517 matches
-
și de pelerină? — Sigur că da, doar n-o să intrați cu pelerina la dumnealui. Prințul se ridică, își dezbrăcă în grabă pelerina și rămase într-un sacou destul de decent și bine cusut, deși cam uzat. De jiletcă avea prins un lănțișor de oțel, de care atârna un ceas genovez de argint. Deși prințul era prostuț - lacheul ajunsese deja la această concluzie -, totuși, în cele din urmă, valetului i se păru că nu se cade să întrețină discuția cu acesta, în pofida faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
genunchii, socotind că le-au dat destul pentru a-i face fericiți. Din când în când, se întâmplă să nu-și amintească numele cuiva. Se întoarce atunci către nomenclator și acesta, după ce își consultă tăblițele de ceară prinse cu un lănțișor de cingătoare, îi șoptește iute cine e persoana. Stăpânul casei încuviințează cu un zâmbet și continuă să vorbească și să gesticuleze mecanic, în virtutea inerției. La un moment dat, îl aude pe Herodes Agrippa spunând destul de tare lângă el: — La voi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aprig: — Ce importanță au pentru zei aurul și argintul, când plebeele le poartă pe post de brățări la glezne? Când soldații, di sprețuind chiar și fildeșul, pun să se cizeleze din argint mâne rele săbiilor, când tecile sună la clinchetul lănțișoarelor, iar cingătorile răsună de plăcuțe? Când cu argint se protejează sclavii ajunși la vârsta adolescenței, în timp ce femeile îl folosesc pentru a se spăla și privesc cu silă ligheanele care nu sunt din acest metal, chiar dacă servesc doar la mâncare ori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În cele din urmă, sosi și ziua Z. Prînzul duminical la părinții lui Dan. Plus Emma și Richard. Criza mea vestimentară se potolise, rezultînd o ținută formată dintr-o pereche de pantaloni negri clasici și o cămașă albă, cu un lănțișor de argint la gît și cu pantofi fără toc, și ei negri. Era ținuta perfectă pentru o zi călduță de primăvară, dar arătam prea conservator chiar și pentru gusturile mele. Cum ar fi putut oare să nu mă iubească, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că s-ar putea mai bine. Or să te iubească toți. N-ar fi trebuit să mă mir deloc cînd Linda, sau doamna Cooper, cum Îi spuneam pe atunci, a apărut În cadrul ușii purtînd pantaloni negri și cămașă albă, un lănțișor la gît și un pulover oranj În jurul umerilor. Singurele diferențe dintre cele două ținute erau că purta haine clar de firmă, cămașa era de mătase, puloverul de cașmir, iar lănțișorul din aur. M-am tras puțin Înapoi ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
apărut În cadrul ușii purtînd pantaloni negri și cămașă albă, un lănțișor la gît și un pulover oranj În jurul umerilor. Singurele diferențe dintre cele două ținute erau că purta haine clar de firmă, cămașa era de mătase, puloverul de cașmir, iar lănțișorul din aur. M-am tras puțin Înapoi ca s-o privesc mai atent, În vreme ce ea Îl Îmbrățișa foarte călduros pe Dan. După aceea, se Întoarse către mine cu un zîmbet cordial pe chip. I-am zîmbit și eu și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
citesc gândurile. Și Kara își apropie gura de urechea lui Sachs. - Acesta a fost un gest foarte natural. Hei, ai uitat de celălalt cercel, spuse ea râzând, căci Sachs își acoperise urechea într-un gest protector. Dar ți-a dispărul lănțișorul de la gât. Nici chiar Rhyme nu își putu opri un strigăt de uimire. Sachs își pipăia zâmbind gâtul și pieptul, intimidată totuși de faptul că își tot pierdea accesoriile. Sellitto râdea ca un copil. Până și Mel Cooper lăsase deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
faptul că își tot pierdea accesoriile. Sellitto râdea ca un copil. Până și Mel Cooper lăsase deoparte probele pentru a privi spectacolul improvizat de Kara. Sachs continua să privească nedumerită în jurul ei și apoi la Kara, pentru a-și recăpăta lănțișorul. - A dispărut, repetă ea în timp ce își flutura mâna dreaptă în care, evident, nu se afla nimic. - Dar, interveni Rhyme suspicios, ceea ce observ e că îți ții mâna stângă la spate. Aș putea spune că e un gest nenatural. Deci presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dispărut, repetă ea în timp ce își flutura mâna dreaptă în care, evident, nu se afla nimic. - Dar, interveni Rhyme suspicios, ceea ce observ e că îți ții mâna stângă la spate. Aș putea spune că e un gest nenatural. Deci presupun că lănțișorul e acolo. - Ești perspicace, spuse Kara râzând din nou. Dar mă tem că nu la a înregistra mișcări. Deschise mâna stângă, care nu ascundea nimic. Rhyme pufni înciudat. - Faptul că am ținut mâna stângă la spate, în afara câmpului vostru vizual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care e metoda. Și, odată ce ați fost convinși de asta, mintea voastră s-a oprit din a căuta alte explicații pentru ce s-a întâmplat. Și în timp ce vă uitați doar la mâna mea stângă, eu am avut timp să strecor lănțișorul în buzunarul Ameliei. Într-adevăr, Sachs căută în buzunar și scoase la iveală bijuteria. Cooper aplaudă, iar Rhyme se încruntă din nou, dar de data asta și mai impresionat de ce se petrecea sub ochii săi. - Așa va proceda și criminalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cel mai mare era închis cu cheia. Și știam că nu e nevoie să caut această cheiță care trebuia să fie neagră și de o formă ciudată, fiindcă bănuiam că trebuia să fie într-un mormânt, agățată la capătul unui lănțișor de ceas, în buzunarul unei veste din care poate că nu mai rămăseseră deja decât niște zdrențe. Am forțat sertarul cu cuțitul. Lemnul cedă împrăștiind o jerbă de așchii. Nu era decât un singur obiect în interior. L-am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fericită să le accepte, găsindu-le absolut ,,delicioase". Bineînțeles că era ,,supravegherea" arabăƒ , așa cum era de așteptat. Îl privi cu atenție pe tipul înalt, suplu, cu păr ondulat, atrăgându-i imediat atenția ochii lui sclipicioși, deosebit de inteligenți, dar și lănțișorul fin de la gât, la capătul căruia atârnă o pietricica fină de smarald care îi dădea un aer de ,,băiat al cuiva mare în stat". El o întreba în engleză ce face acolo, iar ea îi răspunse că are probleme cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
încă, prioritățile ei fiind doctoratul și promovarea în funcție. Lăură era deja tristă, gîndindu-se la despărțirea care avea să urmeze. Dar el o înseninase, promițându- i că în curând va sosi în România. Îi cumpărase chiar și un cadou, un lănțișor cu totul deosebit din aur masiv, care avea decupate 5 steluțe într-o placă masivă, iar steluțele erau distribuite la distanțe egale de-a lungul lănțișorului care dovedea mult rafinament și stil, fiind destul de costisitor, după părerea ei. Desigur, îi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că în curând va sosi în România. Îi cumpărase chiar și un cadou, un lănțișor cu totul deosebit din aur masiv, care avea decupate 5 steluțe într-o placă masivă, iar steluțele erau distribuite la distanțe egale de-a lungul lănțișorului care dovedea mult rafinament și stil, fiind destul de costisitor, după părerea ei. Desigur, îi mai adusese și alte mici atenei, un set de pixuri și un stilou aurite, cosmetice, parfumuri, blugi de firmă, tricouri frumos imprimate, saboți eleganți și suficiente
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din ei știe de mic patru limbi materne, plus rusește de la tata, care cu-atâta s-a ales din toate campaniile lui de tinerețe. Un ac n-a adus acasă, ca alți oameni, de pe unde-a fost, o brățară, un lănțișor, ceva cât de cât, o amintire. A adus niște cuvinte: harașo, davai și ura. Episodul 218 COPILUL LA TURCI — De multe ori m-am gândit - zise Metodiu, văzând că turcul are chef de vorbă - cât de diferită trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dictatura, Swing Lord Sweet Chariot Coming For To Carry Me Home, sărituri în aer, See Me Feel Me Touch Me Heal Me cu The Who, geci cu franjuri lungi și ciucuri, un fluture metalic pe piept sau un scarabeu pe lănțișor, chitările rotindu-se ca moriștile, ba și cruci la gât, sindicaliștii ăștia deloc limpezi, tobele bubuind cu microfonul aruncat în aer și chitara ruptă-n bucăți pe scenă ori azvârlită publicului, tuleiele și baticurile de preerie, cămăși de cowboi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
e destul de bună. Problema - ne-a explicat cu o anume pedanterie doamna consul - rezidă în faptul că locuitorii din Rio (vreo douăzeci de milioane, nu mai mulți) sunt cam săraci, ceea ce îi face să scaneze de la o poștă bancnotele, monedele, lănțișoarele, broșele, brățările, inelele și tot ce se întâmplă să porți. N-are nici un rost să interacționezi cu ei din puerila plăcere de a avea în buzunar portofelul ticsit sau de a-ți arăta, printr-o verighetă, iubirea conjugală. Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
trebuie fixate bine în perete. Frânghiile vor avea grosimea necesară și nu vor prezenta rupturi. Băncile de gimnastică trebuie să fie stabile cu o suprafață netedă fără așchii și cuie. d) Echipamentul necorespunzător pentru desfășurarea activității, neajustat, purtarea inelelor, ceasurilor, lănțișoarelor, gumei de mestecat, pot fi cauza unor accidente. 4. Lipsa controlului medical Controlul medical va fi efectuat periodic de toți elevii. Cei bolnavi vor întrerupe activitatea pe perioada stabilită de medici sau pot lucra parțial în funcție de afecțiunea pe care o
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele, se închidea în tăcerea ei vinovată. Era îmbrăcată cu o fustă plisată din tergal, avea cizme noi, maronii, la gât îi atârna un lănțișor de aur cu cruciuliță. La masă, așa cum erau așezate una în fața alteia, Carmina își privi concentrată sora, o privi până în fundul ochilor de parcă se aștepta să găsească acolo dezlegarea. Ea se lăsa examinată fără nici un moment de împotrivire. Era atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și le ascund într-o tașcă din piele, sau nu, Elena avea desigur o cutie de medicamente înaltă de zece centimetri, îi plăcea să audă cum cade pe fundul de plastic lănțișorul de aur care face un cu totul alt zgomot decât inelul, un zgomot prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apoi presa și rotea peste model, iarăși freca căpușul lingurii la rădăcina părului și iar presa asupra lucrăturii, până când, pe hârtie, încet, încet se imprima desenul, grăsimea luată din păr pe căușul lingurii trasa formele mai bombate ale broderiei, ale lănțișoarelor de legătură, o copie fidelă, cenușie, a pajurii de pe rochia ei de mireasă ce urma să fie îmbrăcată a doua zi. În hol, sub ochii mamei, Ovidiu învăța să-și cultive răbdarea. A lăsat să-i scape un oftat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu mâinile ridicate în sus spre tavan, ca sângele să coboare încetișor de-a lungul brațului, să-i lase degetele reci și albe, va veni înainte de a fi isprăvit manichiura, înainte de a se usca părul, înainte de a petrece pe după gât lănțișorul de aur dăruit de Ovidiu de pe timpul când îi era soț, înainte de a-și pune inelușul subțire cu piatră din safir roșu, descoperit în cutia de chibrituri pe care el i-o întinsese, aparent neglijent, ca să-și aprindă țigara, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jur. Mașina trepida, parcă în rezonanță cu vibrațiile lăuntrice. Arborii, bornele kilometrice defilau cu repeziciune pe lângă ei. Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria și privi prin apartamentul ei cu ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo, aplecată deasupra geamantanului și inima-i zvâcni cu putere. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
restaurant mic. În timp ce ea a mâncat o porție de curry, eu am băut o cafea. Purta o cămașă albă, cu mâneci lungi, și peste ea avea o vestă galbenă, din lână, cu un pește mare, tricotat. La gât purta un lănțișor subțire de aur, iar la mână un ceas Disney. A mâncat cu poftă și a băut trei pahare de apă. — Unde-ai dispărut? m-a întrebat Midori. Te-am sunat de nenumărate ori. — Voiai să-mi spui ceva anume? — Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]