6,022 matches
-
teleporta, ale pescarilor braconieri de a deturna cursul Dunării pe deasupra orașului, ca un uriaș pod de apă aerian pentru a putea doborî peștii cu praștia, ale soților încornorați de a se înființa în biserici și câte o bodegă; ceea ce răsese lama a rămas ras pe veci! Atunci s-au născut și vagabonzii. Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă, chirpici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ales cum în clipa în care oprea trenul așteptat plecau firește doar cei în cauză. Fiindcă apucaseră să citească pe tabla indicatoare ceea ce refuzau ceilalți călători: destinație necunoscută. Cum aceștia apăreau din când în când în orașul la fel de retezat de lama uriașă de buldozer, cu cerul la fel de jos privindu-i de pe acoperișul gării, rezemat într-un cot și mirându-se: ăștia-s neschimbați! Cum netezeau cu pașii hârtoapele străzilor, cum anunțau pe domnii și doamnele, foștii colegi, de venirea lor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vânjoasă a destinului. Erau cei ce nu trebuiau să plece mai departe de casă. Evident, bieții de ei nici nu știau unde se află portul sau gara. Și i-a ținut zdravăn destinul, slăbind încet strânsoarea, până în clipa în care lama uriașului buldozer, după ce a ras tot, lăsând orașul cu o arhitectură pitică, parcă neterminată, a dispărut. Numai unul singur a reușit să ajungă la gară. A fost atât de fascinat de uriașii de fier, încât nu a vrut să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ea în care va trebui să fie, dacă nu e, îl ia mama dracului, Satelitu. Nu se mai oprea, nu voia să se oprească, îl ținea în pumni, îi lipea fruntea de gâtul ei fierbinte, respirația lui era întretăiată, așa, lama plugului pătrundea tot mai adânc, Satelitu ara în granit, săreau așchii încinse, încrâncenate să cucerească fiecare părticică de moleculă, fiecare rotație învolburată din tornada nebună a atomilor care tindeau spre o cosmică rânduială, contrazisă de eroismul egoistei vitejii de erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în timpul orelor matinale, își trece în revistă jucăriile cosmetice, care mai mult decît orice doctrine, idei politice sau răzvrătiri interioare l-au propulsat în viață, l-au făcut să ardă ca o flacără. Pămătuful moale, spuma de ras, aparatul Wilkinson, lamele Gillette, loțiunea cu miros de lavandă, bețigașele cu vată, considerate un lux sau un moft de către doamna Mina, care preferă în locul lor cocoloașele din hîrtie igienică pe care și le răsucește singură, un set de pensete pentru nas, urechi, perciuni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dacă motorul n-ar fi pornit, să știți că ar fi fost o mare nedreptate. Hîrrșșșt, hîrrșșșt, nu putea să simtă niciodată plăcere dînd în răspăr, dar făcea de fiecare dată compromisul ăsta pentru că rezultatul era excelent. Nu folosea aceeași lamă de două ori, numai așa pielea îi rămînea perfect netedă. Asta îl face să fie încă dezinvolt chiar dacă hîrrșșșt, hîrrrșșșșt, ies la iveală și micile semne care-i trădează vîrsta, riduri, brăzdături, negi, și totuși nu poate fi decît o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de ieri, de azi, l-a încurajat Monte Cristo chiar înainte să plece, ține scula asta și nu te mai văicări degeaba. L-a bătut pe umăr strecurîndu-i în buzunar un briceag cît toate zilele, care pe lîngă cele două lame era dotat și cu șurubelnițe, foarfece, clești și pensete. Săru’ mîna, au fost ultimele vorbe ale lui Santinelă înainte să o întindă cu tupeu spre locul unde era abandonat autobuzul, să-l pornească cît ai zice pește și apoi să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al lui Timișoara din Lahovari. Între timp Angelina mai uita de bosumflare, se ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea degetele, apuca lama cu grijă, și încerca să facă conversație. Oare cîte s-or mai fi schimbat de la ultimul lot de scrisorele pînă acum? Ce dovezi noi că Roja n-a făcut altceva decît să joace teatru după un scenariu ticluit de Bătrîn
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îi ușurau munca. Foarte rar se întîmpla ca sigilarea să fie perfectă și să nu prezinte nici o încrețitură de care să profite. În cazul ăsta era nevoit să înceapă să rîcîie cu mare grijă la unul din colțuri pînă cînd lama își făcea loc puțin cîte puțin și străpungea lipitura. — Nu e nici o scofală, spuse Poștășică, despăturind colile de caiet studențesc, parcurgîndu-le pe diagonală de sus în jos, pasîndu-le rapid la celălalt capăt al mesei. — De ce nu te uiți la ele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nevoie de noi. Acest fapt are două repercusiuni: împreună putem realiza mai mult; fiecăruia îi merge bine numai dacă și celui de lîngă el îi merge bine. Nu ne putem gîndi la fericire izolîndu-ne, ignorînd starea celor din jur. Dalai Lama spunea: "Lumea de astăzi este o lume a relațiilor inter-umane în care nimeni nu își mai poate rezolva problemele de unul singur. Avem nevoie unii de alții. Trebuie, de aceea, să ne cultivăm sentimentul responsabilității universale. Este datoria noastră individuală
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
totul?“ „Doar o limfă fără culoare, anodină și rece, / rece mustește sub plăsele reci, sub muchia rece / și sub pansamentele albe ce mi le / aplică mereu spirite caritabile. / Dar gestul lor, vă dați seama, / e oricum inutil... Căci plimbarea pe lama de oțel / e pentru mine un modus vivendi“ etc. etc. Un discurs pompos, atent elaborat, dar neemoționant, la atât se reduce poezia marelui arheolog al sufletului, a marelui inițiat, a marelui exorcist. Și atunci? De ce a fost nevoie de atâta
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atorul portret al iubitei Dionisie Duma (semnatarul volumului Aceste zile... / These days..., Arhip Art, Sibiu) nu este lipsit de talent, dar face din originalitate un scop în sine, astfel încât ajunge la formulări extravagante și obscure, de genul: „Buzele tale / subțiri lame / de brici, se arcuiau / în acoladă / lăsând să se / vadă dinții de iepure / sălbatic.“ Dacă acesta este portretul iubitei, mare curaj trebuie să aibă bărbatul care sărută o asemenea arătare. Iar dacă nu este al iubitei - al cui este? Un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la putrefacție, la otravă, la moarte, așa cum poeții de altădată se refereau la lună și la stele. Cu un calm care îți dă fiori, o anunță pe iubită, în limbajul unui ucigaș plătit, că îi va explora trupul ca o lamă de cuțit: „cu o plăcere sadică / reiau călătoria prin / trupul tău precum o / lamă de cuțit pe vena care / dă în clocot“. Dar nu este vorba numai de sadism, ci și de masochism. Autorul lugubrelor versuri mărturisește că el însuși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și la stele. Cu un calm care îți dă fiori, o anunță pe iubită, în limbajul unui ucigaș plătit, că îi va explora trupul ca o lamă de cuțit: „cu o plăcere sadică / reiau călătoria prin / trupul tău precum o / lamă de cuțit pe vena care / dă în clocot“. Dar nu este vorba numai de sadism, ci și de masochism. Autorul lugubrelor versuri mărturisește că el însuși este o victimă: „femeia care și-a înfipt colții în carnea mea/ mă va
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Din cauza exprimării defectuoase se înțelege că obrăznicia este a celui care face anticameră și nu a celuilalt, la ușa căruia se face anticameră. Cunoașterea limbii române e un lucru foarte mare... Colectionarul de banalitati Unii colecționează fluturi, alții monede, alții lame de ras. Valer Turcu-Iorga colecționează banalități. Dacă ar face-o cu umor, în cunoștință de cauză, n-am avea ce să-i reproșăm. El crede însă că banalitățile lui sunt adevăruri profunde. Nu întâmplător volumul pe care l-a publicat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
blestemată este, de fapt, un mormânt.) A primit-o și i-a așternut pat în sânge, leagăn în inimă, cămașă în piele. Nimic mai intim decât să te plimbi cu moartea de mână prin iarmaroc: Doamne, în oglindă, dimineața, cu lama, ale cui riduri îndrept? 6. Ce vrei să te faci când vei fi mare, puiul mamei? Om singur, mamă. Vreau să fiu cel mai singur om de pe lume și să nu împart cu nimeni nimic. Era copil, nu distingea binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
picioare ca pe o ultimă țigară înainte de a-ți înfige chirurgul bisturiul în plămâni, înainte de a secționa aerul pe din două (cel inspirat în cimitire nu-ți aparține). De la o vreme, trâmbiță moartea în vene. Tu le desfaci cu o lamă să audă prostimea glasul sângelui, dar prostimea râde de tine ca de un clovn ce se destramă precum un pulover putred, ca de un gramofon cu discul zgâriat. Râde prostimea cu guri de morminte căscate, în timp ce tu, tristul aleilor, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe o parte dintr-un întreg divizibil. Decorul mă vrea plată în avans pentru o posibilă mântuire aproximată în minus. Nu pot fi ca ei, Dumnezeule! Rupă-se carnea și putrezească în noroaie, curgă ochii în nevedere, plângă sângele pe lama cuțitului, țipe degetele în strânsoarea ușii și tot nu voi invoca milă doar pentru o incompatibilitate estetică a cerului! Decorul se prăvălește peste mine ca o avalanșă de țipete, eu sub care umbră de sfânt să mă ascund, din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toate florile seducției În floare, chemîn du-te la ea peste o punte cît tăișul de sabie ce despică aerul de deasupra abisului. Iar lumina aceea Încarnată În femeie te ispitește, o simți că te așteaptă, te iubește. Pe unii lama spadei nu-i taie și, cu tălpile zdrențe, ajung de cealaltă parte. Pe mine Însă, un tactil, care și fulgii de nea Îi Încearcă cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
te așteaptă, te iubește. Pe unii lama spadei nu-i taie și, cu tălpile zdrențe, ajung de cealaltă parte. Pe mine Însă, un tactil, care și fulgii de nea Îi Încearcă cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu dinții și cu ghearele, spre mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme și miresme, dar unde orbii nu trăiesc În Întuneric după cum Își Închipuie tembelo-mulțimea, ci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună seamă că halatul alb conferă mister și marchează puterea purtătorului. Ochii abia mijiți par lame albastre de bisturiu. " Cred că operează cu ei", abia are timp Dora să își spună, că interogatoriul începe. Este un interogatoriu scurt și destul de formal, căci profesorul privește o fișă pe care o ține internul de lângă el și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să mă mențină într-o viață artificială în cazul în care... Ca într-o filmare cu încetinitorul, mica suită s-a oprit și oamenii în halate albe și-au întors chipurile spre Dora. Chipul profesorului este ca o mască rigidă, lamele ochilor albaștri parcurg în grabă hârtia întinsă de mâna tremurătoare a Dorei și o voce sarcastică, ridicată la un ton mai înalt decât cel folosit până atunci, debitează : Adică dumneavoastră credeți că pentru pacienții care nu ne informează despre astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ore, în care, cu dexteritate de magician, profesorul descâlcește mănunchiul vital. Tampoanele nu contenesc să îi usuce fruntea, fantele ochilor au devenit și mai subțiri mobilizând până la epuizare acuitatea vizuală. Mâna nu tremură, și-a regăsit siguranța și abilitatea necesare. Lamă de șapte microni ! Așa ! Și încă una de cinci ! Și de doi ! În fine, profesorul clipește de mai multe ori și își desprinde privirea de pe ecran : Colega, îți încredințez ultima operație : separarea trigemenului de vena pontică. Cum stăm cu anestezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui Justin. Răspunsul de la capătul firului se lasă așteptat. Picături de apă cad cu un zgomot sec din păr și de pe hainele ude. Așteptarea pare un veac, iar vocea care în sfârșit îi răspunde este politicoasă, dar rece, tăioasă ca lama bisturiului : "Justin Grand ? Spuneți că sunteți tatăl lui ? Profesorul Grand ? Ciudat ! Nu am avut prilejul să vorbim până acum... Evoluția ? Se poate spune mai curând regresul, domnule profesor. Lipsa de afecțiune este și ea vinovată de alterarea din ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]