28,201 matches
-
mea s-a dus. Unde... niciodată nu mi-a spus. Am văzut cum a urcat la cer Într-un car de foc și lerui-ler Și-acum cred că mama-n sfanțul Soare Spală Dumnezeul pe picioare. Eu mă scald În lacrimi uneori Și aștept din Paradis, scrisori, Dar, din infinitul sau abis Îngeri buni mi se coboară-n vis, Mă vestesc să ard cuptoru-n curte Și să-mpart la lume vin și turte.” (Poem pentru Mama) Din pricina acestor secvențe de viață
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
și intensitatea pocăinței celui căzut În diverse păcate sau patimi ucigătoare de suflet. Cu iubire și duioșie părintească se adresează Sfântul Grigorie penitenților, lansându-le afabile exortații la mărturisire verbală și chemându-i sub tratamentul său duhovnicesc: „Vărsați Înaintea mea lacrimi amare și multe și voi vărsa și eu cu voi. Alipiți-vă cu tristețe de un slujitor al Bisericii și Încredeți-vă În el ca Într-un părinte ... Preotul se Întristează de păcatul fiului său duhovnicesc, cum s-a Întristat
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
vădit atât de frumos de evanghelistul Luca ne poate fi o adevărată poruncă, pentru ca Întotdeauna să primim Sfântul Trup al Domnului cu suflet curat, iar dacă se va găsi În noi vreo pată, să o Ștergem mai Întâi cu apa lacrimilor”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, În PSB, vol. 30, p. 466. footnote>. Sfânta Euharistie este hrană, dar și mijlocul unei mai mari dorințe după Dumnezeu. Intrând În credincios, Îl transformă și prin el atinge Într-
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
un chip neînțeles nouă, i-a dat Sfântului Siluan să cunoască esența păcatului atât de adânc și de puternic, încât el simțea cum trăiește muncile iadului, aici, pe pământ, și în acest iad el striga la Dumnezeu, Îl ruga cu lacrimi și cu nădejde să i Se arate, ținea sufletul său în iad și nu deznădăjduia, până când i S-a arătat viu, dându-i sfântului învierea sufletului, acest dar minunat de a simți continuu pe Hristos viu în el. În zilele
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
în voi o poftă rea ; iară dacă am zămislit-o atunci să înăbușim în noi sămânța cea rea. Dacă însă și la aceasta am fost leneși, atunci, îndată ce păcatul s-a arătat în faptă, să-l omorâm prin mărturisire și lacrimi și prin paza asupra noastră înșine. Căci nimic nu este pentru păcat așa de omorâtor ca pâra asupra noastră înșine și osândirea de noi înșine, unită cu pocăința și cu lacrimile. De aceea osândește păcatul tău, și te vei libera
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
arătat în faptă, să-l omorâm prin mărturisire și lacrimi și prin paza asupra noastră înșine. Căci nimic nu este pentru păcat așa de omorâtor ca pâra asupra noastră înșine și osândirea de noi înșine, unită cu pocăința și cu lacrimile. De aceea osândește păcatul tău, și te vei libera de o grea povară”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica a treia a Sfântului și Marelui Post”, p. 74. footnote>. Părinții neptici ne mai
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Mărturisitorul, op. cit., suta a doua, cap. 81, p. 83. footnote>. Pentru a ne dezbrăca de omul vechi care a păcătuit și a restabili comuniunea cu Dumnezeu, alterată de păcat, avem nevoie de multe rugăciuni însoțite de pocăință sinceră și de lacrimi, căci „pot și lacrimile a stinge focul cel aprins al păcatelor...și pe cât de mare este pedeapsa dată râsului și petrecerii, pe atât de mare ușurare aduce plânsul necontenit”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la sfinții mucenici”, în
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
doua, cap. 81, p. 83. footnote>. Pentru a ne dezbrăca de omul vechi care a păcătuit și a restabili comuniunea cu Dumnezeu, alterată de păcat, avem nevoie de multe rugăciuni însoțite de pocăință sinceră și de lacrimi, căci „pot și lacrimile a stinge focul cel aprins al păcatelor...și pe cât de mare este pedeapsa dată râsului și petrecerii, pe atât de mare ușurare aduce plânsul necontenit”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la sfinții mucenici”, în vol. „Predici la sărbători
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Aur, „Cuvânt la sfinții mucenici”, în vol. „Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți”, pp. 453-454. footnote>. Tot în acest sens, Cuviosul Nichita Stithatul adaugă: „...trebuie să curățim întinăciunea care a curs din păcatul trupului prin curgerea lacrimilor ființei noastre, ca trupul care l-a spurcat plăcerea prin curgerea firească să fie curățat iarăși de durerea întristării prin curgerea firească a lacrimilor; iar întunericul sufletului cel din amărăciunea mâniei, să-l alungăm prin lumina căinței, și prin dulceața
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Cuviosul Nichita Stithatul adaugă: „...trebuie să curățim întinăciunea care a curs din păcatul trupului prin curgerea lacrimilor ființei noastre, ca trupul care l-a spurcat plăcerea prin curgerea firească să fie curățat iarăși de durerea întristării prin curgerea firească a lacrimilor; iar întunericul sufletului cel din amărăciunea mâniei, să-l alungăm prin lumina căinței, și prin dulceața dragostei de Dumnezeu să ne unim iarăși cu Cel de care ne-am înstrăinat prin acelea”<footnote Cuviosul Nichita Stithatul, op. cit., suta întâi, cap
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
formă) în ultimul duet O terra addio/O pământ, adio, prin care Radames și Aida își iau rămas bun de la existența lor pământeană. Dar, comparând aceste momente, ies în evidență și deosebirile între cei doi creatori. În timp ce Amneris invocă cu lacrimi tăcute zeii, profund, sumbru și resemnat, în Boema, acest minunat adio este punctat de cearta stridentă și atât de... veristă, dintre Marcello și Musetta. Ultimele minute ale Boemei, trimit și mai mult, înapoi, în timp, la creația verdiană. Parafrazând parcă
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
și Verdi, în somptuoasa lui Aida. Mari scene de ansamblu, un cor numeros și puternic implicat în acțiune, disponibilitatea unor montări grandioase.... apropie cele două lucrări. Marcat însă de experiența hollywoodiană, Puccini cedează modei și finalul poveștii sale nu aduce lacrima și anticul catharsis al tragediei ci râsul și contemporanul catharis al... happy-end-ului. Principesa Turandot este singura eroină pucciniană care nu numai că supraviațuiește dar își găsește și fericirea în dragoste. Un deznodământ roz care înlocuiește finalul dulceacrișor al lui Falstaff
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
ilustrului savant Nicolae Iorga, enciclopedist din stirpea lui Dimitrie Cantemir și Bogdan Petriceicu Hasdeu, conform căruia: Adevărul e pretutindeni, dar nu-l cunoaște decât acela care îl caută” -, Maria Toacă trece, în al doilea său pilon de temelie, Urme de lacrimi în piatră, la o vastă evocare, referitoare nu la realități de acum o jumătate de mileniu, ci din ultima sută de ani, cu ,,bătaie” până în prezent. Ținând seama de îndemnul subînțeles al vorbelor de duh ale lui Nicolae Iorga, exegeta
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Clocotind ca un vulcan gata-gata să erupă, obida autoarei nu trece pragul exploziei distructive, ci se esențializează într-o decantare - autentic poem în proză: Nu le-a șters nici trecerea vertiginoasă a timpului, căci ele s-au brăzdat ca niște lacrimi pietrificate în inima orașului.”. Maria Toacă amintește, mai departe, că pe ușile unor apartamente de lux din centrul Cernăuțiului mai atârnă cutii poștale cu inscripția românească ,,Scrisori”, după care adaugă cu malițiozitate mușcătoare: Se vede că ele sunt destul de trainice
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
mai atârnă cutii poștale cu inscripția românească ,,Scrisori”, după care adaugă cu malițiozitate mușcătoare: Se vede că ele sunt destul de trainice și comode, dacă noii stăpâni le suportă de atâtea decenii”. Comprimate în primele două paragrafe ale eseului Urme de lacrimi în piatră, considerentele din care am selectat mai sus au menirea de a contura fundalul grav și tonul de dangăt de clopot mitropolitan pe care sunt narate, ultra-succint, cinci momente. Spicuim cu parcimonie maximă, deși ele s-ar cuveni să
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
unde drumul ne ducea în rai”: . Nu e ușor să susținem examenul la această școală a vieții, mai ales după ce a plecat dintre noi profesorul în fața căruia uneori ne era rușine pentru cum trăim și cum vorbim” - conchide, cu o lacrimă abia înmugurită, dar bine ascunsă, la colțul ochilor, autoarea evocării N-a plecat cu totul niciodată..., din Amar de Cernăuți. ...Doina Cernica a presărat - ca pe o feerică glazură diamantină, de-a lungul întregii sale părți din acest volum: Dulce
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
nostru Pe Tine, nouă redă-ni-te! Sfințit este numele tău De plânsul atâtor fecioare... Facă-se voia ta Cât speranța în tine nu moare... Vie împărăția ta De la Tisa până la soare răsare Pâinea cea întru ființă Dospită de-atâtea lacrimi amare Dă-ne-o nouă astăzi Când plouă cu soare. Și iartă greșelile noastre Că și noi ne-om ierta unul pe altul... Doar Tu prea-înaltul Fii judecătorul faptelor noastre. Domnul nostru Eminescu Fii-ne mereu aproape. @ Dan Laurențiu 28
IN MEMORIAM – DOINA şi ION ALDEA TEODOROVICI [Corola-blog/BlogPost/93833_a_95125]
-
cretă (oasele care rămân goale și albe și care, în final uneori ajung să se sfărâme precum creta), aerul materializat prin umbre tăcute, focul simbolizat prin salamandra vicleană care arde în vis dar nu moare și apa ce picură din lacrimi, toate sunt populate cu elemente, creaturi anonime, minuscule ce se percep cu ochiul de la nivelul cel mai de jos al lăcustei, până la ochiul atoatevăzător, foind fără noimă în lumea lor pierdută, uitată. În mijlocul acestei tăceri apăsătoare, poeta vrea să-i
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
mare, care l-a primit pe Dumnezeu în suflet și nu l-a mai lăsat să plece. Pe Ligya Diaconescu nu trebuie să o cunoști. O citești...și o știi, o simți. Poeta vorbește despre optimismul care îi învinge totdeauna lacrimile. Drumul vieții n-a fost ușor: „ M-am regăsit prin florile de tei,/ Am râs și printre hohote, am plâns!” Fiecare dintre noi a trecut prin acest moment, dar poate nu și prin următorul. „Și auzind de dincolo un cânt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
de parizer!” a spus, și a continuat „subțiri”... Mi-a stat inima-n loc. Am cerut celeilalte vânzătoare un baton de salam de vară și unul de pastramă de porc. Am ajuns la casă înaintea lor. Îmi înotau ochii în lacrimi. Le-am așteptat afară, în fața market-ului. I-am întins sacoșica cu cumpărături copilei blonde: „- A trecut Moș Crăciun pe aici și ți-a lăsat sacoșica asta la mine, pentru că tu erai în magazin.” Copila, a întors ochiii ei mari
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
festival!“ Și într-adevăr artista în vârstă de numai 13 ani, a reușit să miște nu numai inimile românilor, ci ale tuturor celor prezenți. Un moment emoționant în care puteai observa chipurile oamenilor plecați de mulți ani din România și lacrimile care își croiau drum pe obrajii lor vibrând de sensibilitate la ascultarea tinerei interprete. Lacrimi de bucurie dar și de dor de țară. De asemenea, în cadrul suitei de manifestări, horele au adunat pe cei din mulțime la joc și voie
FESTIVALUL INTERCULTURAL DE VARĂ ŞI „HORA SATULUI ROMÂNESC” – STUTTGART, IULIE 2014 [Corola-blog/BlogPost/93952_a_95244]
-
nu numai inimile românilor, ci ale tuturor celor prezenți. Un moment emoționant în care puteai observa chipurile oamenilor plecați de mulți ani din România și lacrimile care își croiau drum pe obrajii lor vibrând de sensibilitate la ascultarea tinerei interprete. Lacrimi de bucurie dar și de dor de țară. De asemenea, în cadrul suitei de manifestări, horele au adunat pe cei din mulțime la joc și voie bună. Astfel că nu numai pe scena s-a cântat și dansat, dar și în
FESTIVALUL INTERCULTURAL DE VARĂ ŞI „HORA SATULUI ROMÂNESC” – STUTTGART, IULIE 2014 [Corola-blog/BlogPost/93952_a_95244]
-
au mărturia Neamului scrisă în ceruri, unde cei răi nu pot niciodată ajunge. Marele General, om de știință, scriitor, pictor Vasile Parizescu i-a conturat cu mult sârg și căldura sufletească portretul-icoană: „A strâns bucurie cu bucurie, fericire cu fericire, lacrima cu lacrima și le-a prins în sufletul său dogoritor, însetat și luminat că izvoarele unui fluviu și că strălucirea unui răsărit, într-un ocean de ceruri, într-un imposibil finit al infinitului și, toate, nu mărgăritare, nu diamante, nu
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Neamului scrisă în ceruri, unde cei răi nu pot niciodată ajunge. Marele General, om de știință, scriitor, pictor Vasile Parizescu i-a conturat cu mult sârg și căldura sufletească portretul-icoană: „A strâns bucurie cu bucurie, fericire cu fericire, lacrima cu lacrima și le-a prins în sufletul său dogoritor, însetat și luminat că izvoarele unui fluviu și că strălucirea unui răsărit, într-un ocean de ceruri, într-un imposibil finit al infinitului și, toate, nu mărgăritare, nu diamante, nu stele, ci
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Centrul Academic, care i-a fost o a doua casă până în ultima clipă a vieții sale, sper să-i continue opera, primindu-i Numele ca simbol și tărie pentru noile generații. V-aș ruga să depuneți pe mormântul său o lacrimă și un gând de neuitare din partea mai tânărului coleg și prieten, care semnează aceste rânduri, de departe, dar mereu aproape de toți cei care simt și trăiesc românește. Rog pe Bunul Dumnezeu să-l odihneasca în pace![2] Titanii țin Cerul
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]