13,725 matches
-
său, de vreo opt anișori, se scoală pe la miezul nopții și strigă la taică-su: „Tată! Aprinde lamba, să mă ghindilesc.” „Da’ ce, pe întuneric nu poți?” „Nu văd să mă ghindilesc, tată. Numai cu lamba aprinsă pot.” Aprinde evreul lampa și îl întreabă pe fecior: „La ce vrei să te gândești așa de important de nu poți decât cu lamba aprinsă?” „Tată, pe mine mă roade o întrebare.” „Ce te roade, Ițic? Că o întrebare nu poate să te roadă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
icoanelor!” am întărit eu. „Uite ce tare ne-o pedepsit Dumnezeu. Nici nu ne putem închina la icoane măcar” - s-o frăsuit fimeia mea și o început să tremure ca varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm și noi cu lampa aprinsă toată noaptea și ne-om dumiri mâine dimineață. Altceva ce să facem, dacă nu mă lași să trag cu pușca?” Dacă nevasta te lăsa, tu chiar trăgeai cu pușca în podul casei? a întrebat, jumătate în glumă, jumătatre în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu a întrebat, făcând-o pe nevinovatul: Unde am rămas, oameni buni? Apoi cine mai știe? Ba că ai vrut să tragi cu pușca în satană, ba că nu te-o lăsat fimeia... Ba că ai stat toată noaptea cu lampa aprinsă, tremurând ca varga, ba - a răspuns, tărăgănat, Ion Cotman cel tăcut. Aaa! Da! Am stat toată noaptea și ne-am uitat la icoane. „Doamne! Să nu se miște cumva vreo icoană!...” ne temeam noi, tremurând ca frunza în vânt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pod. Atenție, că o venit majuru’ bat! Numai că pâclișâtu’ ista de Pâcu nu se îmbată niciodată - a adăugat moș Dumitru. Păi cum să mă îmbăt dacă eu nu beau? Eu doar gust băutura sau, cum se spune, beau cu lampa mică - a precizat Pâcu, gustând demonstrativ din ulcica cu vin. Poate ți-o venit mintea la cap și ne spui și nouă povestea ceea cu visul tău din tinerețe, Pâcule - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Sigur ni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
toarnă niște carcalete de Château Pétrus și lui Robespierre, care e pe cale să-și schimbe complet părerea despre bărbații cu ochelari. Robert se pregătește să anunțe felul de rezistență al serii. Scutură un clopoțel și dă impresia că vorbește la lampă, adică la candelabru: — Volaille de Bresse en fricassée, crêtes et rognons de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul de mâncare anunțat. Adică vrei să spui că ne
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea lui Robespierre, care nu mai ajunge la ea. Ca să nu mai vorbim că e prima oară în viața
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
urmă, o să trebuiască să ți-o și trag. Ce mai aștepți? îi pune Liliane o întrebare plină de bun-simț. — Nu pot să profit, ești beată. — Ești manierat, îi întoarce ea complimentul. Lionel se uită la sticla de șampanie în lumina lămpii. Constată c-a mai rămas de-o înghițitură. O înghite. — Plec, am de lucru. — La ora asta? Ce? — O să vezi. De fapt, o să citești. Noapte bună, Liliane. — Noapte bună, Lionel. Pleacă. Intră în garsonieră. Se așază la birou. Pune pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nina (cealată piesă a volumului de care ne ocupăm) parantezele abundă În eroi reali, ori imaginari, care stresează personajele principale cu aparițiile lor fantomatice:„O față monstruoasă se lipește de unul din ochiurile glasvandului. Imaginea unui spectru”(p.17); „Cu lampa de petrol Într-o mînă bătrîna bonă are și ea ceva dintr-un spectru”(p.18); sau „Ana Petrovna apare În pragul ușii, ținînd un pachet Într-o mînă și un cearceaf alb În cealaltă. Apariție destul de macabră, un fel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de deasupra cerului celorlalți, acestea îți încarcă trupul și mintea cu o energie nemaiîntâlnită, până și unghiuțele tale atent îngrijite, de la mâini și de la picioare, încep să lumineze precum licuricii cu ochi mari, de lapis lazuli, atât de dragi ție, lămpile noptierelor, insula lacului kanas, lacul tău secret, este străluminată, acolo trebuie depozitată averea ta cea mai de preț, în île du jardin, în catacombele secrete ale bisericuței-marii-tale-speranțe, unde se roagă la marea sărbătoare veverițele-călugăr. nouă în al doilea loc: nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de dragon adolescent. tu știi că aceia ce sunt avuți trebuie să dea din avuția lor, dar nu poți să tai din carnea ta, nu poți lipsi de limbă un dragon tânăr adolescent, și îi dăruiești șireată conducătorului vremelnic o lampă de aur aprinsă cu focul limbii unui dragon adolescent. nouă în al patrulea loc: numele tău este rostit împrejurul focurilor de seară ale ținuturilor acestora, lumea te laudă pentru vrednicia și înțelepciunea ta, tu nu te arăți, nu te lauzi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
patrulea loc: acum câmpul e gol, a trecut toată oștirea împăratului fuxi pe lângă tine, mergi cu pași egali, de suedez înalt și bătrân care se ține foart bine la vârsta lui, e noapte, nu e nici o stea pe cer, nici o lampă cu petrol nu s-a aprins prin partea asta a ținutului, probabil că este iar o pană de electricitate, te întrebi de ce vietățile de pe aici persistă în votarea aceluiași conducător vremelnic care aduce pene de electricitate și alte ghinioane, chiar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
toate, lucrul cel mai prețios, care altfel rămâne nevăzut. Așa spunea vulpea. Și să știi să ocrotești, ca pe o flăcăruie, lucrul acela prețios, găsit cu ajutorul bătăilor inimii. Pentru că limpede nu vezi decât cu inima. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile care ne luminează drumul; orice boare le poate stinge. (se ridică, face câțiva pași) OMUL: Și acum, ce-ai să faci? MICUL PRINȚ: Să nu uiți, trebuie să-ți ții făgăduința. OMUL: Ce făgăduință? MICUL PRINȚ: Știi tu... un gărduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Niciodată nu s-a întors acasă așa târziu. Măriuca îl aștepta. Știa că el se oprise la nași și trebuia să se întâlnească cu agronomul... Ai stat atât de târziu, Costăchele! Cum ai venit pe bezna asta? Mai devreme, când lămpile sunt aprinse, e altceva, dar acuma îți bagi degetele în ochi nu alta... Ai dreptate, Măriucă, dar acum hai să dormim, că mâine am treabă până peste cap. Uite că nu te-am întrebat ce face tata. Nu chiar așa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Cehoslovacia și că, la Munchen, Germania ar fi semnat un acord cu marile puteri: Franța și Anglia. După plecarea celui de la județ, Costăchel nu-și mai găsea locul. Una-două încerca ușa percepției, dar mereu o găsea închisă. Goarza a aprins lămpile și felinarele în tăcere, privind cu teamă spre Costăchel, care dădea semne de supărare. Tu nu știi unde-i perceptorul? Unde stă la ora asta? a izbucnit Costăchel într-un târziu. Când să iasă, goarza a dat nas în nas
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Petrache. Noi aducem vorbele și vinul, iar gazda pastrama și urechile... Soarele a asfințit într-o mare de foc. Semn că vremea va gerui. Costăchel și Petrache călcau voinicește troienele adunate de-a curmezișul hudițelor satului. Inginerul Cicoare a aprins lampa mare, semn că aștepta musafiri... Acasă-i gospodarul? - a deschis Costăchel vorba de la ușă. Acasă. Acasă, că i-o trecut vremea de mers la fete - a răspuns inginerul, bucuros de oaspeți. Nu merge la fete da’ poate că merge la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
povestesc tot ce am trăit acolo... Poate scap de gânduri... Sigur ai să scapi. Parcă am mai vorbit noi despre lucrul acesta. Povestind, te eliberezi de povara celor trăite... l-a încurajat inginerul. Costăchel și-a fixat privirea în lumina lămpii doar pentru o fărâmă de timp. În străfundul ochilor lui s-au aprins văpăi și... fără altă introducere, a pornit să povestească: Ne aflam pe malul Ozanei. Organizam apărarea, când - ca un trăsnet - a căzut vestea... Era în dimineața zilei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Cu mine au treabă - a răspuns Costăchel calm, în timp ce se îndrepta spre ușă. A deschis-o... În prag, cu pistolul într-o mână și cu o lanternă în cealaltă, ședea căpitanul Hahău. Cetățene Costache Vultur! În numele legii, ești arestat! Aprinde lampa! Costăchel a executat ordinul fără să scoată o vorbă. Știa că orice împotrivire - pe lângă faptul că este zadarnică - este și primejdioasă. Ai zece minute să te îmbraci, să-ți iei ceva de mâncare și schimburi! - a poruncit căpitanul, fără să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu ele, însăila discuții despre preocupărilre ei sau îi povestea bătrânei evenimente întâmplate în sat, cu fete și feciori, cu babe sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele despre vreo vădană care ținea lampa aprinsă în fereastră, la vedere, până în crucea nopții, pentru vreun ibovnic, înlesnindu-i drumul pe dâra de lumină până în iatacul năbădăioasei. În unele ocazii asista și Simona la aceste clevetiri, dar se vedea că e absentă și nu o interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în lumea comunicării fără bariere, în timp ce la câteva sute de kilometri, într-un trib, aborigenii trăiesc ca acum două mii de ani, fără nevroze, complet integrați în eternitate, mă gândesc că eu însămi trăiesc schizoid, aveam șase-șapte ani când aprindeam seara lampa cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor, întotdeauna miraculoase, fiecare poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc, în covata dintre două dealuri, nu au trecut nici cinzeci de ani de atunci, și eu, născută la lumina lămpii cu petrol, comunici prin internet, mă plimb prin realități virtuale cum se plimbau bunicii prin povești, ficțiuni și acelea, și acestea, numai că saltul e uriaș, ființa se rupe sub efortul schimbării, durerea e uneori insuportabilă, nostalgia după lumea stabilă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă plimb prin realități virtuale cum se plimbau bunicii prin povești, ficțiuni și acelea, și acestea, numai că saltul e uriaș, ființa se rupe sub efortul schimbării, durerea e uneori insuportabilă, nostalgia după lumea stabilă, certă, chiar conservatoare a comunității lămpii cu gaz și nevoia de a cuceri și stăpâni Universul, de a avea acces la eternitate prin fragila portiță a plimbărilor în spațiul cosmic și prin realitățile virtuale, trăim schizoid și scindat fără să putem răspunde la întrebări fundamentale. Sandei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
școală profesională de electricieni, meserie rară în anii ’50, fiind repede angajat ca electrician șef la atelierul mecano-electric al Fabricii de cherestea Vama, unde am făcut și eu trei ani ucenicie. Deosebita înclinație profesională în repararea aparatelor de radio cu lămpi și a televizoarelor Grigorescu și Dacia, care, ce-i drept, se stricau mai greu, l-a determinat să-și înființeze întâi un atelier de reparații acasă, apoi în cadrul Cooperației de consum Vama. Ca toți meseriașii buni și căutați, lua prea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
apele curgătoare de munte, ce au generat in timp diverse moduri de pescuit ilegal, dar de mică amploare, în comparație cu braconajul actual. Pescuitul de noapte este și astăzi plin de suspans, peștele, atras ca vrăjit de lumina unei făclii, a unei lămpi de carbid sau a unei lanterne, era lovit în spinare cu o furculiță gigant, având coada de doi metri, denumită ostie. De multe ori, peștii cei mai mari, răniți pe spate, scăpau doar cu o cicatrice până la viitoarea confruntare. Un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
înțeles. Recepționerul încasă banii, îmi trecu numele în registru și îmi dădu cheia. După ce am văzut că nu vine nimeni să mă ajute cu valiza, am luat cheia și am găsit singur camera. Fără să mai cercetez baia, am pus lampa pe masă și m-am trântit în pat, adormind pe loc. Când m-am trezit era aproape de prânz. M-am dus repede la baie să mă uit la chipul meu, dar am privit cu stupoare golul din perete unde cândva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]