580 matches
-
pline de himere. Puse cartea jos, alături de celelalte. Mimă brusc un chitarist dezlănțuit, aplecat pe spate, strângând spasmodic cu stânga griful chitarei. Into the fireeee țipă stins și începu să râdă. Așa-zisa bibliotecă nu era decât un singur corp lăcuit, negru, așa că, fără cărți, era ușor de urnit, și el, spre mijlocul încăperii. Dar obosea foarte repede și trebuia să facă pauze lungi după fiecare mobilă deplasată. Noroc că nu mai erau prea multe în odaia aceea, care începuse să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cârpă, doar cu capetele dintr-un fel de ipsos care se ciobea foarte repede și cu părul de ață neagră, galbenă sau cafenie. Erau totuși și păpuși de cauciuc, înfățișînd niște negrese cârlionțate. Erau căluți albi, cu șa de pânză lăcuită, roșie ca flacăra, urși galbeni și cafenii, păsări mecanice de tablă. Mereu se aflau pe tejghea cinci-șase jucării care țopăiau, săreau, băteau toba, mașinuțe care înaintau prin frecare, rachete care scoteau scântei din coadă. Mama îmi cumpăra de obicei jocuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe un sceptru, în mâna stângă. Cârciumăreasa, floarea ei, îi atârna în piept, galben-portocalie. I-am adus din casă și ceasul de mână pe care trebuia să-l folosească în joc. Era un ceas de damă, micuț, cu curelușă roșie lăcuită și cadran auriu, cu limbi ca niște ace negre. Nu avea mecanism, era o jucărie pentru învățat orele. Limbile puteau fi potrivite cu un buton. I l-am pus la mână, și ritualul investiturii fiind încheiat, ne-am aplecat adânc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de gura-leului, care-i stătea țeapănă în sus ca o pană de voievod. Avea pe ea o rochie strâmtă, înflorată, cum se purta prin anii aceia, dar vulgar tăiată și nepotrivită cu talia fetei, iar în picioare - papucii tradiționali: roșii, lăcuiți și cu pompon de iepure. Pleteje lucios de negre și le împletise în două cozi groase; în penumbră, fața ei, frumoasă de altfel, era primitivă ca un idol de lemn. Ne-am îndreptat toate încet, cuprinse de teamă, spre o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Stein a renunțat la această expresie preferată. Egorov era și el bogat. Era fiul unui mare antreprenor din industria lemnului, originar din orașul Kazan. Era un băiat foarte elegant, parfumat, cu un păr blond, strălucind din cauza uleiurilor ca un lemn lăcuit, un păr care-i cădea în plete bogate. Ar fi fost un flăcău frumos de nu erau ochii lui rotunzi și apoși, ochi sticloși ca de pasăre, mereu măriți de o mirare speriată ce contrasta cu fața lui de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-l tocmise de la gară, un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită o panama albă cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în întunericul căreia se detașa clar pătratul ferestrei și lumina zorilor care dispăru când fu aprinsă lampa. - Vă rog, liniște, domnilor, pentru Dumnezeu, liniște, ne rugă Nelly, ținându-se de gât cu mâna ei muncită, pe care se detașau unghiile lăcuite, în timp ce Kitty, mișcând un divan cu multă precauție și trecând în spatele lui, aruncă pe lampă un batic roșu de mătase, cu franjuri. - Scumpelor, aveți încredere, strigă Iag cu glas atât de tare, încât fetele își traseră capul între umeri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
glas tare acolo, pe stradă. Și după ce am revenit la birjă și am urcat-o pe Sonia care tocmai se întorcea de la cabina telefonică, privind în ochii ei albaștri, mijiți într-o linie oblică din cauza soarelui care bătea în aripile lăcuite ale echipajului, am simțit o asemenea fericire, încât m-am uitat fără regret la capul cărunt, la haina văruită și la picioarele umflate încălțate în niște cizme uzate și pășind greoi pe partea cealaltă a trotuarului. A doua zi dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a cărui cabină mirosind a parfum o lua în sus și se oprea atât de brusc, încât aveai senzația că inima îți zboară și apoi cade la locul ei abia după un timp. Imediat ce subreta deschidea ușa uriașă, albă și lăcuită, imediat ce mă luau în stăpânire liniștea și parfumul acestei locuințe foarte mari și foarte scumpe, Stein îmi venea în întâmpinare cu o grabă aferată. Prinzându-mă de mână, mă ducea repede la el în cameră, unde începea să caute înfrigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
halat și ținea cu mare grijă ceva în mâinile lui strânse la piept. Imediat ce intră, ba nu, imediat ce deschise ușa cu genunchiul, toți - Mik, Zander și Nelly - îi ieșiră în întâmpinare. Cum Hirghe nu se oprea, reveniră împreună spre masa lăcuită, unde lumina era mai mare. Mă apropiai și eu. Pe măsuță fu depusă o cutiuță de tablă, ca acelea în care, la magazinul lui Abrikosov, se vând saleuri, doar că această cutie era mai scurtă și mai mică. Pe capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
expresie de dezgust, Zander își scoase limba și începu să lingă locul de pe mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată umedă și mată care se uscă repede. În sfârșit fu cântărit și praful meu pe care Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
imitație de Gibson, poate chiar un Epiphone rătăcit dincoace de cortina de fier. Memoria mea nu păstrează numele,™. Inima și simțirea n-au uitat însă forma, sunetul și senzația produsă la contactul epidermei copilului de 12 ani cu rotunjimea lemnului lăcuit, catifelat, nici vibrația coardelor întinse peste doză. Era o chitară electrică, dar avea și cutie de rezonanță cum au cele acustice, zise și reci. Deși în 1968 satul nu se electrificase, vărul Nicu o făcea auzită printr-un radio Telefunken
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
chinuiască douăzeci de minute, Împingînd și manevrînd manivela unei mici pompe infecte. WC-ul era o găleată pusă după un paravan de pînză. Iarna, conținutul găleții Îngheța. Dar interiorul ambarcațiunii era foarte plăcut. Pereții erau acoperiți cu panouri din lemn lăcuit, iar Mickey Își confecționase rafturi pentru bibelouri și cărți. Pentru iluminat folosea lămpi Tilley și lumînări divers colorate. Cambuza era ca o versiune gigantică a unui penar, cu sertare secrete și panouri glisante. Farfuriile și ceștile erau fixate cu bare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aproape țipase - ca o fată bătrînă, comică, dintr-o piesă! Tocmai cînd se gîndea la toate astea, auzi un rîset În stradă. Se duse la fereastră și se uită. La fereastră, cîndva În timpul războiului, fusese pusă o bucată de pînză lăcuită; cîteva rămășițe din pînză și bucățele de lac rămăseseră lipite de sticlă, deformînd vederea. Totuși, putea vedea clar vîrful capului lui Fraser și umerii lui largi, ridicîndu-se și aplicîndu-se În timp ce gesticula și dădea din umeri. Mai vedea și curbura obrazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
largi, ridicîndu-se și aplicîndu-se În timp ce gesticula și dădea din umeri. Mai vedea și curbura obrazului roz al lui Viv și vîrful urechii ei, precum și degetele răsfirate pe manșeta brațului dus la piept. Își apropie fruntea pînă cînd aceasta atinse sticla lăcuită. Ce ușor le era bărbaților și femeilor, Își zise ea nefericită. Puteau sta pe stradă, se puteau certa, flirta - se puteau săruta, iubi, face orice pofteau - iar lumea Îi trata cu indulgență. Pe cînd ea și Julia... Se gîndi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a avut datorii multă vreme. Rhyme clătină ușor din cap. - Am să îți pun încă o întrebare. Gândește-te bine înainte de a da răspunsul. Vreau să fii complet sinceră. - Ei bine, spuse asistenta nesigură, privind în jos la podeaua proaspăt lăcuită, am să fac tot ce pot. În după-amiaza aceea, Roland Bell se afla în sufrageria lui Rhyme. Având pe fundal o bucată interesantă de jazz pentru pian compusă de Dave Brubeck, discutau amândoi despre dovezile din cazul Andrew Constable. Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu fumează, nu râde, ascultă politicos. Celălalt se învârte în jurul ceainicului, vorbește despre biliard timp de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
același timp. Într-un album aflat la librăria Muzeului Querini-Stampalia, am rămas uimită în fața unui desen semnat Galliani, neexpus, dar fotografiat, care înfățișa un falus uriaș și erectil, sprijinit cu aplicație de manichiuristă de o mână cu unghiile lungi și lăcuite cochet. Nu era nimic libidinos, scabros ori necuvenit (sper să nu șochez pe nimeni) în imaginea cu pricina, din cauza fineții neasemuite a desenului negru, care preschimbase falusul într-o tulpină de mătase, în negru pur strălucitor, năucitor. Măiestria desenatorului metamorfozase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
locul în care s-au adunat deja câteva sute de oameni. Biserica are un aspect monumental, în formă de cruce, cu o turlă înaltă în care sunt așezate cele trei clopote mari. În fața bisericii, o cruce cu felinar, un copac lăcuit, o masă lungă și plină cu de toate. În biserică te întâmpină sfinți cunoscuți și dragi. E o biserică de țară cu pereți simpli, cu pictură și icoane din vechime. Icoanele celor patru evangheliști sunt executate în stil neobizantin de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
cu timpul? — Da, n-am nimic de făcut până la cursul de la ora două. Ne-am urcat în autobuz și Midori m-a dus la un restaurant din apropierea stației Yotsuya. Era un restaurant în care se servea prânzul în cutiuțe frumos lăcuite. De îndată ce ne-am așezat la masă, ni s-au adus două boluri cu supă și două cutii pătrate, roșii, cu meniul zilei. Zău că a meritat să venim până aici, gândii eu. — Grozavă mâncare! am zis eu. Și ieftină! Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să fie bogate ca să supraviețuiască. Taxe școlare mari, tot felul de alte taxe, excursii școlare scumpe. De exemplu, dacă mergeam la Kyoto, poposeam la hanuri tradiționale dintre cele mai scumpe, la ceremonia ceaiului ni se servea mâncare specială pe tăvi lăcuite, o dată pe an eram duse la hotelul Okura din Tokyo unde se țin cursuri de bune maniere. După cum vezi, nu este o școală obișnuită. Știi, din cele o sută șaizeci de fete din seria mea, eu eram singura din Toshima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Foițe din alge marine, uscate și presate. 1. Marele cutremur din zona Tokyo-Yokohama, care a avut loc la data de 1 septembrie 1923. Cheag din pastă de soia. Uscățele din orez. Este vorba de un meniu fix, servit în cutii lăcuite, care cuprinde, de obicei, orez, murături, pește prăjit sau pane, legume pane, pui fript etc. 1 ~n Japonia se circul\ pe partea stâng\ a drumului. Melodie interpretată de celebrul cântăreț Ky¿ Sakamoto, care a murit într-un accident de avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
perfect cu dalele din bucătăria ei, partea casei de care era deosebit de mândră. În ciuda atașamentului ei inițial, imediat ce cumpăraseră casa, Rose nu pierduse nici o clipă cu redecorarea bucătăriei, adăugând rafturi care se trăgeau, punând În colț un stand de vinuri lăcuit, pentru treizeci și șase de sticle- deși nici ea nici Mustafa nu beau- și decorând Întreaga Încăpere cu scăunele turnante de stejar. Acum când se simțea cuprinsă de un val de panică și-a lăsat trupul să cadă tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
eu păream însă total interlocat, incapabil să-mi adun gîndurile, bătrînelul excesiv de amabil decise să-mi mai acorde zece secunde din timpul său prețios. — Dacă vreți să-i scrieți, așezați-vă acolo. mîna sa tremurîndă îmi indică o mică masă lăcuită stil Ludovic al XV-lea, pe care se aflau : un teanc de foi albe, o călimară cu cerneală, un tampon cu sugativă și o colecție de tocuri cu peniță, cum nu mai folosisem din copilărie, de la orele de caligrafie. În
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Mi-am adus și bosu! În urma lui venea un domn oarecum astmatic, cu obrazul ras, plete cărunte și ochi ca azurul cerului. Veșmintele-i Îngrijite erau de culoare Închisă; purta fular de vigonie, și Parodi a observat că avea unghiile lăcuite. Foarte natural, cei doi respectabili domni au luat loc pe două bănci; Savastano, beat mort de slugărnicie, traversa neîncetat, de la un capăt la celălalt, minuscula celulă. — Micuțu domn dă la 42 mi-a tras un răvaș - a zis domnul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]