470 matches
-
noastre. Pușa asculta atentă și dădea aparența că înțelege absolut totul. Deodată mă părăsește și se duce în centrul camerei. Cu o îndemînare pe care nu o bănuiam, sare, se răsucește în aer de două ori și aterizează precis pe lăbuțe. Am înghețat cu toții. Pușa își ia elan și repetă saltul, dar cu un șurub în aer. Aplaudăm frenetic. Se urcă apoi pe canapea și de acolo face un salt peste o măsuță pe care trona o vază cu flori. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întoarce la locurile de care este legat, la locurile care l-au născut. Călătorii citesc, lucrează pe computer sau privesc absenți pe geam. O mămică are o lesă și în lesă un copil de vreo 8-9 luni. Merge în patru lăbuțe, scapă pe jos suzeta și o culege după care o bagă din nou în gură. O fi mochetă pe jos, dar totuși... ce mămică! Mă șochează atitudinea ei și mai că i-aș face observație. În fond, ce doresc eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dormitorul meu lighioane precum scorpionii, tarantulele și furnicile. Toate sînt extrem de parșive și au arme extrem de eficiente. Plus scîrboșenia lor fizică! Pe afară, lucrurile par a fi mult mai interesante. Motanul Boboașă boleșnițește că l-a mușcat o tarantulă. Cu lăbuța cotrobăiește prin găuri și le scoate afară. Începe o luptă în care agerimea întotdeauna cîștigă. Tarantula are o poziție de luptă înfricoșătoare, dar Boboașă nu se impresionează. Lovește cu lăbuța care are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Motanul Boboașă boleșnițește că l-a mușcat o tarantulă. Cu lăbuța cotrobăiește prin găuri și le scoate afară. Începe o luptă în care agerimea întotdeauna cîștigă. Tarantula are o poziție de luptă înfricoșătoare, dar Boboașă nu se impresionează. Lovește cu lăbuța care are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se mai întîmplă să fie și mușcat. Merg spre piscină pe alee, dar provoc supărare. Doi cuci americani, un pic mai mari ca o vrabie, au cuib în tufișurile de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bătrînului spre vînzare. Pe un perete văd o bucată de lemn pe care este fixată studiat o iguană. Este împăiată cu meșteșug, de fapt umplută cu rumeguș, are gura căscată, coada răsucită pe o ramură și cele cinci degețele de la lăbuță răsfirate. Pielea are un fel de solzișori fini de tot și poate fi mîngîiată dacă mișcarea este în sensul așezării lor. Sînt fascinat de lighioană, o privesc cu mare interes și bătrînul sare să-i facă reclamă. O scoate de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un Rubicon, o metaforă, anume acela cerebral. Adică cel pe care un animal cu 1% creier În corpul său l’a luat drept linie de start Întru umanizare, evadare adică din lumea necuvântătoare. Ei bine eu, pisica, stau cu o lăbuță Înainte, cu alta Îndărăt peste același Rubicon cerebral, căci și eu am 1 (și ceva!)% creier... Chiar de nu’s convinsă că trebuie să-l trec, mă pot considera cel mai inteligent animal. Aș trece Rubiconul, dar știu că tu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
eu am 1 (și ceva!)% creier... Chiar de nu’s convinsă că trebuie să-l trec, mă pot considera cel mai inteligent animal. Aș trece Rubiconul, dar știu că tu, prietenul meu, ai făcut-o muncind. Eu nu pot, căci lăbuța mea n’are Încă degetul mare opozabil, deși scos din linia celorlalte patru. Deci n’aș putea apuca o viitoare unealtă. Ezit, chiar dacă știu că tu ai devenit om muncind, apoi vorbind. Și, prin urmare, nu pot articula decât patru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
jur energie, și nu din oricare: una superioară, adică zisa energie liberă, negentropia care e În stare să ordoneze, să perfecționeze elementele lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea, șalele ori vechea fractură de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică energia ce poate fi sublimată În negentropie. Pentru cartea pe care o poate scrie, pisica mai oferă o mostră. Ca și câinele, cu care Împarte același subordin sistematic, Fisipeda, pisica n’are glande sudoripale decât pe năsuc și pernițele lăbuțelor. Cum se răcorește pe canicula asta? Mai ales că-i place să se sorească? Câinele folosește cel mai primitiv proces, unul fizic, evaporând apă prin limba ce-i atârnă de un cot. Mai isteață și neiubitoare de apă - știe ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aveți chef. Nu știu Însă dacă meditația la care vă obligă asta vă va lăsa să dormiți... Exact ce-a vrut amicul Cristi atunci când a forțat publicarea - radio - a gândurilor mele. Asta e tot; și semnez, după feleșagul pisicesc, punând lăbuța În trancripție, Moti Capitolul 1. „Antume“, adică difuzate 1. și egal viață Miau! Ca motan bine crescut un metru 83 mulțumesc astfel generoasei gazde a cărei „cămară“ tocmai o vizitez, pentru șoricelul acestor trei minute. Mă Întreb Însă de ce a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
necirculată, o pisică s’a precipitat spre casă. Șchiopăta. Un om rău - mi se pare că am comis un pleonasm - o lovise, deși nu era neagră ca tine, un altul, bun, o tămăduise fără Însă a-i reîntregi una dintre lăbuțele din spate. Al treilea, eu, o forțam involuntar Întru refugiere. Nu a arătat efortul de a se avânta de pe o singură lăbuță dar, respectându-se, s’a cățărat pe gard, dincolo de care și-a continuat, cu o maiestuoasă indiferență, calea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deși nu era neagră ca tine, un altul, bun, o tămăduise fără Însă a-i reîntregi una dintre lăbuțele din spate. Al treilea, eu, o forțam involuntar Întru refugiere. Nu a arătat efortul de a se avânta de pe o singură lăbuță dar, respectându-se, s’a cățărat pe gard, dincolo de care și-a continuat, cu o maiestuoasă indiferență, calea șchiopătată. - Gândește-te, Cristi, că asta seamănă cu altă Întâmplare când, văzând o pisică tupilată, te-a mâncat limba s’o chemi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
actul de acuzare și a fost apoi spânzurată cu tot dichisul. Și când mă gândesc la antichitatea păgână, dar cu mult mai realistă prin sacrificiile sale În care zeii ar fi căpătat grăsimea, iar enoriașii carnea... Știu, căci tocmai pusesem lăbuța În Europa, sătulă de interminabilele tămâieri și purificări - un fel de a vinde castraveți grădinarului - cu care era cinstită zeița Bastet - așa mă chema pe atunci - pe care le-am răbdat În Egipt. Iar asta doar pentru biocâmpul meu zeiesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi considerată. „Meridian“, 15 decembrie 2000, ora 12,53 Sunt supărat. În cea mai importantă zi a anului păgân, nu a fost difuzată rubrica. Honni soit qui mal y pense dar, aflând astfel unde am inima, redactez, chiar imprim: Întind lăbuța Cât de atentă ar fi, și pisica greșește. O dată și bine. Ca mine, care am mușcat din momeala pusă pentru altul sau chiar pentru mine. Așa că mă Îndepărtez de casă, cât de departe voi putea, respectând ultima datină pisicească. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cenzura; așa că, las’ pe mine. Și, pentru că sunt un motan de treabă, m’am gândit s’o fac pe Moș Crăciun și să apropii puțin omăt de porțile unde nu e. Mărturisesc că mie nu mi place, și-mi scutur lăbuțele când sunt obligat - deh! pisicile - să umblu prin el, dar concurentul meu canin e În al 9-lea cer și mușcă din el cu poftă. Aici e aici. Mie esența vieții, adică negentropia, un fel de matriță pe care se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acela, n’avem glande sudoripare ca voi, dependenților de industria de deodorante. Are dreptate, În privința blăniței. Dar noi, pisicile, avem totuși așa ceva. Unde? Pe vârful năsucului - el s’a convins când l’am sărutat de ziua lui - și pe pernițele lăbuțelor, tuspatru. Și, ca și voi, pe aceste căi lăsăm În urmă o amprentă olfactivă, pe care doar cunoscătorii, adică tot pisicile, știu s’o descifreze. Mai ales că noi suntem ființe solitare și ne respectăm reciproc solitudinea. Și astfel, dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
solitudinea. Și astfel, dacă În bliduț mi-am băgat năsucul eu, o altă pisică Îl va evita. Va Îndrăzni doar dacă e - precum nepoțica Țuchi În prima seară petrecută În casa mea - din cale-afară de flămândă și puiuț neșcolit. Iar lăbuțele lasă În urmă tot o amprentă olfactivă, care face ca noi, pisicile, să folosim mai multe același teren de vânătoare, dar cu rândul. Adică, o pisică a trecut, poate a avut și succes la vânătoare, pe undeva. Eu, punându-mi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ei chiar și acum; știe ea ce știe cu dăunătorii: o recoltă slabă Înseamnă șoareci puțini... Iar eu, deși motan În toată firea, cu grija zilei de mâine În seama lui Cristi, tot mai vânez vreo molie prin casă. Bat lăbuța că cine e prieten cu o pisică nu-și Împarte casa cu tot soiul de gâzgănii cu 6 picioare, care fug ca dracu’ de tămâie de pisica al cărei biocâmp Îl simt de departe și-l confundă cu cel al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
niciodată. Iar noi, pisicile negre, suntem tot mai multe. Iar când vă veți fi Împăcat cu Natura o veți afla după câte pisici negre mai aveți În preajmă. Așa că, faceți bine și Încheiați un contract cu noi. Eu bat oricând lăbuța și nu negociez decât Whisk...as-ul. Dar culoarea mea mai Înseamnă ceva, o chestie de genetică. Păi preponderența roșului, a feomelaninei, e semn de consangvinizare. Cristi nu se supără din atâta căci iubește entropia Într’atâta Încât Își caută
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Lucrătura dracului, la urma-urmei și el un biped... M’am Întors totuși, căci fără mine Cristi nu face nici cât o ceapă degerată. Doar n’am să recunosc că m’a convins torsul unei pisicuțe de rasă, cu microfon În lăbuță. Dar pentru a zgârâia cât mai tare, căci am văzut multe. Precum ceea ce urmează. 33. Vagabonzi și limite Prin fabulațiile voastre m’am trezit Într’un conflict proverbial cu colegul meu de subordin sistematic, tot un fisiped. Dar vă spun
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru a zgârâia cât mai tare, căci am văzut multe. Precum ceea ce urmează. 33. Vagabonzi și limite Prin fabulațiile voastre m’am trezit Într’un conflict proverbial cu colegul meu de subordin sistematic, tot un fisiped. Dar vă spun cu lăbuța pe suflețel că n’am nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu dulăul care se refugiază - mai precis Încearcă - la fusta stăpânei când te vede? Să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la piciorul tău betegit... - Iar tu, Moti, nu uita de conjunctivita pe care ți-o tratez - cam des - cu ceai de mușețel... Dar sunt multe mai rele. Precum pisicuța de peste drum, care s’a născut, nu demult, fără vlagă În lăbuțele dindărăt. Și e atât de drăgălașă și tristă... Dar poate are oleacă de noroc: căci poate ea crede că așa e normal; și că poate s’o găsi careva să-i poarte de grijă. - Mă Îndoiesc. Căci voi ați instituționalizat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
eu, ca zeiță, nu merit asta. „Meridian“, 21 septembrie 2001, ora 12,49 Iartă-mă Moti, pentru - nu frondă, cum ai fi tentat s’o crezi - ci pentru Îndrăznela de a nu-ți respecta ultima dorință, știi, atunci când cu „Întind lăbuța“. Dar lumea, voi pisicile și noi oamenii, trebuie să meargă mai departe, chiar dacă scrâșnind din dinți că nu suntem lăsați să plângem pe morminte. Au avut grijă alții să-ți facă respectată acea dorință: „noua grilă de program“... Nu mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
știți de frică, de când cu știința, deși chiar ea ar trebui, dimpotrivă, să vă Înfricoșeze mai tare. „Meridian“, 3 mai 2002, ora 12,51 53. Errare sau perseverare? Dacă n’aș fi avut codiță, dar aș fi avut doar două lăbuțe, aș fi mers și eu la școală. Căci cu prima condiție: curiozitatea și a doua: memoria, stau foarte bine. Dar așa, am decis să devin profesoară, În ale „călcatului ușor pe pământ“. Asta fac și acum, chiar dacă ar trebui mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Așa cum eram Înainte ca trenul să se fi urnit spre capitală. Iar Grinuț pândește apoi clipa În care Cristi, Întors frânt din alergătura zilei, preferă să converseze cu prietenul lui, dar Întins pe canapea: Suit pe el, Îl „frământă“ cu lăbuțele dinainte, „ștampilându-l“, „tipărind“ mesajul către mine. „Scris“ cu o „cerneală“ cu mult mai rezistentă decât cea din stilou: feromonii. À propos: Poate nu știți de ce noi, pisicile, nu ne Încăierăm niciodată când e vorba de vânătoare; culmea, fiind vorba
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]