656 matches
-
lumea clasică și ceea ce n-a existat. Important fiind ceea ce cauți. Încă o dată, semăn, se pare, șerpilor care se răsucesc să-și muște coada. Dar mă grăbesc să consemnez visul de azi noapte. La un moment dat, am auzit un lătrat furios. În clipa următoare, a apărut un câine, mare cât un vițel și cu părul întunecat. M-am crezut pierdut. Cum să mă lupt cu o asemenea namilă? Am reușit să-mi fac cruce cu limba în gură și am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și azi, din lipsă de cadre, de bărbați politici, ajunsă pe mâna politicianismului corupt pătat din cap până-n călcâie, țară ajunsă pe mâna acestei babe și-n somn tulburătoare de liniști prin sforăitul horcăit, și la vreme de zi, prin lătratul maidanez multiplicat în colții atâtor perverși lingușitori, lichele nerușinate, pleavă în bătaia vântului purtată dintr-un partid într-altul cu teșchereaua plină de furăciuni pe care cu orice slugărnicie vrea să le salveze. Între Savel și alter-egoul său, se ciocnesc
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
lumina noilor reglementări privind apărarea legității în țara noastră și a politicii plină de umanism a partidului și statului nostru, s-a dispus eliberarea sa imediată și necondiționată... ...O zi de toamnă cenușie și tristă... Poarta a scârțâit ușor. Un lătrat furios se năpusti într-acolo. Câinele se zbârli la vederea necunoscutului și se pregăti să-l apuce de pantalon. Însă, cu cât înainta spre poartă, mânia animalului față de străinul care pătrunsese neinvitat în ogradă se topea. Mirosul lui fin îi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
geme Mark. Ce să încercați? Ce dracu’ se întâmplă aici? Câinele ăsta e nebun. E turbat sau de-astea. Să-i facă cineva felul fiarei până nu mă mușcă. Mark! Uită-te la ea! E Blackie. Câinele agentei scoate un lătrat scurt, de zăpăceală. Are măcar dreptul ăsta. Blackie? Cred că faci mișto de mine. Jos! Poate că face o mișcare ca și cum ar vrea să lovească animalul, pentru că Barbara se bagă între Mark și creatura urlătoare. Ia câinele în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
evident e mort după dumneata. Ea deveni prudentă. —TCC? — Îmi cer scuze. Terapie cognitiv-comportamentală. Era ciudat că ea nu știa termenul. Te interesează? Ea nu-și putu stăpâni un zâmbet. —Uneori, da. Categoric. El scoase un râs monosilabic, ca un lătrat. — Aici te înțeleg. Adesea și pe mine... Ea dădu din cap, citindu-l fără vreo explicație, cu cea mai mare ușurință. Se miră din nou de slujba ei absurdă. Și totuși era foarte bună la ce făcea. Cine era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lat spre adâncu-ntunecatelor Siberii cu oase moldovene presărat... Smulși de la vetre-n miez de noapte, grămadă în vagoane pentru vite, părinții fără apă, copiii fără lapte, repartizați spre iaduri diferite în urmă, satele rămase pe mâini străine, și pe jalea lătratului de câini, în calea dușmanilor cotrobăind prin case pe când erau stăpânii lor mânați pe calea robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
atotcuprinzătoare a nopții parfumate ce Învăluia totul. Pătrunsese În foșnetul tainic și dulce al frunzelor de pe străzile inundate de vară, În pașii ce Înaintau Încet și singuratic prin Întunericul străzii Înfrunzite, În zgomotul ușilor din plasă trîntite, În tăcere, În lătratul Îndepărtat al unui cîine, În glasurile stinse, În rîsul, În ritmul slab al muzicii de la o petrecere, În toate glasurile ce străbăteau Întîmplător noaptea, Îndepărtate și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și deodată, pe cînd ședeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strălucitoare atîrnată În același fel deasupra miilor de străzi, alunecînd spre tăcere pe acoperișul turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și tăcere și lătrat de cîini, cu oameni care ascultă, cu vorbe nerostite și suflete liniștite, nopți străvechi, de octombrie, care trebuie să se reîntoarcă, pe cînd noi așteptăm, Îi așteptăm În Întuneric pe prietenii și frații noștri care nu se vor mai reîntoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tîrîndu-se peste micile văgăune, apoi trîntindu-se pe spate pe cîte o margine de stîncă, în umbra vîrfului, pentru a lăsa sudoarea de pe cămașă să se usuce. De la acea înălțime auzea sunete care nu-i ajungeau la ureche jos, din mlaștină: lătratul unui cîine la una din ferme, o ușă care se trîntea la cămin, o ciocîrlie, copiii care țipau pe țărm și murmurul mării. Deținea două tipuri de cunoaștere, ambele la fel de valabile: cunoașterea aceea leneșă și caldă că sus, pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el era conștient de toate astea. Merseră flecărind, traversară bolta dealului și urmăriră șinele de tramvai care reflectau lumina felinarelor, trecură peste rîul Kelvin și ajunseră într-un cartier cu mulți copaci și case înșiruite. Undeva, dincolo de universitate, auziră un lătrat ascuțit și un cîine negru alergă spre ei pe un trotuar curbat. — E Gibbie! spuse Marjory și se ghemui luînd capul cîinelui în poală. Ce mai faci, Gibbie? Ei, Gibbie? Gibbie e un cîine cuminte, șopti ea frecîndu-i fălcile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw, autoproclamat ateu și marxist, recunoaște de bunăvoie că pictează fără să se gîndească la altceva decît la faimă. Ochii i se strînseră oripilați. în cele din urmă îi deschise și parcurse rapid restul textului. Are un rîs terifiant, ca lătratul unui leu de mare asmatic, și rîde fără nici un motiv. Uneori m-am întrebat dacă are de-a face cu spusele mele, dar gîndindu-mă mai bine, mi-am dat seama că-i imposibil... A fost Adam negru? Thaw așa crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un animal trist, feroce, la fel de sălbatic ca și haita de câini, al cărei conducător devenise. Ce i s-a întâmplat în toți acești 9 ani a fost reconstituit după felul său de comportament și obiceiurile sale. Mârâiturile, mormăielile și un lătrat aproape câinesc, constituiau limbajul lui. Sociologii și psihologii și-au dat seama de interesul pe care îl prezintă cazul lui, dar au eșuat în tentativele lor de reeducare. Cinci ani după capturare, abia dacă învățase să aranjeze niște cuburi alfabetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un animal trist, feroce, la fel de sălbatic ca și haita de câini, al cărei conducător devenise. Ce i s-a întâmplat în toți acești 9 ani a fost reconstituit după felul său de comportament și obiceiurile sale. Mârâiturile, mormăielile și un lătrat aproape câinesc, constituiau limbajul lui. Sociologii și psihologii și-au dat seama de interesul pe care îl prezintă cazul lui, dar au eșuat în tentativele lor de reeducare. Cinci ani după capturare, abia dacă învățase să aranjeze niște cuburi alfabetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
am uitat să-l întrebăm: vine sau nu la masa de Crăciun? 3 Costache apăsă cu atenție pe butonul soneriei electrice pe care Generalul Ion Algiu și-o instalase de curând. Se auzi un țârâit și, în aceeași clipă, un lătrat. La ușă, pașii ordonanței și ai patrupedului ajunseră deodată, ca la un concurs de alergare, iar când soldatul îi luă pălăria, un splendid ogar barzoi sări cu labele pe pantalonii de uniformă ai polițistului. Îl alungă, deși era prietenos și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îmi răspundea la fiecare mișcare. Am înaintat mai departe cu grijă, să nu fac prea mult zgomot, și mă opream mereu, după doi, trei pași, să trag cu urechea. Căpătasem curaj când, mult mai aproape, izbucni, ca o detunătură, alt lătrat. Noroc că în fața mea se afla un șir de sălcii năpădite de mărăcini. Altfel m-aș fi dat de gol. După primul moment de spaimă, mi-am revenit și am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
însemna că avea ceva în cap și că nu vroia să fie văzut; altminteri ce rost avea să se ascundă? Apărat de ierburile mai înalte decât mine, m-am ținut un timp după el, din curiozitate, până ce am auzit un lătrat de câine undeva în față. Atunci n-am mai avut curaj să merg mai departe. Am cotit și am ieșit pe marginea bălții, unde lumina scăzută a soarelui ce cobora spre asfințit aurea pata neagră a ierburilor arse și trestiile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Începând de la orele unsprezece, cufundat într-un întuneric complet, orașul era împietrit. Sub nopțile cu lună, el își alinia zidurile albicioase și străzile drepte, nepătate vreodată de masa neagră a unui arbore, netulburate vreodată de pasul unui trecător sau de lătratul unui câine. Marele oraș tăcut nu mai era atunci decât o adunare de cuburi masive și inerte, în mijlocul cărora numai efigiile încremenite ale binefăcătorilor uitați sau ale oamenilor mari din vechime, înăbușiți pentru totdeauna în bronz, încercau, cu falsele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
meu, Nu știu al cui este. Soției unui comerciant îi plăcu Găsit așa de mult încât a făcut o generoasă ofertă de cumpărare, prompt respinsă de Cipriano Algor, și, în trei case unde nimeni nu răspunse la apel, se auzi lătratul violent al veghetorilor canini, ceea ce-i permise olarului raționamentul sinuos că Găsit nu poate fi de acolo, de parcă în vreo lege universală a animalelor domestice ar fi scris că unde e un câine nu pot fi doi. În sfârșit, Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să latre la toate surprizele care i se ivesc în viață, pentru că nu poate ști dinainte dacă cele bune nu vor deveni rele și cele rele nu vor înceta să fie ce-au fost, așadar câinele Găsit se puse pe lătrat, mai întâi neliniștit când figura stăpânului păru că dispare în penumbra cuptorului, pe dată fericit văzându-l reapărând întreg și cu o expresie schimbată, sunt micile miracole ale iubirii, să-ți placă ce faci ar trebui să merite tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
amintească în viitor mai mult decât pata de pe perete, dunga de lumină de pe podea, portretul de femeie de pe comodă. Afară, Găsit lătră de parcă auzise vreun necunoscut urcând spre casă, dar curând tăcu, probabil că doar răspunsese fără vreun interes special lătratului unui câine de departe, sau pur și simplu încercase să-și facă amintită prezența, presimte probabil că se pregătește ceva de neînțeles pentru el. Cipriano Algor închise ochii chemând somnul, dar alta le-a fost voința. Nu e nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îmi răspundea la fiecare mișcare. Am înaintat mai departe cu grijă, să nu fac prea mult zgomot, și mă opream mereu, după doi, trei pași, să trag cu urechea. Căpătasem curaj când, mult mai aproape, izbucni, ca o detunătură, alt lătrat. Noroc că în fața mea se afla un șir de sălcii năpădite de mărăcini. Altfel m-aș fi dat de gol. După primul moment de spaimă, mi-am revenit și am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
însemna că avea ceva în cap și că nu vroia să fie văzut; altminteri ce rost avea să se ascundă? Apărat de ierburile mai înalte decât mine, m-am ținut un timp după el, din curiozitate, până ce am auzit un lătrat de câine undeva în față. Atunci n-am mai avut curaj să merg mai departe. Am cotit și am ieșit pe marginea bălții, unde lumina scăzută a soarelui ce cobora spre asfințit aurea pata neagră a ierburilor arse și trestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Sunt două sau trei fabrici în care se jupoaie și argăsesc pieile câinilor pe care-i omorâm. A arătat spre hornul înalt pe care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fabrici în care se jupoaie și argăsesc pieile câinilor pe care-i omorâm. A arătat spre hornul înalt pe care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care se jupoaie și argăsesc pieile câinilor pe care-i omorâm. A arătat spre hornul înalt pe care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta țarcului, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]