619 matches
-
Matei Vișniec s-a lăsat condus de deviza totul pentru teatru, totul pentru victorie. A scris teatru, a mâncat teatru, a dormit teatru. A fost o angajare totală - o angajare însă în stilul său, fără emfază, fără declarații zgomotoase, fără lamentații. Iar rezultatele n-au întârziat să apară. Dramaturgul român a devenit furnizorul de texte a numeroase teatre din Europa de Vest. Dosarul de presă al succeselor lui ca om de teatru cuprinde în prezent multe sute de pagini. Pentru ca acum să constatăm
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
bine pentru care eu am făcut din darul lui Dumnezău cu mare osteneală, pre cât mi-au agiuns vremea și puterea, fiind încă și mai mult gata a face..." (p. 33). Decăderea neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o istorie mașteră, de Biserica Romei. Succesiunea antitezelor (prin contrapunerea adverbelor de timp oarecând/acum) conferă paginii virtuți literare: "O amar! Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
provine dintr-o clătinare patologică, ci din conștiința precarității constitutive. Această conștiință a șubrezeniei proprii, dublată de o blîndețe cronică, îi conferă diaristului o fatală nesiguranță de sine, o lipsă de încredere pe care și-o înfățișează fără ton de lamentație și fără imbold de înduioșare de sine: „Sunt labil psihic. Acum mă dau cu capul de pereți, peste doar un moment devin euforic" (p. 42). Cum pendularea între extreme e o constantă de care suferim cu toții, labilitatea cu pricina nu
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
sănătatea și tulbură mințile. Într-o frapantă diferență fața de limba de lemn corporatistă, a interviurilor de angajare, în care optimismul este obligatoriu, în care nu există dificultăți, totul fiind "provocare" și "autodepășire", tonul discuțiilor despre învățământ e unul de lamentație și obidă. Dezbaterile on-line par să conțină un permanent ecou din vorbele babei evocate exact acum 70 de ani ("Tot mai înveți, maică?", în Jurnalul literar, I, 26, 1939) de G. Călinescu: "Greu și cu dumneavoastră până isprăviți cartea. O să
Suferință și pedeapsă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7064_a_8389]
-
pe nimeni, de vreme ce francezii înșiși deplâng de multă vreme declinul imaginii culturale a țării în străinătate. Concluzia articolului era departe de-a fi catastrofală: dacă s-ar renunța la controlul birocratic, la finanțările nu întotdeauna transparente, dar și la necontenitele lamentații despre nedreptatea pe care planeta o face Franței, ar fi posibil ca națiunea care a dominat cultural secolul al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea să-și recucerească locul de onoare. Donald Morrison nu punea nici o
Cine a distrus cultura franceză? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7514_a_8839]
-
o strategie de menajare a susceptibilităților autorilor. Existența unor asemenea spații virtuale mi se pare generatoare de optimism în cel puțin două privințe: pe de o parte, confirmă vitalitatea poeziei și reînnoirea canalelor ei de circulație, pe de alta, în contrast cu lamentațiile despre degradarea actuală a limbii, ilustrează eficiența conștiinței lingvistice, a unor norme interiorizate și reutilizate de vorbitori.
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
și nu e autor mai tenace în a face variațiuni pe aceeași temă ca autorul Devenirii întru ființă. Din acest motiv, chiar o lucrare aparent polemică cum e aceasta, care începe cu o replică ironică pe care Noica o dă lamentației cu care intelectualii din Occident își deplîng sfîrșeala unui spirit la a cărui degradare asistă neputincioși („«Mai putem fi salvați?», vă întrebați voi și se lamentează unii deținători de premii Nobel din rîndul vostru. Nu vă înțelegem. Întrebarea aceasta ne
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
Istoria doctorului Stroia e profund morală. Aberații cum a fost comunismul nu au loc în ea, nu merită descrise, drept care My Second University - a doua universitate - e un triumf al vieții, când pentru atâția alții ea a devenit motiv de lamentație nesfârșită, de acuzare a istoriei, de speculare a unui dramatism de netăgăduit de altfel. Când a intrat pe poarta Aiudului, doctorului Stroia i s-a spus că n-o să iasă viu de acolo. Ne dă prea puține amănunte despre traiul
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
mai răspândită decât lasă să se înțeleagă antologia lui Nicolae Leahu. Au fost selectate exemple suficiente și reprezentative, de la Alexei Mateevici (poemul Limba noastră e efigia lirică a Basarabiei) la Grigore Vieru și încă puțin, foarte puțin, mai încoace. Tonul lamentației rituale din poezia lui Grigore Vieru are predecesori. Poezia dorului și a înstrăinării la Victor Teleucă (p. 108-110) pare să vină pe filiera tânguirii romanțioase a lui Octavian Goga. Poemele Moldovenii și Băieții de la țară de Petru Zadnipru (p. 86-88
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
mai sus. Doctoratul, trilogia care își cere partea secundă, celelalte cărți, în jurul lor gravitează viața scriitorului, și Mircea Cărtărescu este de o severitate de sine draconică. Obsesia autodepășirii este și semnul unui orgoliu care poate fi ușor confundat cu ipocrizia. Lamentațiile pe tema epuizării și a ratării vor crea mereu frustrare multora. E greu de crezut că un scriitor cu opera, prestigiul și succesul lui Mircea Cărtărescu mai poate avea nemulțumiri și nefericiri îndreptățite, că acele "întunecimi inexplicabile" nu sînt doar
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
proiectele sale fabuloase este „Dimitrie Cantemir. Cartea științei muzicii și tradițiile muzicale sefarde și armene”. Împreună cu „Hesperion XXI”, ansamblul său, și cu muzicieni invitați din Turcia, Jordi Savall m-a plimbat prin lumi necunoscute, nebănuite, m-a ajutat să aud lamentațiile și șoaptele rugăciunilor, neliniștea Bosforului, amestecul unor inflexiuni ciudate - turcești, grecești, armene, evreiești - cîntate pe instrumente sosite dintr-o poveste a Șeherezadei. Erudiția și filosofia unor culturi ce au conviețuit, sofisticat sau nu, strecurate în minte simplu, foarte simplu, de
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
lui Hanoch Levin pleacă de la trei povestiri ale lui Cehov și asta amplifică nu neapărat un anumit tip de filosofie, cît un soi de înțelepciune a tăcerii, a introspecției făcută cu dramatism. Vioara lui Rotschild este centrul acestui poem teatral. Lamentația ei este preluată în spectacolul celor de la Cameri de tînguirea unui violoncel care geme neputința și trufia, păcatul și aroganța omului, accentuînd jocul minimalist, impecabil, al actorilor. În montarea regizorului Alexander Hausvater, imaginea suport s-ar dori una de continuu
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
îndemînă forța blasfematoare, demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila irealiziare formală care e ironia. Bucuros că nu e obligat "a se lua în serios", eseistul declară că, în schimb, trebuie să-și asume fraze ale lui
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
precauțiilor și a decepțiilor, o prelingere a orgoliului menționat, un bovarism? O manieră de a-și propune o existență ideală pe coordonate livrești în cuprinsul căreia jocul antitetic, mixtura de umbră și strălucire socială, de insucces și succes asezonate cu lamentații (unele de un dramatism convingător, altele cu iz de cochetărie) alcătuiesc o rețetă convenabilă! Un punct major al interesului exegetic și neapărat moralist al autorului Accidentului l-a reprezentat Proust. Nu se va fi simțit junele brăilean, mutatis mutandis, un
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
a doua, nici în privința timpului acordat fiecăreia, nici în privința calității textelor. Cine are stofă de scriitor va găsi mereu timp să scrie, la fel cum cine simte nevoia să citească va găsi răgaz pentru asta. Nu cred o iotă din lamentația celor care declară că ar citi cu plăcere, dar nu le îngăduie timpul. Nevoile autentice nu așteaptă ca cineva din afară să vină să le acorde timp pentru împlinire. Unde e o nevoie profundă e și o cale de a
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Ognjen Spahić (laureatul Premiului pentru un Tînăr Scriitor): „Eu trăiesc literatura din interior“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5457_a_6782]
-
ceremonial al gândurilor și al confesiunilor protagoniștilor. Are o imaginație curată și descâlcită, un algoritm bine stabilit în minte și o scriitură care respectă impecabil "programul". Romanul Cinci nori colorați pe cerul de răsărit, scris într-o culoare nelocală, fără lamentații penibile despre dezumanizare, fără nostalgii inutile, într-un limbaj global însă puternic particularizat, mi-a colorat din plin orizontul de așteptări.
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitatť". în filigranul analizelor lui Ilie Constantin se află așadar un ideal al Formei care absoarbe impuritățile și dizarmoniile de tot soiul, le transfigurează în sensul suveran al Lyrei, "ca o suavă lamentație a ființei ce se consumă dăruindu-se lumii". "Lamentație" la fel dăruitoare în versurile proprii ca și în comentariul dedicat versurilor Celuilalt, despre care poetul nostru, în majoritatea cazurilor, ar putea spune, cu un alibi moral, "mon semblable, mon frere
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
în filigranul analizelor lui Ilie Constantin se află așadar un ideal al Formei care absoarbe impuritățile și dizarmoniile de tot soiul, le transfigurează în sensul suveran al Lyrei, "ca o suavă lamentație a ființei ce se consumă dăruindu-se lumii". "Lamentație" la fel dăruitoare în versurile proprii ca și în comentariul dedicat versurilor Celuilalt, despre care poetul nostru, în majoritatea cazurilor, ar putea spune, cu un alibi moral, "mon semblable, mon frere".
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
expresie muzicală a autorului, Jocuri I a bucurat auditoriul prin prospețimea expresiei și perfecțiunea formală. Ambianța sonoră a jocurilor, cu sugestia de fluiere și buciume realizată prin flageolette ale întregului ansamblu de coarde va inspira destule lucrări ale colegilor ieșeni. „Lamentație și descătușare”, partea a III-a din Simfonia De natura poesis de Cristian Misievici (1989) se constituie ca dramă vocal-simfonică ce apelează la surse folclorice având caracter funebru. Atât configurarea expresiei de libertate-aleatorism a interpretării corale (prin poliritmie, politempie, heterofonie
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
deplin acord cu propria-i structură interioară și cu propria existență socială: "Avantajul scrierii fragmentare este că-ți permite să fii incoerent. Nu vreau să am o linie de gîndire. Vreau să tatonez" și "Idei ce se vor serioase, aiureli, lamentații, idei conformiste, idei deșuchiate. Nu vreau să dovedesc, să conving, să stîrnesc rîsul... să tulbur. Tot ce vreau e să pun în scenă această diversitate, acest talmeș-balmeș cu care sînt bine înzestrat." Dar de ce scrie Livius Ciocârlie despre bătrînețe și
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
de text elaborate anterior de d-sa și a căror paternitate nimeni nu a avut intenția să i-o tăgăduiască" ar fi putut fi identificate. Uimitor răspuns! Așadar, păgubitul putea evita hoția, dacă admitea să colaboreze cu hoțul! Cît despre lamentația Biroului academic de presă cu privire la faptul că, în dezbaterea provocată de plagiat, n-a fost loc să se observe și "calitățile evidente ale Tratatului" este de o naivitate înduioșătoare. Secrete În Cetatea culturală de la Cluj, în numărul de pe martie, dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
categorie mai frecvent decît a (se) bulgariza (și acesta înregistrat în DCR2): verb în care se reflectă o situație de criză economică petrecută acum doi-trei ani, dar mai ales obsesia națională a comparării (cînd cu aere de superioritate, cînd cu lamentații de autonegare) cu vecinii din sud: "dacă România nu va sfîrși, cumva, prin a se ăbulgarizaă" (RL 2083, 1997, 4); "nu există riscul să ne bulgarizăm, consideră Sorin Pantiș??...), cu toate că acest fenomen nu este în detrimentul economiei" (RL 2555, 1998, 8
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
Strasbourg), "Manualul bunului singuratic" (1997, care va cunoaște trei ediții și va fi tradus în limba spaniolă de Gustavo-Adolfo Loria-Rivel), "Duminica fără sfârșit" (1998), "Cartea urmelor" (2001). În 2006 va apărea o antologie româno-germană sub titlul Cains Neue Jammer/ Noile lamentații ale lui Cain, traducerea fiind semnată de Vlad Papu. Ca editor, Daniel Corbu are meritul de a fi publicat Integrala Mihai Ursachi (poeme antume și postume, proză, eseuri etc.), precum și o ediție critică de Opere ale lui Creangă. Este în
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
literatură în perioada comunistă). Îmi exprimam astfel perplexitatea de a nu ști cum să situez literatura din Basarabia față de literatura din România. Afirmația a fost invocată în cele mai diverse împrejurări și cu motivații diferite, cel mai adesea ca o lamentație de ce rău se privesc unii pe alții scriitorii de dincoace și de dincolo de Prut. Sunt sceptic în privința romanului basarabean. Am pornit la drum (la drumul lecturii) cu acest scepticism, datorită unor convingeri, idei și, poate, datorită unor prejudecăți. În această
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
Dumitrescu-Bușulenga), a unui "fior tragic" (Doina Curticăpeanu) mi se pare arbitrară. Cred că este o adevărată performanță de a "împinge" spre tragic un autor atât de vădit dominat de un impuls ludic și estetic cum a fost autorul Istoriei ieroglifice. Lamentația Inorogului (simbolizând pe Cantemir însuși), capturat de Crocodil (Istoria, II, p. 137-139) este un simplu exercițiu retoric, ca și - în mare parte - frumosul discurs-îndemn al Șoimului adresat Corbului (Istoria, II, p. 172-203), cu inserții filosofice (Van Helmont, Aristotel, topoi teologice
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]