925 matches
-
boli. Oamenii nu pot fi făcuți mai buni dacă virtutea li se prezenta ca fiind demonstrabilă, necesitând argumente și având pretenția că are totdeauna dreptate (Nietzsche). Platon nu credea că remediul incompetenței și diletantismului ar fi învățătura din cărți, că lăudatul meșteșug al scrisului ar fi mai mult rău decât bine. Platon era împotriva cărților pentru că ele înlesnesc o falsă știință; Socrate spunea: "scrierea are un grav inconvenient, exact ca și pictura; produsele picturii sunt ca și cum ar fi vii; pune-le
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
al-ghayÖa min ba‘di m" qana”ó wa-yanšuru ra≤mata-hu wa-huwa al-Wal al-′amd (42, 28/27): „El este Cel care face să cadă ploaia când oamenii sunt deznădăjduiți. El își întinde milostivenia să asupra lor. El este Oblăduitorul, Lăudatul.” (GG) ...l" yamidóna la-hum min dóni All"h wal wa-l" naœr (4, 173): „...ei nu vor afla, în afară de Dumnezeu, nici oblăduitor, nici ajutor.” (GG) Din aceeași rădăcina cu Mawl", și acest nume este polisemantic. Unul dintre cei mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
însăși; schimbarea numelui cuiva echivalează cu impunerea unei noi personalități. Dumnezeu schimba astfel numele lui Abram (Gen 17, 5), Sarai (17, 15), Iacob (32, 29) etc. Adesea, Dumnezeu este identificat cu numele său: acest nume este iubit (Ps 5, 12), lăudat (Ps 7, 18), sfințit (Is 12/11, 4); el este înfricoșător (Dt 28, 58), veșnic (Ps 135/134, 13). „Pentru numele său” (Ez 20, 9) acționează Dumnezeu în favoarea lui Israel, adică pentru a fi recunoscut că mare și sfânt. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aezilor gură. (Od., I, 352-353) Ei să se teamă ca nu cumva cineva să își închipuie că poetul ar da glas, nu unui cântec nou, ci unui chip nou de a cânta și să laude aceasta. Căci nu trebuie nici lăudat, nici acceptat așa ceva. Ei trebuie să se ferească de schimbări, de introducerea unui nou fel de artă a Muzelor, aceasta fiind întru totul plină de primejdii. Fiindcă nicăieri nu se schimbă canoanele muzicale, fără schimbarea legilor politice celor mai însemnate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
noastre. Emoțiile repetate pot duce la cristalizarea unor sentimente, după cum acestea devin o sursă frecventă de emoții. Toate aceste procese motivaționale sunt interdependente și pot fi în relație cu același obiect, cu același scop. Dorința de a vedea un actor lăudat, poate fi urmată de percepția dezagreabilă a afișului în care se anunță că nu mai sunt bilete la piesa unde are rolul principal, dar și de emoția întâlnirii sale neașteptate pe stradă. La fel, și sentimentul venerării aceleiași persoane se
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care nu ai căpătat-o, decît de cele pe care le Îndeplinești.” (La Rochefoucauld) E mai ușor firește, să Îndreptățești speranțe, să creezi iluzii prin promisiunile făcute, decît să probezi efectiv unele calități sufletești. De aici și proverbul: „La pomul lăudat să nu mergi cu carul”. * „Vedem cum unii oameni cad dintr-un rang Înalt din pricina acelorași cusururi care Îi ajutaseră să se cațere acolo.” (La Bruyère) Faptul acesta nu este de mirare, de vreme ce, de exemplu, cățărătorul care a ajuns Într-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
valoarea psihologică a „pedepsei” constă tocmai În acest act al conștientizării, al clarificării de sine, În absența căruia nu poate avea loc apoi acel proces al asumării vinei și implicit, cel al responsabilizării față de sine. * „Dintre toate obiceiurile «lumii buneă, lăudatul este perfidia cea mai dibace.” (H. de Balzac) Exceptînd laudele care sînt cerute de meritele reale, celelalte sînt indecente, deoarece ascund fie un interes, fie disprețul disimulat față de cel căruia Îi sunt, cu abilitate, adresate. * „Iubește adevărul, dar iartă greșeala
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
școală, la lecția respectivă: că, în partea a doua a celebrei poeme, Eminescu s-a lăsat târât de mărunte și efemere patimi, coborând la invectiva trivială, străină de marea inspirație poetică. Bineînțeles, în contrast cu spiritul pamfletar al părții acesteia, ne era lăudată partea întâia, cea cu Mircea și împăratul. Pe mine vehemența invectivei eminesciene mă încânta nespus de mult și n-a încetat niciodată de atunci să mă încânte, după cum, de ce aș ascunde-o?, partea întâi n-a încetat, tot de atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dacă nu Întrebi, din mândrie”.) Cine dă Împrumut Își face dușmani. (Pentru că Îndatorirea morală de a restitui Împrumutul la timp este resimțită, de către majoritatea oamenilor, nu numai ca o povară, dar și ca o Îngrădire a demnității proprii.) La pomul lăudat să nu mergi cu sacul. (Dezamăgirea care se creează, adeseori, În raport cu unii dintre oamenii care au ajuns să fie cotați ca foarte buni În profesiunea lor provine din faptul că aceștia devin pe parcurs infatuați, considerând că experiența acumulată până
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ca pe o taină. Μ Oamenii se diferențiază Între ei chiar și atunci când acordă laude (de exemplu, unii laudă cu admirație, alții cu strângere de inimă; unii laudă din obligație, alții din dorința ascunsă de a putea fi și ei lăudați cândva etc.). Μ Cei lași Îi fac răspunzători pe alții de insuccesele lor. Μ Ambiția nu selectează competențele umane: sub impulsul ei s-au realizat, de exemplu, atât acte de noblețe sufletească sau mari descoperiri, cât și fapte dintre cele
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
selectată îi conferă un caracter de referință. SCRIERI: Personalități ieșene, I-IX, Iași, 1972-2001. Ediții: C. Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, I-II, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: Al. Husar, O carte la timp, „Îndrumătorul cultural”, 1972, 11; I.D. Lăudat, „Personalități ieșene”, CRC, 1978, 28; Mircea Popa, Un dicționar al personalităților ieșene, ST, 1978, 9; Paul Balahur, „Personalități ieșene”, CRC, 1982, 31; Nicolae Turtureanu, Personalități și oportunități ieșene, CRC, 1997, 11; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 270. I.D.
MAFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287949_a_289278]
-
lit. (1941), 19-20, Ist. lit. (1982), 14-15; P.P. Panaitescu, Cronica lui Macarie, în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, București, 1959, 74-77; Scarlat Porcescu, Episcopul Macarie al Romanului (1531-1558), MM, 1960, 5-6; Piru, Ist. lit., I, 33-35; Lăudat, Ist. lit., I, 39-41; Ist. lit., I, 261-264; Panaitescu, Începuturile, 24; Mihăilă, Contribuții, 104-163; Ivașcu, Ist. lit., I, 83-85; G. Mihăilă, Cronica episcopului Macarie, LRV, I, 168-171; G. Mihăilă, Sintagma (Pravila) lui Matei Vlastaris și începuturile lexicografiei românești (secolele XV-XVII
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
M. este un împătimit scormonitor al mărturiilor legate de valorile culturale vâlcene. Contribuția sa cea mai importantă este lucrarea Istoria cărții vâlcene (sec. XVII-XVIII), publicată în 1981. Cu aplecare spre domeniul literaturii române vechi, pe urmele profesorului său ieșean I. D. Lăudat, istoricul literar cercetează vechile centre de cultură (Cozia, Govora, Bistrița, Horezu, Râmnic), cu meșterii tipografi, manuscrisele și cărțile ieșite din tiparnițele vâlcene, Antim Ivireanul, episcopul Damaschin, Chesarie de Râmnic, Grigore și Naum Râmniceanu fiind nume care au dat strălucire „școlii
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
și Margarona să fi cunoscut la noi o circulație mai mare. Ediții: Istoria lui Imberie, fecior împăratului al Provenții, CPL, II, 11-25. Repere bibliografice: Cartojan, Cărțile pop., II, 333-345; Piru, Ist. lit., I, 458-459; Dan Simonescu, Introducere, CPL, II, 9-10; Lăudat, Ist. lit., II, 278-282; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, partea II, 344-346; Dicț. lit. 1900, 449-450. A.Sm.
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
7/1940, centenarului nașterii lui Titu Maiorescu. După cel de-al doilea război mondial, publicația reflectă schimbările produse în învățământ, Ștefan Voitec îndemnând acum tineretul la muncă intelectuală, la pregătire temeinică. Semnează articole C.D. Papastate (Paul Valéry, 1/1945), I.D. Lăudat (N. Bălcescu, scriitor social, 2/1945), George Bălan (Muzică și literatură, 1-3/1947). Din rândul elevilor se detașează semnătura lui Al. Niculescu. Alți colaboratori: Traian Mateescu, Paul I. Papadopol, Const. Al. Calotescu, Petre Stati, Ion Pătrașcu, Miltiade D. Ioanid, Al.
ION MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287575_a_288904]
-
Ralea, Scrieri, II, 219-228, 479-480; Savin Bratu, Moștenirea lui Ibrăileanu, București, 1955; Al. Dima, Concepția despre artă și literatură a lui G. Ibrăileanu, București, 1955; Savin Bratu, Ibrăileanu, omul, București, 1959; Al. Piru, Opera lui G. Ibrăileanu, București, 1959; I.D. Lăudat, Concepția lui Ibrăileanu despre literatură în etapa lui socialistă (1889-1899), Iași, 1963; I.D. Lăudat, Contribuții la cunoașterea activității lui G. Ibrăileanu în etapa sa socialistă (1889-1895), Iași, 1965; Scrisori către G. Ibrăileanu, I-IV, îngr. Mihai Bordeianu, Gr. Botez, Viorica
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Concepția despre artă și literatură a lui G. Ibrăileanu, București, 1955; Savin Bratu, Ibrăileanu, omul, București, 1959; Al. Piru, Opera lui G. Ibrăileanu, București, 1959; I.D. Lăudat, Concepția lui Ibrăileanu despre literatură în etapa lui socialistă (1889-1899), Iași, 1963; I.D. Lăudat, Contribuții la cunoașterea activității lui G. Ibrăileanu în etapa sa socialistă (1889-1895), Iași, 1965; Scrisori către G. Ibrăileanu, I-IV, îngr. Mihai Bordeianu, Gr. Botez, Viorica Botez, I. Lăzărescu, Dan Mănucă și Al. Teodorescu, pref. Al. Dima și N.I. Popa
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
întâlnite semnăturile lui Nicolae Manolescu și George Ivașcu, care se ocupă de seriile anterioare, călinesciene, ale „Jurnalului literar”, iar Iorgu Iordan semnează o evocare a lui G. Călinescu. La ultimul număr al acestei serii, cel din iunie 1979, colaborează I.D. Lăudat, Dorin Sperantia ș.a. M.Pp.
JURNALUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287692_a_289021]
-
de a observa un armistițiu de trei zile, ci i-a atacat prin surprindere înainte de expirarea termenului. Rușii și-au revenit, totuși, de pe urma șocului și i-au învins. Astfel că „oastea lui ea vestită și neînfrântă și în toate țările lăudată de vitejia lor au pierit cu totul“ (s. Ven. C.)27. La originea tuturor nenorocirilor • Cf. Radu Logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod 1688-1714, ediție critică de Aurora Ilieș, București, Editura Academiei, 1970, p. 205, 210-211. • Hurmuzaki
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a impus în fața multor generații de studioși prin luciditatea inaderentă la canoane, prin calitatea aparte a prelecțiunilor, puse în valoare de un carismatic fel de a fi. A publicat articole și studii de metodică în reviste de specialitate. Împreună cu I.D. Lăudat, Aristide Hasgan, C. Parfene, a semnat o lucrare de referință în domeniu, Metodica predării limbii și literaturii române în școala generală și în liceu (1972). În răstimpuri a scris, pentru sertar, versuri și piese de teatru; incidental, a abordat și
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe, într-o jubilantă lume de candori. SCRIERI: Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții mele”, Iași, 1973; Teatru, pref. Al. Piru, postfață Constantin Ciopraga, Iași, 1994. Repere bibliografice: I. D. Lăudat, Pagini din istoria literaturii române, Iași, 1990, 348-353; Mircea Anghelescu, Teatrul cu subiect istoric, LCF, 1994, 19; Mircea Morariu, „Teatru” de Laurențiu Faifer, F, 1994, 10-11; Teodor Vârgolici, Ultimul boem, ALA, 1994, 242; Gavril Istrate, Laurențiu Faifer, un scriitor autentic
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
Metropolity moldawskiego Dosoftei’a a „Psalterz Dawidów” Jana Kochanowskiego, Poznan, 1970; Gáldi, Introducere, 80-89, passim; Țepelea-Bulgăr, Momente, 40-44; Dosoftei (1624-1693). Bibliografie, pref. I.C. Chițimia, București, 1974; Curticăpeanu, Orizonturile, 10-11, 53-66, passim; Dan Zamfirescu, Istorie și cultură, București, 1975, 66-75; I.D. Lăudat, 350 de ani de la nașterea lui Dosoftei, mitropolitul Moldovei, Iași, 1975; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 145-147, 283-306, passim; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 79-109; Negrici, Expresivitatea, I, 44-54
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
LL, 1963; Virgil Cândea, Semnificația politică a unui act de cultură feudală, STD, 1963, 3; Virgil Cândea, O epigramă grecească tradusă de N. Milescu, LR, 1963, 3; Virgil Cândea, Nicolae Milescu și începuturile traducerilor umaniste în limba română, LL, 1963; Lăudat, Ist. lit, II, 44-57; Ist. lit., I, 418-423, 524-530; Dan Simonescu, Poveste de jale asupra uciderii postelnicului Constantin Cantacuzino (20 decembrie 1663), CPV, 35-37; Ivașcu, Ist. lit., I, 221-222, 224, 233-235; Aurora Ilieș, Studiu introductiv la Radu logofătul Greceanu, Istoria
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Dămian), București, 1907; Constantin Giurescu, Izvoadele lui Tudosie Dubău, Miron logofătul și Vasile Dămian, București, 1914; Iorga, Ist. lit., I, 341-346; Giorge Pascu, Istoria literaturii române din secolul al XVIII-lea, București, 1927, 39-40; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 177-179; Lăudat, Ist. lit., I, 287-301; Piru, Ist. lit., I, 331-337; Ist. lit., I, 552-554; Dumitru Velciu, Izvodul lui Miron logofătul, RITL, 1976, 1; Dicț. lit. 1900, 503-504. A.Sm.
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
limităm, așadar, să oferim spre reflecție cititorului o analiză funcțională prin care lauda - sub cele trei forme ale sale: confidențială (între cel care laudă și cel care este lăudat), publică (cu unul sau mai mulți martori) sau simbolizatoare (când cel lăudat este ridicat la rang de model comportamental) (Călin, Marin, 1996, p. 108) - poate fi folosită într-un mod eficient sau ineficient; pentru aceasta considerăm deosebit de util modelul lui J. Brophy (Sprinthall, Sprinthall, Oja, 1994, p.326), redat în tabelul următor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]