1,287 matches
-
Oglinda ne arată... fuga lor nebună Dar inima din noi același ritm îl bate E-a dragostei credință ce veșnicii străbate! Iubire ne-am jurat și-odat cu ea, credință. Nici Pietrele din Drum nu ne-au îngenunchiat Când ochii-mi lăcrimau, îi sărutai fierbinte Iubirea vieții mele, îți mai aduci aminte? Te rog, să nu mă plângi, Suflete curat! Fericiți am fost ș-om fi în... Nemurire! Chiar de plec acum, promite-mi dragul meu, Viața s-o iubești cum ne-
IUBIREA VIEȚII MELE, ÎȚI MAI ADUCI AMINTE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366288_a_367617]
-
Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului La amiază rătăcesc Prin locuri ascunse, Arbori răniți de culori deschise - Cu frunzele - nghețate Pe ramuri numai dor, Cu țurțuri frânți, abia ciopliți Din stropii lăcrimați din cer. Din lacrimi și din fulgii ce debarcă Pământul, ca pe mirul meu îmbracă. Și-i dă ca zestre, păsări rătăcite Unele, superbe-n penaje vernale... Altele, ce zboară-ntins Întins , zgribulite De gerul fără ecou, Tremurând înșelător, Țipătul
PĂSĂRI RĂTĂCITE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366328_a_367657]
-
duce, le-așează pe un nor, iar ele, zglobii, ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii... Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac; asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna; nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat, umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc, și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc... De departe se-aude-un corn care anunță dimineața și-o briză îngână un cântec de iubire și de dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
duce,le-așează pe un nor, iar ele, zglobii,ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii...Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac;asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna;nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat,umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc,și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc...De departe se-aude-un corn care anunță dimineațași-o briză îngână un cântec de iubire și de dornorul ia chipul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
spilcuit : ... Ei !... Mai rămâneți la aceeași părere în ceea ce mă privește ?! Subofițerul nu a putut decât să se încline și să bâiguie ceva. În acea zi nu s-a mai putut simți la fel de mândru în uniforma lui. Bătrânul Pascal a lăcrimat la despărțire. Cel care îi fusese subordonat părea să fie făcut din acelati aluat ca și el. Nu numai că nu îi crease probleme, din câte știa el, dar îi fusese ca o alinare sufletească după ce scăpase de precedentul subordonat
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
vreme! Torente de-amintiri vor da năvală, E revelația dulce, peste timp! Iar noi ne ofilim ca o petală, Uitați și triști, ca zeii din Olimp. . . Boabe de rouă, nu-s în astă țară, Eu n-am văzut o floare lăcrimând, Suspin acum, a douzeci și opta oară, Cum fac, când văd iar soarele-apunând! =27 August 2001= ,,Bate” miezul nopții, la cumpăna dintre ziua care s-a dus și ziua care începe și împlinește 28 de ani de la căsătoria noastră și
SUSPIN de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366774_a_368103]
-
duce, le-așează pe un nor, iar ele, zglobii, ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii... Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac; asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna; nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat, umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc, și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc... De departe se-aude-un corn care anunță dimineața și-o briză îngână un cântec de iubire și de dor
VIS DE VARĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366111_a_367440]
-
lui Fiecare suflet Cu tendința naturală Să cadă. Și cine mai știe cât frumos s-a zidit de atunci. Ce perfectă este perfecțiunea minții Fără iubire și milă. Sterpe îmi sunt cuvintele Ca Evangheliile Fără inimă, Fără cuvinte care au lăcrimat, Fără minte care a cumpănit, Fără dragoste care sângeră. 3 ianuarie 2011 Referință Bibliografică: RUGĂCIUNEA A TREIA - ROBOTICA / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu : Toate
ROBOTICA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361670_a_362999]
-
Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând
LA GUARIGIONE DEGLI ANGELI (ÎNSĂNĂTOŞIREA ÎNGERILOR) DE GABRIEL DRAGNEA ÎN TRADUCEREA POETEI ALEXANDRA FIRIŢĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361697_a_363026]
-
lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roaga neîncetat Negustorii de suflete
LA GUARIGIONE DEGLI ANGELI (ÎNSĂNĂTOŞIREA ÎNGERILOR) DE GABRIEL DRAGNEA ÎN TRADUCEREA POETEI ALEXANDRA FIRIŢĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361697_a_363026]
-
În care rătăcea al meu cuvânt. Cand ma gandesc la zborul meu spre soare Icar cu aripi de sidef ce ruginesc în vânt, Cu gândul aruncat peste albastră mare În agonia prăbușirii spre pământ. Ce căzătura... Spune poetul. Ce lacrima lăcrimează peste un descânt, Unde se ascunde tot secretul Care se rupe din cuvântul din cuvânt? Mă umilesc, șoptesc o ruga, Hai taină, sfârteca un legământ, Și adu-mi în inima de slugă Cu-vantul rupt adus de vânt. Referință Bibliografica
CU-VANTUL RUPT ADUS DE VANT de PETRU JIPA în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361755_a_363084]
-
-n alte împrejurări ale vieții, nu doar în meseria de aviator. - După ce-ți prindeai trupul în chingile scaunului de pilot, erai nerăbdător să te înalți sau îți trebuiau câteva minute de încălzire, de dialog cu partenerul tău, avionul? Ai lăcrimat vreodată înaintea partenerului tău? Au fost lacrimi de teamă sau de reușită? - Face parte din pregătirea de zbor atingerea aeronavei. Probabil ai auzit că primii zburători și-au confundat aeronavele cu iubitele, dacă mi-ai pus o astfel de întrebare
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE- PARTEA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351916_a_353245]
-
uitați: de voi, iubiții mei sfetnici, depinde soarta popoarelor galactice! Ordinele de luptă sunt deja semnate! Onoare și credință! - Uraa! Uraaa! Uraaaa! Piepturile bravilor apărători ai păcii vibrară la unison. Bancherii și industriașii, sensi- bili cum sunt ei din fire, lăcrimau de fericire și de bucuria unui vis împlinit. Militarii ieșiră tăcuți și aspri, într-o ordine desăvârșită. În urma lor, industriașii, recunoscători celui pe care-l numeau deja în ziarele controlate de ei: Prințul Păcii, cerură voie să facă unele mici
BINEMERITATUL PREMIU NOBEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352275_a_353604]
-
Acasa > Versuri > Visare > RAZĂ DE SOARE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1324 din 16 august 2014 Toate Articolele Autorului Am plecat din mine și-am pornit spre noi, Lăcrima tăcerii zăvorâse - o poartă, Pașii doar de vise mai erau plimbați Zmeul fără teamă, către cer zburase. Nopțile atârnau grele la cântar, Balanța-și pierduse parcă echilibru Tu de toate astea nu aveai habar... Fără teamă însă defineai întregul. Rugăciunea
RAZĂ DE SOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352294_a_353623]
-
păcate nu mai este printre noi. Cu o nețărmurită durere în suflet îmi aduc aminte că, pe 27 iunie 2005, a trecut în veșnicie. Dumnezeu să-l odihnească! Sufletul meu nu se va împăca niciodată cu pierderea lui și va lăcrima toată viața. Însă casa copilăriei mele fericite a fost casa bunicii din satul Viile sau Beilic, așa cum era denumit satul înainte de 1945 și care se traduce prin sintagma - „drumul birului”, pentru că pe acolo trecea drumul pe care erau duse birurile
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
răsărit, ca să mă uit numai la răsărit când sunt spânzurat. - Pentru ce ? l-au întrebat soldații. - Eu smeritul, judecătorilor, n-am decât șapte luni de când am primit Sfanțul Botez și m-am făcut creștin. Cand au auzit soldații asta au lăcrimat din pricina tânărului. Bătrânul însă s-a maniat și a spus cu voce tare: - Pe Serapis, pe mine să mă spânzurați ca să mă uit la Saturn! Când au auzit hula bătrânului au lăsat pe tânăr și au spânzurat mai întâi pe
LIVADA DUHOVNICEASCA (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352398_a_353727]
-
și povestirea „Floare de colț”. „Atunci o minune se petrecu, în timp ce soarele o învăluia în lumina lui caldă inima ei înflori, înflori floarea de colț, ce se prelungea, se prelungea devenind rază de soare călătoare spre stele. Floarea de colț lăcrimă, lacrima deveni diamant ce cuprindea în el razele răsăritului de soare. Diamantul acela stă și acum pe fruntea unui gând și în lacrima unei inimi.” Scenă memorabilă, această înflorire are un sens profund, pentru că ne trimite cu gândul la viitor
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
acuratețe în purtare, la care se adaugă o înaltă priveghere”. La aceste virtuți trebuie să adăugăm blândețea în păstorirea turmei, răbdarea în toate cele ale vieții, iar bunătatea era fără seamăn, căci era conștient căci totul vine de la Dumnezeu care lăcrimează atunci când ocolești drumul drept, atunci când te abați din calea luminii neasfințite (4) Începutul domniei este sub bune auspicii, căci întreaga țară îl strigă spre a fi condusă într-o primăvară dorită și chemată prin rugăciuni. Din însemnările vremii aflăm: „boierii
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
artist: cald, receptiv, sensibil, sincer. Are un cult pentru artiști și pentru spectacol. Este copleșitor și în același timp onorant să fii în mijlocul unei săli in care publicul te aplaudă minute în șir, îți cunoaște repertoriul, vibrează împreună cu tine și lăcrimează la fiecare vers. Ador călătoriile spre orizonturi deschise altor culturi și civilizații și am fost fascinat de orice destinație în care întâlnirile mele muzicale și demersul meu artistic au rezonat cu inimile oamenilor, indiferent pe ce tărâm al lumii s-
SCRISOARE DESCHISA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351350_a_352679]
-
sub clar de lună și mă bate-un gând, În vraja nopții să număr stelele pe rând. Să uit că-n această existență am fost ursit, Tot ce mi-a fost drag pe lume am părăsit. Am lăsat pe mama lăcrimând la poartă, Tristă, lovită cumplit de cruda-i soartă, Ca acum la bătrânețe să-și înece dorul Doar cu fotografia în care-i e feciorul. Și tata-n bastonel în drum mă conducea, Ce se întâmpla de fapt nici el
GUSTUL AMAR AL DESPĂRŢIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350861_a_352190]
-
în drum mă conducea, Ce se întâmpla de fapt nici el nu-nțelegea. Tristețea și amarul învăluiau și chipul său Că pe acest tărâm este din ce în ce mai rău. Aceeași durere-n suflet purta și soacra mea, Cu melancolie din blajinii ochi lăcrima și ea Că printre străini îi purtam fetița dragă, Pe care și-o dorise de o viață întreagă! Din pragul ușii, surprins și socrul meu, Șoptind, printre suspine, se întreba mereu, De ce oare pe acest pământ a fost lăsat Ca
GUSTUL AMAR AL DESPĂRŢIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350861_a_352190]
-
părinții erau tineri, normali și sănătoși. Mama, o femeie în floarea tinereții, brună, cu părul ca tăciunele și ochi căprui de ciută speriată, strângea cu duioasă stângăcie copila la sânu-i fraged. Neliniștit, tatăl, încerca o întreagă gamă de emoții și lăcrima la gândul c-ar fi putut s-o piardă. Își ștergea pe furiș lacrimile ce-i luminau ochii de jad și șoptea rugi fierbinți pentru ocrotirea familiei, cu fervoarea celui ce crede în El - Dumnezeul tuturor ființelor din Univers. Cum
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
iarbă asfințind, / În cuvinte pune rouă la amiază, / Pune-n pâine abur argintând. / Lacrimi lăstăresc în noi tulpini, / s-auzim în ele când dilată / cuiele în rană de Hristos, / rădăcini venind din niciodată. / Dumnezeu sădește-n noi lumină / Dinspre ochiul lăcrimând - / Până-n trupul nostru se alină / Lemnul crucii-nmugurind. / Paște, 26 aprilie 2011” (Înviere). Ciclul sacrificial se împlinește pe deplin o dată cu Învierea Domnului care sădește în noi lacrimi, rânduiește toate lucrurile, ne dă puterea de a ne duce crucea de zi cu
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
Din iad în iad și-n noi dimensiuni Ca dintr-un calendar fatal, aztec Și nu mai cred în nașteri și minuni. În noaptea de Crăciun, c-un ochi răzând Și cu un ochi plângând printre străini, Românii îi blesteamă lăcrimând Pe alți români nemernici și haini. În noaptea de Crăciun blestem și eu Românii ticăloși ce se cred zei Și ni l-au luat pe Bunul Dumnezeu Punându-se-n icoana țării ei. În noaptea de Crăciun mă rog, implor
1. ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN 2. DUMNEZEU SURGHIUNIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351571_a_352900]
-
cu pacea din sfinte colinde. Iubește-mi trăirea-n escală pe-a ploii tulpină stelară! Iubește-mă-n toamna vernală și-n roua răcorii de vară. FEMEIE, FLOARE DE CAIS Licăriri seducătoare, gust de miere adunând, Opalină zeitate pe-anotimpuri lăcrimând; Tu, făptură diafană, dalbă floare de cais, În livada vieții mele, ești poema ce n-am scris. Parfumatele ocheade strâng toți fluturii din crâng Și-n eterică simțire, îngeri în petale plâng. Cad priviri însingurate - două lacuri clipocind - Și scânteie
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]