654 matches
-
cred că e o rușine să-ți fie frică. Jenant e doar să nu te mai gândești decât la asta. Până la Odesa (două nopți și o zi), nu ne vom opri în nici un port. Și n-aș vrea să mă lamentez continuu până atunci. Dacă reușesc să-mi păstrez calmul, mă voi scuti de constatări dezagreabile. Am bovarizat destul pe tema "argonauților" plecați în căutarea "lînii de aur" și ar fi penibil să descopăr că, pe un vapor modern, nu pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Papadima se înscrie în rândul acelora care și-au dus crucea cu smerenie, cultivând speranța că va mai putea fructifica propriile resurse spirituale, continuând să îmbogățească zestrea culturală românească pe făgașul ei authentic. El nu-și plânge suferințele, nu se lamentează, nicicum nu gândește la blesteme sau bătăi cu pumnul în piept că a suferit în închisorile comuniste. Doar câteva repere, fără să le încarce, și fără să staționeze pe desfășurări aprofundate privind holocaustul roșu. El scrie cu detașarea creștinului care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cât de puțin valorez. Încerc să mă împotrivesc, să nu las răul din mine să avanseze, numai că între "a vrea" și "a putea" e, acum, o prăpastie. Tot ce izbutesc e să consimt că n-are rost să mă lamentez. Viața îmi prezintă nota de plată. Și trebuie s-o achit fără să crâcnesc. Ziua se întunecă încet. Ciorile au dispărut. Până anul acesta, n-am avut decât dispreț pentru oțetari, arbust cu o vitalitate agresivă, care-l ajută să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a chestionat triumfător. Vinul era, într-adevăr, excelent. Julius s-a convins că faima de "cunoscător", de care se bucura bătrânul, în materie de vinuri, era perfect întemeiată. Pe la al patrulea sau al cincilea pahar, doctorul a început să se lamenteze că s-a săturat de atâta praf și de atâta plictiseală, dar...". Nu urmă, însă, nimic după "dar". Îl asigura doar că Nelly nu i-ar simți lipsa. "Ea le are pe prietenele ei. Și ar scăpa de tot ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în fața încercării mă simt tot mai debusolată și parcă-i tot mai greu pe cale, iar viața-mi pare așa ingrată? Amarul curge fără preget, de dimineață până-n noapte, iar dinspre Tine drag Isuse, aud tot mai puține șoapte. Deși mă lamentez în taină cu greu îmi plec genunchii Doamne, observ că umăru-mi coboară spre-a bătrâneței grele toamne. Pe fruntea mea s-adună norii unor tristeți ce mă apasă, atât de mult c-aș vrea degrabă să vii și să mă
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
ciocoi. Ei au probe istorice despre blândețea, răbdarea noastră fără margini, resemnarea cu care am purtat atâtea juguri în decurs de atâtea secole. Ei nu ignorează nici teama noastră de rezistența violentă. Ne vor lăsa să strigăm și să ne lamentăm până ce vom obosi și ne vom calma. Când citesc gazetele noastre și frumoasele discursuri ale șefilor partidului, îmi aduc aminte de teribilul din poveste, care, pus în fața adversarului, strigă către soții lui: "Rețineți-mă ca să nu se întâmple o nenorocire
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
izbiră cu atîta forță de o suprafață densă, metalică, că rămase întins acolo mai multe secunde. Durerea căderii era mai puțin ascuțită decît frigul pătrunzător. Frigul pe care-l simțea pe mîini și față îl făcea să plîngă. — Rima, se lamentă el. Rima, îmi cer scuze... îmi cer scuze. Unde ești? — Aici. El se tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna îi atinse un picior. — Rima...? — Da. — Ai sandale subțiri și stai pe gheață. îmi pare rău, Rima, te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de întrebare. Ea o porni pe coridor. El o urmă, spunîndu-i: Uite, dacă ți se pare că sînt grosolan, îmi cer scuze, dar acum sînt foarte îngrijorat. Și, oricum, niciodată n-am știut să mă distrez. — Sărman bătrîn. — Nu mă lamentez, continuă Lanark apărîndu-se. Chiar așa, mi s-au întîmplat niște lucruri foarte plăcute. — Cînd, de exemplu? Lanark își aminti de nașterea lui Sandy. își dădea seama că fusese probabil fericit, altfel n-ar fi tras clopotele catedralei, dar nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
N-am nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme! Artilerie! Au atacat Pământul?" Avu sentimentul că se petrece ceva oribil. Fără să-și amintească că s-ar fi hotărât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
N-am nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme! Artilerie! Au atacat Pământul?" Avu sentimentul că se petrece ceva oribil. Fără să-și amintească că s-ar fi hotărât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se învioră: - Pe individul ăla nu-l preocupa dacă am pățit sau nu ceva. Viața fiind tot mai aspră, pe zi ce trece, habar n-aveam că dispozitivele normale de apărare din Isher pot fi anulate atât de ușor, se lamenta el. Ajuns afară, Hedrock se îndreptă gânditor către o stație de autoavioane. Intre timp se stabilise deci existența celor doi Cayle. Iar unul dintre ei slujise destulă vreme în armată, primind instrucția preliminară ca ofițer. Această instrucție i se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Valerica ori jucam tabinet cu domnul Popa. A fost un bărbat în adevărata putere a cuvîntului! Și soții Panaitescu aveau drăgălășenia lor, iar năzbâtiile lui Doru mă făceau să uit că sânt o femeie bătrână. Dar în sfârșit, m-am lamentat destul. Îl învălui într-o privire caldă: "Nu-ți fă griji, draga mea, habar n-are de planul tău. Dacă ar fi simțit ceva, fii sigură că nu-ți accepta invitația". Își coborî pleoapele. Genele aruncau o umbră albăstrie peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
crezând că era momentul cel mai potrivit pentru a mă ruga din nou să intervin pe lângă Moașa ca să-i dea înapoi colivia confiscată după scandalul cu Tuberculosul, întrucît vroia un nou canar. "De ce nu mi-o dă, domnule scluptor? se lamenta el. Profită că n-o pune nimeni la punct". Apăsase pe cuvântul "nimeni" și era limpede la cine se gândea. La Bătrânul. Adică, dacă tot era stăpân, ar fi trebuit să se poarte ca stăpînii! La nevoie ar fi putut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
emisari cu propuneri tot mai tentante. George Ivașcu e trimis special de Ceaușescu propunându-i lui Ierunca o Catedră de literatura română la Universitatea din București, în timp ce Monicăi i se propune comemorarea lui Eugen Lovinescu la Universitate sau la Academie, lamentându-se în final pentru o mai deplină credibilitate: „Ce știți voi? E tare greu!” Alți mesageri ca Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu îi propuneau Monicăi din partea editurii drepturile de autor pentru cărțile tipărite în România „chiar și în valută”. Sunt
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
filozofia lui, Boetius fusese totuși torturat și ucis. Valva lui Ignatius se închise din nou și el se întoarse pe partea stângă ca s-o deschidă prin presiune. — O, Fortuna, zeiță oarbă și nepăsătoare, sunt legat de roata ta, se lamenta Ignatius râgâind. Nu mă strivi sub spițele ei. Înalță-mă în sus, divinitate. — Ce tot bolborosești acolo, băiete? întrebă mama lui prin ușa închisă. — Mă rugam, răspunse supărat Ignatius. — Agentul Mancuso vine azi să mă-ntrebe de accident. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ramă metalică. — Ah, ia te uită cine a venit! a spus unchiul Dikran. Domnul meu, fiica ta e pe cale să fie crescută de un turc și văd că nu faci nimic În privința asta... Amot! — Ce pot să fac? s-a lamentat Barsam Tchakhmakchian Întorcându-se spre unchiul său. Și-a Îndreptat privirea spre o reproducere de mari dimensiuni a lucrării Natură Statică cu Măști a lui Martiros Saryan atârnată pe perete, de parcă răspunsul de care avea nevoie ar fi fost ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
continent european, a spus Asya mușcând dintr-o bucată de brânză albă ca să-și mai aline arsura de pe limbă. Spre surprinderea ei, brânza era foarte bună, moale și sărată, Întocmai cum Îi plăcea ai. Fiindcă Îi era greu să se lamenteze și să savureze mâncarea În același timp, a tăcut o clipă și a mestecat nervos. Profitând de acel scurt răgaz, mătușa Banu s-a lansat Într-o poveste moralizatoare, așa cum făcea Întotdeauna În momentele dificile. Le-a spus povestea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Haute-Provence pe care nimeni, din cîte știam eu, n-o mai filmase Înaintea mea. Planurile cu Maryse au fost rînduite Într-o cutie, de unde le-am mai scos uneori ca să le privesc cu lupa, imagine cu imagine. Cesare Pavese se lamenta pentru o poveste de dragoste ratată cu o starletă americană care Îl respinsese, dar, În cazul meu, dragostea fusese aceea care ne respinsese pe Maryse și pe mine, și care nu dăduse cîștig de cauză nici unuia, expediindu-ne Îndărăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă zbînțuiam În lichidul amniotic. Așa cum a spus-o autorul meu preferat În Biblie, există un timp pentru orice lucru pe lumea asta: un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri, un timp pentru a te lamenta și un timp pentru a dănțui, un timp pentru a iubi și un altul pentru a urî, un timp pentru a-l găsi pe tatăl tău inteligent și un timp pentru a-l găsi smintit, un timp pentru a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
crezând că era momentul cel mai potrivit pentru a mă ruga din nou să intervin pe lângă Moașa ca să-i dea înapoi colivia confiscată după scandalul cu Tuberculosul, întrucât vroia un nou canar. „De ce nu mi-o dă, domnule scluptor?, se lamenta el. Profită că n-o pune nimeni la punct”. Apăsase pe cuvântul „nimeni” și era limpede la cine se gândea. La Bătrânul. Adică, dacă tot era stăpân, ar fi trebuit să se poarte ca stăpânii! La nevoie ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În 1614 - de o Întâlnire lipsă la Marienburg, pentru că Întâlnirea de la Marienburg era prevăzută pentru 1704! Numai o concluzie era posibilă: nemții recriminau faptul că nu avusese loc Întâlnirea precedentă! Iată cheia! Nemții din cea de-a patra generație se lamentau că englezii din cea de-a doua generație pierduseră legătura cu francezii din cea de-a treia! Păi sigur că da. Se puteau identifica În text alegoriile unei transparențe de-a dreptul la mintea copiilor: se deschide mormântul lui C. R
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dulce, În timp ce ei, În același ritm, loveau cu palmele podeaua și-și Înclinau capetele. Din carlinga aeroplanului lui Breguet, ca un muezin din minaret, Își făcu apariția un al cincilea Duviche, care Începu să psalmodieze Într-o limbă necunoscută, gemând, lamentându-se pe niște tonuri ascuțite, În timp ce tobele Își reluau ritmul, crescând În intensitate. Madame Olcott se aplecase la spatele fraților Fox și le șoptea cuvinte de Încurajare. Cei trei se lăsaseră În fotolii, cu mâinile Încleștate pe brațele lor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
inclusiv nevastă-sa, Aleișa Petrovici, se regrupaseră după ce fuseseră, la rîndul lor, eliberați din arest. Vandalii, inclusiv domnul Petrovici, au fost rearestați, iar judecătorul a refuzat să Îi mai elibereze a doua oară. În pagina de opinii, un comentator se lamentează „Cum pot niște cetățeni americani, indiferent de locul nașterii lor, să se poarte așa?“ De ce nu au deprins toleranța? Chestiunile reale, locale ar trebui să treacă Înaintea imperativelor din lumea vechea legate de sînge și răzbunare. Avem nevoie de sisteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se distra de minune — Drept să vă spun, nu m-am gândit prea mult la asta, dar cred că aș opta pentru simplitate și aș alege o ținută pe care s-o puteți purta și după aceea. — Oh, Fran, se lamentă prietena ei, ești atât de dezolant de practică. Sper că tu n-o să alegi ceva pe care să-l poți purta și după aceea. Un costumaș drăguț cu pantaloni care să meargă și la serviciu. Fii mai frivolă, pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ți-a spus? țipă Emma. S-o lași În pace pe mama, spuse Antonio. Așa ți-a spus ea? țipă Emma. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Mama mea e mult prea doamnă ca să se lamenteze că nora ei nu mișcă un deget, stă relaxată În salon, ca o regină, să dea audiență cumnaților, În timp ce toate celelalte dau o mână de ajutor la bucătărie, spuse Antonio. Așa crezi tu? spuse Emma cuprinsă brusc de un calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]