KorAP: Find »[drukola/base=lagună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...48 >

1,187 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

un hamac din fibre de palmier moriche pe care îl atârnă în spatele colibei și de cum asfințea soarele, cu o punctualitate de găină, se așeza în el, închidea ochii și nu-i mai deschidea până când prima rază de lumină nu învăluia laguna. Atunci, începea vânzoleala ei tăcută și s-ar putea spune că sârguința ei se mărginea la a îndeplini rostul pe care îl văzuse realizat de către toate femelele tribului: să-l elibereze pe mascul de cea mai mare cantitate posibilă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
orizontul ca niște furii strălucitoare, fulgere iluminând pădurea și tunete zguduind coliba, de la acoperiș până la temelie. Un fulger căzu pe un „angelim“ de optzeci de metri, îl despică în două ca pe un tort cu frișcă, azvârli o jumătate în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
tort cu frișcă, azvârli o jumătate în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
scăzut în albie, pământul a început să se usuce și miile de viețuitoare ale junglei au revenit la viață după o lungă tăcere. Se putea din nou atârna hamacul la umbră, în fața colibei; se pescuia din nou în pace în lagună; erau din nou fluturi în luminiș. Amazonia și-a ieșit din letargie, din somnul hibernal de fiecare an, plină de puteri nestăvilite, iar pădurea joasă crescu spre cer, pe când lianele se lăsau în jos căutând pământul, și țeseau astfel cu toatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
plătească pe cei care doreau să locuiască în selvă. Căpușe, căldură umedă și țânțari, cele trei mari impozite ale selvei. Dar plătea cu plăcere, acum, când încetaseră ploile. Puse caiacul pe apă și vâsli foarte domol până se opri în mijlocul lagunei, unde nu era decât tăcere, apa se vedea foarte liniștită și lumea era în pace cu sine însăși. Se tolăni pe fundul ambarcațiunii, cu fața în sus, și lăsă ca soarele să-i prăjească din nou trupul. Așa trecură orele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Eu sunt alb. Nu gândești ca un alb. Nu muncești, nu distrugi. Porniră într-un lung marș pe cărări încâlcite, pe care doar yubani-i le cunoșteau, traversând igarapés, mlaștini cu palmieri nipa și râușoare, ocolind mereu râurile mari, apele adânci, lagunele, pe care n-ar fi putut să le treacă prin vad cu apa până în talie. Pentru yubani, apele adânci erau sălaș pentru Taré, spiritele răului, care căutau, în frig și întuneric, adăpost împotriva forțelor soarelui, aliat al spiritelor binelui - Intié

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
până în talie. Pentru yubani, apele adânci erau sălaș pentru Taré, spiritele răului, care căutau, în frig și întuneric, adăpost împotriva forțelor soarelui, aliat al spiritelor binelui - Intié -, cu care se aflau în veșnic război. Taré erau stăpânii nopții și ai lagunelor adânci și, de aceea, yubani-i se culcau de îndată ce se întuneca și nu se aventurau pe râurile mari. Când veneau noaptea la coliba omului alb, o făceau ca să se convingă că și el dormea și că nu rătăcea în întuneric ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
acolo, atât de departe de tot. Departe de lumea lui, departe de Chicago, departe chiar și de grosolana lui colibă care devenise căminul lui din selvă. Dacă l-ar părăsi Kano, poate că nu ar ști să se întoarcă la laguna, la cărțile, la cârligele și la tristele lui economii. Niște bocanci vechi, un pantalon făcut ferfeniță și o macetă era tot ce avea cu el... Dar avea ceva ce compensa totul. Avea niște profunde cunoștințe și o nesfârșită dragoste pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nu mai există Tratat. Că au trecut mulți ani. Că vremurile se schimbă... Indianul se ridică în picioare. — Nu pentru yubani, afirmă el, convins. Nu rosti nici un cuvânt în timpul călătoriei de întoarcere, până când, în a treia zi, ajungând deja în lagună, îl opri cu un gest, când o lua pe cărarea spre colibă. Îi arătă o deviere spre Sud: — Yubani-i vor să vorbească, spuse el. Îl urmă în tăcere. La căderea nopții, ajunseră pe malul unui igarapé, intrară adânc în labirintul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și prin asta ești legat de națiunea yubani - făcu o pauză semnificativă, și apoi, cu un zâmbet ușor, încheie: Și pentru că dacă nu o faci, yubani-i nu te vor mai considera prietenul lor și va trebui să-ți găsești altă lagună, altă colibă și altă nevastă... Cugetă la vorbele sale. Se simți tentat să-i spună că în Amazonia existau un milion de lagune, că își putea construi câte colibe ar avea chef și că Piá - sau cum s-o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
o faci, yubani-i nu te vor mai considera prietenul lor și va trebui să-ți găsești altă lagună, altă colibă și altă nevastă... Cugetă la vorbele sale. Se simți tentat să-i spună că în Amazonia existau un milion de lagune, că își putea construi câte colibe ar avea chef și că Piá - sau cum s-o fi numind ea - nu era nevasta lui și nici nu va fi vreodată, dar se hotărî să tacă. Observă unul după altul chipurile războinicilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Banana! Ai înțeles? Eu, nu Banana... Piá rămase în așteptare, sperând că își va lovi pieptul și că-și va spune numele, dar a fost în zadar. El luă o bucată de săpun și se duse să se scalde în lagună. Pe când se săpunea, își aminti ceva ce citise odată despre nume: „Pentru primitivi, numele nu este doar ceea ce îl distinge pe purtător. Numele este dublura persoanei lui și acolo unde este numele, este și persoana. Cel care cunoaște numele unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
sfârșea prin a o devora. Și când totul se termina, casa apărea plină până la refuz de bulendre inutile, copii nelegitimi ai unei semnături și ai unui moment de slăbiciune. Aruncă bucata de săpun pe mal și se cufundă complet în lagună. Să moară cărțile de credit! Să moară creditul! Să moară datoriile! El era liber. Liber pe deplin, pentru că n-avea nevastă, pentru că n-avea bani, pentru că n-avea nume, pentru că n-avea carte de credit... Liber pe deplin! Ieși la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
deschiși, fără măcar să clipească, precum o pasăre hipnotizată de un șarpe boa, dorind să fugă, dar și să rămână. Stătură așa câteva clipe, privindu-se nehotărâți, până când el dădu din cap, se aruncă în apă și înotă iute spre mijlocul lagunei. Se opri când un corp vâscos îi atinse piciorul. Privi în jurul său și se alarmă când își dădu seama cât de mult se îndepărtase de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
dădu din cap, se aruncă în apă și înotă iute spre mijlocul lagunei. Se opri când un corp vâscos îi atinse piciorul. Privi în jurul său și se alarmă când își dădu seama cât de mult se îndepărtase de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată. La vreo treizeci de metri, un teren cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
au însoțit de când avea uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea de jur-împrejur, la ceea ce era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ani prin tărâmurile reci ale nopții și ale apei, fără să simtă niciodată căldura soarelui, blândețea sigură a pământului, miracolul luminii și al culorilor. Pentru o indiancă înspăimântată de superstiții și care nu știa să înoate, să înainteze adânc în lagună pe o ambarcațiune șubredă era cea mai mare aventură a vieții ei. Când ajunse la mangrove, se agăță de crengi și rămase îngrozită până când el sări la bord, făcând ca apa să lingă aproape marginile ambarcațiunii din pricina greutății lui. Închise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
agită mâna în semn de bun-rămas. Piá, foarte liniștită, cu apa până la genunchi, îl privea plecând. Vâsli rar, prin canalul aproape nemișcat, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort, prin întinsele lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină pe plaja de nisip, unde descoperi urma lată a unei broaște țestoase care îl conduse la un cuib de ouă proaspete. Își pregăti cea mai pantagruelică omletă din viața lui. Dormi atârnat în hamac între două trunchiuri de palmier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-a lăsat vârât într-o încurcătură care îl împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care trecea mereu o adiere fără opreliști, invadată de aroma profundă a pământului virgin, tăcută noaptea, curată și liniștită. Făcu un „duș“ cu apă cafenie și caldă de râu, în mirosul acru de urină venind de sub ușa alăturată; își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
va mai exista atât timp cât locul acela se va putea numi în continuare Amazonia. Încercă să distingă, în depărtare, cursul inferior al râului San Pedro, socotind unde s-ar afla locul de vărsare a afluentului care ducea apele mai departe, până la laguna și coliba lui. Acolo, într-un loc pierdut, la Sud-Est, era un igarapé și, pe malurile lui - de abia vizibile din cer -, ansamblul de colibe ale unui trib sălbatic, a cărui singură ambiție era aceea de a continua să trăiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
părea să fi obosit să se mai cațere pe munți. Avionul DC-3 se îndreptă spre Trecătoare, lăsă la stânga zăpezile orbitoare ale Vulcanului Liniștit și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ceva. Poate că mi-ar prinde bine să vorbesc cu cineva, din când în când. Se gândi mai bine: De îndată ce o să înceapă să vorbească, s-a dus liniștea... Va pune mereu întrebări, va găsi mereu ceva de povestit, chiar în laguna aceea în care nu se întâmplă nimic. Mai bine o las așa cum e. Nimic mai agasant decât să-l citești pe Sartre și să vină o femeie să pună probleme. Clarence era specialistă în așa ceva. Avea mereu câte o noutate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cea mai mare. Marea! Era acolo: albastră și liniștită și îl umplea de bucurie să o vadă după atâta vreme. Înțelese că în acei doi ani îi fusese mereu dor de ceva și acum știa de ce anume: De orizonturi! Cu excepția lagunei, în puține locuri din selvă se putea găsi un câmp vizual care să atingă mai mult de două sute de metri. Zidul de vegetație tăia priveliștea și, cu timpul, se pierdea noțiunea de depărtare, se uitau întinsele câmpii, imensitatea oceanului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
putut fi frumoasă fără ochelarii cu sticle groase de miop și aerul ei de lehamite. Era încă deschis și intră. Parcă ar fi intrat în peștera lui Ali Baba, singurul paradis al civilizației la care visa în coliba lui din lagună. Tot felul de cărți: de la cele nelegate, la cele mai luxoase, de la ultimul best-seller, la cel mai vechi clasic, apăreau aliniate pe rafturile de lemn sau puse vraf pe mese enorme. Pierdu timpul alegând. Era singurul client la ora aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]