roman de atmosferă, un roman-monogramă, nu cu unul realist în care umanul social și observația istorică să se afle în
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
avusesem încă ocazia să mă molipsesc de frumusețea otrăvitoare a celei care mă prinsese în laț”. Culmea bovarismului se revelează însă în capitolele de adorație dedicate actriței Nicole Kidman. O adevărată „rusoaică” à la Gib Mihăescu (în varianta pop sau kitsch), Nicole e urmărită și studiată cu minuțiozitate perversă, de paparazzi intelectualizat, la fiecare apariție publică, oricât de neînsemnată. Din păcate, însă, capitolele despre actrița americană, reluate redundant de-a lungul întregului roman, sunt în măsură să denunțe artificialitatea de fond
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
criticul capătă abia obsesia politicului. Un personaj i se pare totuși de urmărit, îl numește plutopicul. Cuvântul de plecare, preluat de la Ihab Hassan, este plutopia. Ceea ce vrea să spună utopia bogatului, un alt tip de bolnav închipuit. E o manifestare kitsch neexplorată, aceasta, a plutopiei, și din ea își face un proiect de o clipă pentru o carte prezumat „fascinantă”. Și politicul este larg, nu e nevoie să fie extins, se arată imprevizibil. Recitindu- l într-un mic op pe Mateiu
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
al lui Adrian Popescu și Căderea lui Mircea Cărtărescu. Cum o fi încăput ultimul acolo, nu-mi dau seama, din moment ce, se poate verifica, acesta se întinde (în ediția princeps) pe nu mai puțin de treizeci de pagini. Oricum, scena e kitsch. Am crezut multă vreme că doza de sordid din Istoria lui Marian Popa (o istorie de azi pe mâine , cum se subintitulează ea) nu va fi egalată. M-am înșelat. 1 Principalul fiind de ordin personal: autorul mă enumeră printre
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
ai „academician doctor inginer” Elena și colecția de arme de vânătoare ale lui nea Nicu. La urma urmelor, asta merităm. Nu cred că românii de azi sunt mai buni decât au fost în urmă cu câteva decenii. Regăsim în însăilările kitschului politizat paradisul pierdut în care, deși lâncezeai într-un birou ori moțăiai lângă strungul scos din priză, salarul venea. E posibil, așa cum spunea recent Ana Blandiana, ca nostalgia după ceaușism să fie reflexul de respingere a stării economice actuale a
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
Abis Studio. Într-un poem reușit, intitulat Bazar sentimental , Ion Minulescu descrie budoarul unei dame care cultivă cu obstinația amatorului un erotism informat cultural transformându-și budoarul într-un fel de anticariat, un bricà- brac senzual, ridicând, în același timp, kitschul la rang de artă, așa cum o face rococo-ul. Filmul lui Alexandru Maftei încearcă această simbioză dintre melodrama turnată în sirop gros de zahăr ars și horror-ul gotic menit să smulgă unui public terifiat un țipăt onest de precupeață
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
adapta un text literar simplificându-l, dar nu are voie să-i trădeze spiritul, și pentru a-l cita: „A adapta, în sfârșit, nu înseamnă a trăda, ci a respecta.” Între stridența personajului din roman și stridența ecranizării se strecoară kitschul enorm al acestui film. Orice scenă aș alege pentru a o comenta găsesc aceeași falsitate a registrelor afective, aceeași discrepanță dintre situație și afect. Ceea ce este excesiv de disonant în film este registrul fiecărei voci în parte pentru fiecare personaj. Nu
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
decorativă, fără niciun conținut, lipsită de mister ca o labă de gâscă călcată de tramvai, pregătită să ne arate nurii în decor belle époque și atât. Simpla comparație cu Mariana Buruiană din filmul lui Sergovici este suficientă pentru a evidenția kitschul. Domnișoara Christina marca Alexandru Maftei este un produs din seria McDo-KFC, mesteci absent sub zâmbetul ocrotitor și avicol al colonelului Sanders în ruminatul liniștitor-afazic al consumatorilor de pop-corn.
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
deschis: Zerrinsenheit. Termenul desemnează sfîșiere (interioară), zbucium sufletesc, conflict între idealuri și realitate. Acest ADN „sufletesc” propus de cei doi autori nu este complet, dar fiecare din elementele spiralei este purtătorul unor mărci identitare: copacul frate, pădurea, Rinul, muzica , feminitatea, kitsch-ul, corurile bărbătești, nudismul, tihna domestică, patima muncii. Conținuturile mai abstracte ale bagajului sufletesc german, filozofia, literatura, muzica, prin valențele lor „universale”se pretează mai bine unor demersuri explicative și digresiuni ceva mai savante, decît elementele „neaoșe”, legate de anumite
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
cer și Csilla) oferă o versiune îmblânzită stilistic a altminteri îndărătnicului Ștefan Manasia: „ai grijă la secretarele cu ten gras,/ la șefi cu picior/ de iac tibetan// cât te invidiez dintr-o dată, moarte cu mânere de jad/ moarte luxuriantă și kitsch/ ca o frază uitată din saramago// vai, cât îl invidiez pe zăpăcitul de vasilievici/ și într-o clipă moartea e mai ușoară/ iar viața - tolerabilă” (p. 60) sau, ceva mai încolo, în altă secvență: „și când a răsuflat pentru ultima
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]