477 matches
-
nunta noastră de platină... Și oricând aveți plăcere... Doi cireși mai grăbiți de pe aleea principală își ningeau roiurile de petale la o mică adiere de vânt... Năluca Fetița noastră s-a înălțat pe nesimțite... La nici un an mergea în patru lăbuțe, la un an, copăcel și chiar zicea că ea e Bina și pe deasupra, Chichescu, iar bunica-bica, Chica. A refuzat leagănul tot de timpuriu... și căruțul. Cerea să doarmă pe pernă și să se plimbe de mânuță, fie în parc, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Zicea că e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o dexteritate de neegalat. Arunca magnetul exact în locul potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a lăsat să-i scape un suspin și a îngânat: „Acum mă simt mai bine!” Zâna: (bate de trei ori din palme) Câinele: (merge drept, ca omul, cu lăbuțele ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; așteaptă porunci) Zâna: Bine c-ai venit, Medoro! Ia repede cea mai frumoasă trăsură și dă fuga în pădure. Când ajungi sub Marele Stejar, ai să găsești întins pe iarbă un biet
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
celuilalt. Actul se consumă cu savoare. Cu mare poftă. Cu final Încântător, În ciuda diferenței de vârstă: el - peste șaptezeci de ani; ea - ceva peste douăzeci. Apoi se odihniră. El ațipi. Ea Îi duse cățelușul la baie și-l curăță, pe lăbuțe, apoi, veni lângă el, și adormi de-a binelea. Respirația ei, pe el, Îl trezi. Se ridică ușurel și se duse la bucătărie. Așeză o masă, Îndestul de bogată, pentru două persoane. Pe urmă se duse lângă pat, și, privind
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Dorind să se convingă că supozițiile sale sunt juste, Subotin luă o bucățică de salam și o aruncă la picioarele ciudatei creaturi. Șobolanul (care se dovedi ulterior a fi femelă) Își mișcă botul În aer și apoi, apucând cu o lăbuță (ce semăna atât de bine cu mâna unui om, Încât Ippolit avu o tresărire) felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a binelea: „A naibii creatură, făcu el. Nici să te răstești la ea nu poți...“ Și, luându-și avânt, adăugă: „Vrei sau nu vrei salam?“. Capul „gheișei“ făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
domnișoară?“ Cuvântul „doar“ sună destul de anapoda, așa că Ippolit fu nevoit să se explice: „După cum v-ați dat seama, nu vreau să vă pun Într-o situație umilitoare, de aceea am și folosit cuvântul «doar» În loc de «Înc㻓. „Gheișa“ Îl privea uimită. Lăbuțele Împreunate sub botul ascuțit Îi confereau un aer de statuetă căzută-n meditație. În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase mameloane, așezate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată la capăt cu o sfoară și rotind-o În aerul jilav. „Va trebui totuși să faceți un pic de efort și să vă deplasați lăbuțele aici...“ Între timp, strania creatură aflată În depozit se micșorase considerabil. Dacă la Început era de dimensiunea unui cal, apoi de dimensiunea unui cangur, acum nu Întrece cu mult Înălțimea unei pisici șezând În fund. Dar Ippolit, cel puțin pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de grive noi-nouțe, pe care le desfăcu În evantai, fluturându-le sub nasul proeminent al lui Subotin, care se uita la ea cu fața consternată. „Piei, ispită“, strigă Ippolit, făcându-și semnul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Tintin. De abia atunci, când putea să se dedice în liniște acestei delicatese canine, Milou își amintea, asemeni lui Haddock, de peripețiile trecute. Și, asemeni lui Haddock, o boare nostalgică îl învăluia, dar doar pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui vieți de globe trotter. Și totuși, în acest eden din Moulinsart, o singură ființă tânjea neconsolată, ca și cum bucuria acestor după-amiezi calme și nesfârșite nu ar fi fost
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
friguroasă cu ploaie și vânt, Elena a auzit un scâncet de cățel la marginea străzii. S-a îndreptat într-acolo. Era un cățel care scheuna și nu se putea mișca. L-a luat în brațe și când i-a atins lăbuțele a scheunat și mai tare. Probabil fusese lovit de vreo mașină. L-a luat și l-a dus acasă așezându-l pe o pătură veche și dându-i să mănânce. —N-ai ajuns la școală? Se îngrijorează mamă-sa. — Am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sămi dai niște bani? — Vezi? Deja încep grijile și-i pune banii pe masă. l-a luat în brațe și l-a dus la doctorul veterinar. Acesta l-a cercetat și i-a spus că din fericire nu are decât lăbuța din față ruptă și cea din spate puțin julită. —E câinele tău? Cum îl cheamă? — L-am găsit pe stradă. Nu mai putea merge și scheuna. —Sărăcuțul! Îi pansez rana și îi voi pune lăbuța ruptă în scândurele. Ai să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din fericire nu are decât lăbuța din față ruptă și cea din spate puțin julită. —E câinele tău? Cum îl cheamă? — L-am găsit pe stradă. Nu mai putea merge și scheuna. —Sărăcuțul! Îi pansez rana și îi voi pune lăbuța ruptă în scândurele. Ai să mă ajuți și tu. Cățelul se uita speriat că nu știa ce se întâmpla și trăgea să fugă, deși nu putea. Când totul a fost gata, Elena i-a mulțumit doctorului, i a plătit și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i faci. Îi fac, e hotărâtă Elena, bucuroasă că tatăl său nu s-a împotrivit mult. Acum avea o ocupație plăcută. Toată ziua se învârtea pe lângă cățel. Îi dădea de mâncare, îl ținea în brațe. Când i s-au vindecat lăbuțele, se juca alergând și chemându-l după ea. Se ascundea și-l striga ca s-o caute. Din când în când îl spăla folosind șamponul de baie al mamei, ceea ce Silviei nu-i prea convenea. Îngrijit bine creștea din zi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-a dus să ia valiza din care a scos cadourile. —Să trăiești Matei, să fii fericit, l-a îmbrățișat Filip când a primit cadoul. —Cecilia a primit o veveriță, dintr-un material ce imita blănița animalului, care ținea între lăbuțe o cutiuță. — Ce drăguță este! a admirat-o Cecilia, bucurânduse ca un copil mic și așezând-o pe masă continuând s-o privească. L-a sărutat pe Matei, mulțumindu-i, și a luat veverița s-o ducă la ea în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care era stăpânit creștea pe măsură ce pașii săi Înaintau pe coridor. Masa, scaunele, șifonierul, frigiderul, aragazul, mașina de spălat și patul fuseseră Învelite cu grijă În fâșii de pânză străvezie, Îndărătul căreia se aflau coconii. Insectele Îl pândeau, frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe care o purta asupra sa și trase cîteva Înghițuri din lichidul arămiu. Din nou, aceeași transpirație binefăcătoare Îi răcori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întunecat, rotund, în penumbra de la etajul al doilea. E o bilă de bowling, bubuind în jos pe mijlocul scării. Rostogolindu-se neagră pe covorul albastru al holului, bila de bowling a Sorei Justițiare trece pe lângă Cora Reynolds, care-și linge lăbuțele, apoi pe lângă domnul Whittier care bea cafea solubilă în scaunul lui cu rotile, apoi pe lângă Lady Zdreanță și soțul ei de diamant, și-apoi bila grea, întunecată, trece cu un bufnet prin ușile duble, dispărând în amfiteatru. — Packer, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a aruncat în timp ce Cora Reynolds aduce șoarecele înapoi, și lăbuțele ei stârnesc un norișor de praf încins din covor, ca o coadă de cocoș. Privindu-i, cu un braț îndoit sub piept ca să-i susțină sânii, cu o mână răsucită masându-și ceafa, doamna Clark spune: — La Villa Diodati aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să meargă singură pe străzi, acasă, mama a zis că nu-i nimic, te conduce Gellu, am condus-o, pe drum vorbea de una și de alta, Buster dădea din codiță, venea în urma noastră, ai fi zis că-și freacă lăbuțele încântat că iese afacerea, la poartă doamna Ojog mi-a spus : «Te-aș invita înăuntru să-ți dau o țigară bună, știu că ești fumător pasionat, nu te mai preface, nu e cazul, poți să ai încredere în mine, fiindcă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
într-o cameră la; subsol aveam și un costum ceva catifea acoperea bine mă simțeam în el ca un baschetbalist de statură convenabilă umblam de colo colo în două labe pe poante ca un câine dresat umblam pe poante cu lăbuțele îndoite de la încheieturi cu; capul bine înțepenit pe gât cu ochii dați peste cap printr-un parc; Isis era lângă mine mă iubea; alții se adunau câte doi câte trei ca să cânte eu recitam singur având o singură admiratoare dar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe care îl avea de obicei. Zâmbi aducându-și aminte de anecdota cu bețivul care, după un chef-monstru, avea groaznice dureri de cap. Cică, privind la pisicuța lui albă, care se deplasa pe parchet, evoluând neauzit, așa cum fac pisicile, pe lăbuțele ei prevăzute cu pernițe moi, stăpânul cel tiriachiu o imploră disperat, ducându-și mâinile la tâmple: te rog, ah! te rog, nu mai tropăi! nu mai tropăi!... Zâmbi, a doua oară, amuzat de faptul că episodul cu pisica i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fluturi violeți înaintau în zvâcnete și zigzaguri cu efect de caleidoscop. În curând, se înapoie, smuncindu-și coada lungă după ea, ca pe o trenă plimbată pe pardoseala de mozaic a unui castel. Adusese câteva frunze zemoase, ținându-le sus, în lăbuța gingașă. Vânătorul O'Piatră preluă frunzele purtate cu grijă de simpatica maimuțică, afișând o grimasă de satisfacție în vopsiții lui pomeți. Manevrând fața Profesorului cu o mână fermă sub bărbie, el stoarse o frunză pentru a picura câțiva stropi usturători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alint în glas, a început să facă alunele să sune lovindu-le una de alta. Îndată și-au făcut apariția câteva veverițe, cătând curioase cu ochișorii lor mici către mine. Pe bătrân îl cunoșteau doar. S-au apropiat și cu lăbuțele lor delicate au luat fiecare câte o alună din mâna bătrânului și s-au retras să le ronțăie pe îndelete...Priveam fermecat la acest spectacol de o delicatețe și o frumusețe greu de povestit...Îndată, bătrânul mi-a deslușit taina
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]