4,795 matches
-
știa ce înseamnă acel tot nu avea nici o importanță, senzația îl satisfăcea. Era fericit pentru că bea și pentru că era fericit, O mai deplină împăcare cu sine nici nu se mai putea. A continuat așa pînă cînd a ajuns la o ladă de sticle pe zi și poate că ar fi murit dacă nu i s-ar fi făcut rău. Un rău îngrozitor, vomînd fără întrerupere, cîteva zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimeni nu putea spune că ele se datorau cu totul prezenței lui Pangratty, dar era un făcut, după ce trecea el pe acolo, ce era de întîmplat se întîmpla. De aceea Hariton s-a silit întotdeauna să-i aducă cu teleguța lăzi prăfuite, acoperite de pînze de păianjen ori de cîte ori i se părea că prințul avea chef de petrecere. Cu toate că îi convenea, aproape la orice kief era și el chemat, Radul Popianu era un devotat slujitor al adevărului, iar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zbor, de, regulile campionilor!, a spart ușa Consulatului și a găsit înăuntru, stînd la masă, scheletul lui Izot Soceanu uscat și îmbrăcat în costum, cu cravată la gît. Bietul consul murise și încet, încet se mumificase, poate și datorită cîtorva lăzi de mirodenii depozitate în încăpere. Desigur, ceea ce a făcut vîlvă în minister nu a fost faptul că de doi ani, cu aproximație, consulul era mort și nimeni nu știa, ci imaginea fotografică pe care nebunul de Pangratty a descris-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin semne către magazie. Am intrat încetișor, fără să trîntesc ușa, auzind voci. Erau înăuntru Stoicescu, Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu știu, domnule director, ce se ascunde în această întrebare privind Consiliul de Miniștri, dar pot să vă spun că domnul Bîlbîie, răposatul domn Leonard Bîlbîie, a pus exact această întrebare și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri? Stătea pe lada lui ghemuit, după cîte am văzut eu, ușor speriat, poate avea numai emoții, planul său reușise aproape sută la sută, obținuse ceea ce era mai important, de fapt atinsese ținta principală, dar n-a putut răbda și a întrebat "și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar eu fusesem adus acolo de către Bîlbîie. Iar asupra lui Bîlbîie era limpede că atârna o întrebare grea, atît de grea, încît putea să-l strivească. Stoicescu s-a apropiat de Bîlbîie, acesta nici măcar n-a mișcat, stătea ghemuit pe ladă, cu bărbia în pumni. "Ce-ți veni camarade cu Consiliul? De ce te interesează Consiliul?" Leonard Bîlbîie a ridicat aproape imperceptibil din umeri, "mi-a venit și mie, cred că e la mintea cocoșului să te întrebi că dacă sînt luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
A fost un rateu ori chiar nu era încărcat, nu am tras niciodată cu Beretta, am auzit țăcănitul percutorului, capul lui Bîlbîie parcă a fost lovit de ceva, a făcut o mișcare bruscă îndărăt și s-a prăbușit moale pe lada pe care stătea. Mort. Mort cum sînt toți morții. Locotenentul Georgescu mi-a smuls revolverul și cred că l-am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului său și Radul Popianu a îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pic ridicate. De atunci s‑a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (când era liniște, din plămânii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și legându-le cu un batic roșu într-o coadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pitesc vreodată?" Deschise portița de la grădină și văzu magazia. Se opri o secundă, respiră adânc și fără să stea prea mult pe gânduri trase zăvorul. În bezna din interior se născu pe neașteptate o oază de lumină. Stive de lemne, lăzi și cutii deslușiră misterul averii doamnei Cloanța. O scară veche stătea rezemată de unul din pereți. Luana păși cu emoție înăuntru. Se gândi să închidă ușa, altfel Dan își va da seama că e acolo. Când o trase după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lângă prispă și-au strigat în cor: Mâncare! Bica și Aneta, sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din bătrâna ladă cu zestre. După zece minute Bica a răsturnat, dintr-o smucitură, pe fundul de lemn din mijlocul mesei, mămăliga aburindă. Nepoții s-au aruncat cu poftă asupra ei, fără să mai aștepte ca bunica s-o taie bucăți cu sfoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știut să zâmbesc. Să mă ierți că am lăsat frunzele să ruginească și le-am strâns cenușa. N-am știut sa trăiesc lumina lor întunecată. Uită-mi tăcerea primei dimineți când am privit în jos. Atunci mi-ai dat o ladă de comori și eu n-am știut să caut. Alungă-mă, osândește-mă, lasă-mă sămi repar greșeala de a nu fi știut ce-i fericirea. Tremură salba de mărgăritare din cer, acolo e răspunsul. Toate se-ngână una cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu țelină. Pe onoarea mea! Am spălat butoiul cu grijă din totdeauna, vă rog să mă credeți. Eu... De emoție, mâna dreaptă În care ținea cana cu vin Începu să-i tremure, așa Încât se văzu nevoit să o așeze pe lada de lemn În care dormea Soldat. Costeliv, deși mânca enorm, cu un cap ca de iepure, Soldat prindea șoareci și lătra fără rost, căci pe el Îl speria orice zgomot, de la tunetul ploilor de vară la foșnetul omizilor În frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lemn În care dormea Soldat. Costeliv, deși mânca enorm, cu un cap ca de iepure, Soldat prindea șoareci și lătra fără rost, căci pe el Îl speria orice zgomot, de la tunetul ploilor de vară la foșnetul omizilor În frunze. Pe lada dată cu var scria cu litere mari roșii „Câine rău”. Mai jos puțin, Într-o paranteză cu litere verzi se putea citi „În atenția răufăcătorilor”. Îl credea, de ce să nu-l creadă? zise domnul Húsvágó. Îi tăia porcul de atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică și una cu vin. Dom' profesor, vă rog să luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fierbinți ale lui Brândușă și-i curmă pe neașteptate discursul. Surprins, Brândușă rămase o clipă cu sticla În aer, apoi mai trase o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla pe podea lângă piciorul lăzii care Închipuia masa, că un alt sughiț veni să spulbere Încrederea lui Brândușă În puterile tămăduitoare ale „Borsecului”. Înainte de a se Înfuria și a se recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina și, ridicându-se greoi, o apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
menaja suspiciunea exacerbată a domnului Brândușă. Spre disperarea sa Însă nu reuși decât o vagă Înălțare În ciuda faptului că Își mobilizase Întreaga voință. Blestemă În gând clipa când hotărâse să vină până la „Gostat” și se așeză cât mai bine pe ladă ca și cum, chipurile, toată manevra n-ar fi urmărit altceva decât un plus de confort. Nu se mulțumi doar să sugereze acest lucru, ci Îl și exprimă, În puține cuvinte, dar cu atât mai convingătoare: E plăcut aici! O afirmație fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe săptămână, iar fructele, din țară ori import, nu lipseau de la masă. Gheretă oftă. Îl vedea pe Cain stăpân peste câteva hectare de portocali, lipind cu mâna lui etichetele pe care scria: Domnului Wenczel Horacsek, România, etc. Expediate “par avion”, lăzile cu portocale vor ajunge la timp sub bradul de Crăciun al slovacului. Când ești majoritar În țara ta, n-ai cum să te bucuri de solidaritatea minoritarilor de care, pe bună dreptate, se face atâta caz. Viața e plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ale unei matahale blonde care până atunci privea calm Împrejur din balconul său situat la etajul doi al blocului cu fațadă roz, singurul de acest fel În zonă. Ce dracu o vrea și ăsta, se Întrebă el trăgând de manetă. Lada campionului se ridică precum o katiușă În filmele de război și În două minute inundă locul cu pasta de var și albi În Întregime trestia. Era mai frumoasă așa, de var. Și apa, și țânțarii, morți pe loc de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Grivița ori Smârdanul. Eu mă am bine cu turcii. Proprietarul bodegii nu avea nici el nimic de obiectat: tot la două luni mergea și el la Istanbul pentru aprovizionare. 5. Camera Eleonorei era luminoasă și caldă. Lângă soba de teracotă, lada de lemne era plină. Așa era În toată casa. Doamna Ster ura frigul și Întunericul. Domnul Húsvágó așeză cu grijă femeia pe pat, pe un țol vechi cu miros de lavandă, Îi scoase ghetele bărbătești, cojocul secuiesc, mirat și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dinăuntru totul s-a schimbat. Antreul, livingul, bucătăria; totul pare atât de gol acum. Totul e curat. Totul e spălat, măturat, șters de praf, aspirat și pus la locul lui. Oase albite. Toate lucrurile de valoare le-am pus în lăzi, în camera încuiată. Toate lucrurile periculoase le-am îngropat în corespondență protectoare. Am coborât jaluzelele în bucătărie, am tras draperiile în living. M-am așezat câteva minute pe sofa și m-am gândit la ce va spune Randle când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai văzusem înainte. Părea că făcea ceva, un ceva mare, un soi de plan din scânduri și șipci, cu cutii și cutiuțe pentru ceai și alte mărunțișuri aranjate cu mare grijă înăuntru. Am recunoscut laptopul lui Nimeni așezat pe o ladă de lemn răsturnată, în mijlocul montajului. Un cablu, probabil prețioasa conexiune internet, ieșea din spatele lui și dispărea în tavan. Am mai zărit încă cinci computere, modele vechi, din anii 1980, cu carcase de plastic alb, groase. Fiecare fusese așezat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mare parte din planul podelei era alcătuit din podele lemnoase. 2. Cutii. O mare porțiune centrală, dreptunghiulară, a planului podelei a fost înălțat la nivelul mijlocului din mai multe cutii. Printre acestea se numărau cutii de carton, cutiuțe de ceai, lăzi de plastic etc. Cele mai multe dintre ele păreau goale, cu câteva excepții însă: o cutie ce servise odată ca ambalaj unui frigider mic era acum plină cu cărți de bucate și o cutie mare de ceai ce fusese placată pe interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe fereastra deschisă. Mi-l imaginam năucit de mirosul de dezinfectant, de clor, de camfor, de iod. Chimioterapeutivat, iradiat, deci. Rezerva albă, plină de seringi, pastile, eprubete; dedesubt, altă rezervă albă, și alta, și alta, iar la capăt coșciugul, sicriul, lada sinistră de lemn. Ca să nu mă gîndesc la înghețul din morgă. Brăduț, care a stat cu el ultimele zile, îmi telefona că nu se mai mișca. Nu se mai plimba pe culoare, ca la început. Rămînea așezat pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum stă și-acuma. Tano intră imediat în relații de complicitate cu musafirii. Ca musafir, e nesociabil, arțăgos și ostil. Mă simte un fel de prizonieră a afecțiunii lui Rusalin? Cînd am ajuns la Dorobanț, în urmă cu trei săptămîni, lada de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu schițe rupte, cu tuburi de vopsele neîncepute. Rusalin ne-a întîmpinat cu un bandaj pe ochiul stîng, semn că mai încercase o operație. Mi-am imaginat cu groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]