822 matches
-
expansiune, de aservire totală a românilor. Prezența autorului în text, intervențiile patetice, pasajele cu aspect de pamflet, spiritul polemic și adresarea directă reușesc să învie adesea masa amorfă a documentelor. Când familiar oral, când înalt oratoric, stilul său produce expresii lapidare, sentențioase, concentrate, prin utilizarea unor elemente plastice sau lexicale de sorginte populară sau livrescă. Apreciată superlativ de generația pașoptistă românească, Hronica... a fost unul din izvoarele ideologiei acesteia. Ca profesor de poetică, Ș. și-a pus în practică abilitățile compunând
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
scrise în românește au apărut în țările Române la mijlocul secolului al XVII-lea, dar au intrat în practica judiciară ceva mai târziu, către sfârșitul veacului), iar sentințele lui (din care nu lipsea - afirmă cititorii dreptului românesc - o puternică subiectivitate voievodală), lapidare, erau irevocabile, incontestabile (căci puterea Domnului era nelimitată), chiar dacă se bazau pe „instrucții” făcute de Sfatul boierilor (mai cu seamă în cazul văduvelor, implicate, de regulă, în cauze civile). Ana, soția lui Bârsan (văduvă?), „se pârâse” cu Șandru Negrul, vărul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu-i lasă nici o șansă: „Se poate? Nu cunoști yoga, nu practici yoga? Și zici că ai urmat liceul la Spiru Haret, liceul lui Mircea Eliade? Începem numaidecât cursul de yoga. De necrezut!...”. Probabil că umorul lui Steinhard a metamorfozat lapidar și profund intervenția, nostalgică, și comică totuși (măcar pentru combinația de ministru al instrucțiunii și tehnică psihosomatică). Oricum, În 1946, și Vasile Voiculescu Îi cerea fiicei sale, aflată la Paris, referințe despre yoga1. Nicolae Steinhard Îi va spune lui Al-George
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un pătrar de veac (2003). Retrăind Antichitatea filtrată prin cultura secolului al XX-lea, S. oferă în prima sa carte, Elogii (1986), un florilegiu de versuri clasice în concepție, dar moderne ca factură, unde se asociază tonalitatea ceremonios hieratică, stilul lapidar oracular, construcția atentă, ritmurile și chiar prozodia hexametrilor sau endecasilabilor din poezia latină cu subversiunea ironică sau cu spiritul ludic, practicate de optzeciști. Fie că e vorba despre poezii de dragoste, în care erosul este înțeles ca modalitate de a
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
fină reevaluare critică a liricii lui Alexandru Macedonski. În seria a doua a S. semnează versuri și G. Călinescu (Idolatrie, Inviolata aeternitas). Scriind despre Ion Barbu, E. Lovinescu afirmă acum cu claritate: „Poet personal în tot ce a făcut până acum, lapidar, deși frenetic și retoric la început, pitoresc și evocativ apoi, și, în sfârșit, concentrat, ermetic, abstract, «oniric» - formă, sperăm, tranzitorie - diferențiat, creator de formă, d. Ion Barbu pășește în fruntea generației tinere ca unul dintre deschizătorii de drumuri” (7/1927
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
imperiul meu acest/ prea pustiu arhipelag: haa! pacea lui promisă...// ascult valuri/ stinsa-vă zbatere geamătul/ semințiilor înțepenite în umărul nopții” - și arta poetică militantă din „poemul ca înfruntare [...] exprimare sau tescuire” ori, într-un întreg ciclu, Fanariote (din placheta Lapidare, 1981), dezgustul enorm al sentinței asupra universului detracat al dictaturii, ca în Timp de chiverniseli: „Timp de chiverniseli, înăcrit, dedat la pâră/ în carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de neunde intrigi meșteșugite
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
neunde intrigi meșteșugite împlinesc /turme de feți stârciți împerecheați cu vază// împilați încolțiți/ îngrămădiți îngrădiți încovoiați/ (actul e pur și înșirarea)/ scrâșnetul are gustul coclit al neputinței/[...]/ ne credem o stirpe înaltă -/ teama ne vrea întunecați”. SCRIERI: Strigi, București, 1968; Lapidare, București, 1981. Traduceri: Efigii în abanos. Din lirica neagră francofonă, introd. Mircea Traian Biju, București, 1978 (în colaborare cu Mircea Traian Biju); Frans Eemil Silanpää, Hiltu și Ragnar. Copiii oamenilor, introd. George Sbârcea, București, 1982. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Strigi
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
1968, 38; Viorel Știrbu, „Strigi”, TR, 1968, 38; Ion Pop, „Strigi”, ST, 1969, 11; Ion Mușlea, „Efigii în abanos”, ST, 1979, 3; Dan Grigorescu, „Efigii în abanos”, CNT, 1979, 15; Radu Mareș, Veghea și riscul, TR, 1979, 17; Eugen Dorcescu, „Lapidare”, O, 1982, 7; Romul Munteanu, Manierismele creatoare și iluzorii, LCF, 1982, 13; Liviu Antonesei, În jurul lui Ion Barbu, CL, 1982, 6; Popa, Ist. lit., II, 497-498. G. O.
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
a dominat constant pe S. Un Reportaj decodifica titlul revistei ,,75 HP”: ,,Nessus centaurul de 125 HP/ campionul uzinelor Fiat și al curselor de la Epson...”. În 1930 S. livra revistei ,,unu” texte în limba franceză, poeme-jurnal în care însemnări cotidiene, lapidare trimiteri la lecturi recente, contacte și prietenii, munca și supraviețuire coexista în preajma intuițiilor poetice. În tot, scrisul lui respira angoasa eternului exilat, căutând cu disperare să își construiască o fortăreața, o ,,insula” din însăși materialitatea fluida a cuvintelor. SCRIERI: Commémorations
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
era în sufletul lui ales, în inima lui deosebit de simțitoare. Și cu toate acestea nu se va putea pomeni marea înflorire de talente de acum douăzeci de ani fără a-l numi pe dânsul”. E. Lovinescu era, printr-o formulă lapidară, și mai tranșant: „G. Săpunaru reprezintă ruralismul integral”. Lirica lui S. celebrează figuri ale satului (Învățătorul, Secerătorul, Ciobănița, Bunica), reface imagini rustice (Tablou de iarnă, La muncă), evocă figuri de justițiari (Trei fârtați), apelează la motive de basm (Din vremea
SAPUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
lui U. este dominat de demnitatea apartenenței etnice, de dragoste de țară, de dorința afirmării adevărului, a dreptății și binelui. Ca și în cazul altor culturi, proza cronicarilor români este primul stadiu al literaturii culte. Narațiunea lui U. este simplă, lapidară, densă, fiecare propoziție fixează o informație, un adevăr istoric, devenind parcă un material cu care se construiește edificiul imaginar al istoriei neamului. Probabil influențat de sobrietatea și concizia scriitorilor latini, dar lăsându-se și în voia spontaneității orale, naturale, similară
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
său Theodosie”, CL, 1973, 13; Gh. Bulgăr, „Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie”, SPM, 1973, 123; Tomuș, Răsfrângeri, 75-76; Ioana Dinulescu, „Istorie și cultură”, R, 1975, 7; Mihai Ungheanu, „Istorie și cultură”, LCF, 1975, 33; Laurențiu Ulici, Cronica lapidară, CNT, 1975, 43; Andrei Roman, „Istorie și cultură”, VR, 1975, 12; George Muntean, „Permanența Patriei”, RL, 1976, 13; Mihai Ungheanu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 16; Dumitru Micu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 19; Bucur Țincu, Despre permanența patriei, O, 1976, 28
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
de ordin social, vestind „ziua de mâine”, menită să alunge „ziua de azi”, „strâmbă și proastă”. Tot astfel, ciclurile Steaua care nu cade și Horia din Clopotul de aur (1939). Adresându-se fiului, ca Tudor Arghezi în Testament, poetul enunță lapidar, într-o formulare de inscripție, îndatorirea acestuia de a păstra neștearsă amintirea chinurilor și umilințelor îndurate de străbuni: „Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost șerbi./ Primiră-n veacuri aspre sudălmi și bice-n spate./ Să nu uiți nici o
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
da Moldovei un Muzeu Etnografic” și că „în vremuri grele de război a reușit” acest lucru, că a organizat „o bibliotecă de specialitate a muzeului și o arhivă de folclor”? Informațiile din A.d.p. sunt de multe ori nu numai lapidare, ci și lacunare, ca în acest caz. În convorbirea cu prof. Iancu Filipescu apar elemente noi, care dau seama despre vremurile trecute. „În anul 1943, când am început cursul șde etnografie la Universitatea din Iași - n.n.ț, am făcut un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
după mari himere risipite: „Odată, spre Cythera vântu-i purtase./ Morții curenți submarini/ singuri i-aduc înapoi./ Nude catarge. Scheletul văzduhului mort i-nsoțește. Singuri și-alături se-ntorc./ Țărmii de aur dispar...”. În Histriana poeta, mult abundentă odinioară, adoptă formula epitafului lapidar și astenic (modele ca Ion Pillat, Jules Renard sau Eugenio Montale au fost remarcate aici), gravitând cu o serenitate amară, pe tema clipei inundate în milenii. Nouă ca stare a eului e reflexivitatea calofilă asupra morții: „Estetică, pe țărmul pontic
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
indică zona de sensibilitate în care gravitează poetul. Cu identitate imediat remarcată în epocă (ecouri favorabile apar în „Vremea”, „Cuget clar”, „Luceafărul”), poemele din Dezacord și Întoarceri în biografia mea - în genere, peisaje interiorizate/stilizate, notații confesive, invocații, incantații - transcriu lapidar mutațiile eului, neliniștea existențială, „slova altui timp”, chiar spațiul originar, extazul, mirarea, sentimentul dezrădăcinării. Viziunile sunt dominant retrospective, configurând, în notații abrupte, o atmosferă de legendă și hieratism. Spațiul montan al Țării de Sus, pădurea, fantasmele medievale, copilăria circumscriu un
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
limbaj - confuzii naive, prețiozități emfatice, snobism intelectual, prin care este satirizat un mediu pecetluit într-o ridicolă suficiență. Citite de-a lungul anilor pe scenă ori la televiziune, textele și-au dovedit caracterul teatral pregnant. Judecata scăpărătoare, umorul malițios, expresia lapidară până la aforism caracterizează stilul „mușatismelor” din celebra rubrică „10” din revista „Contemporanul” (1965-1970), reunite în Fiecare cu părerea lui (1970) ș.a. Însă ceea ce l-a consacrat pe M. este dramaturgia. În 1932 are loc premiera spectacolului Sosesc deseară (reluat în
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
ar fi o încercare de teatru absurd înregistrată de autor, ceea ce apoi se transformă într-o narațiune cu un plan de roman axat pe amintiri: profesori și prieteni din studenție, nume și personaje reale. Dialogul alternează cu rememorarea, notația e lapidară, de o maximă economie, într-o totală absență a podoabelor sau a pretenției stilistice, denunțând orice emfază auctorială. În fine, poemele din Game (2002) fac parte dintr-o culegere la care P. se referă adesea (work in progress) în romanul
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
explicație a interdicției incestului este de tip funcțional. Căsătoria în afara grupului reprezintă un puternic instrument adaptativ al speciei umane. Ea generează relații pozitive între grupurile umane, le leagă prin relații de rudenie. Pentru omul arhaic, după cum formula cineva în mod lapidar, există o dilemă perpetuă: „a muri în afară sau a te căsători în afară”. Căsătoria exogamă este deci un puternic instrument de creștere a solidarității sociale, intergrupale și intercomunitare (Kottak, 1974). Statul. Principalele discuții în privința statului au ca obiect tocmai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
urmă de neșters. Rămâne deci un spațiu larg pentru cercetarea psihosocială și biologică. Iar dezbaterea asupra relațiilor dintre amintire, memorie, inconștient, adevăratele și falsele amintiri nu este încă aproape de a fi încheiată. Am putea rezuma rolul psihoterapeutului într-un mod lapidar, spunând că acesta însoțește pacientul în regatul Morților pentru a-l readuce în lumea celor Vii. 12. Depresia și terapia centrată pe scheme Philippe Fontaine, Maryse Fontaine-Buffe∗ 1. Contribuții teoretice Epidemiologie Farmacoterapie Modelul cognitiv al depresiei după Beck Terapia centrată
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în sfera gravității, cu sau fără conotații ironice, a viziunilor sumbre ori chiar grotești și absurde. Universul muzical se restrânge, sufocat de invazia tot mai agresivă a lucrurilor maculate, viața e amenințată de fantoma nopții și a morții. Corelativ, notația lapidară, fulgurantă cedează locul compunerilor descriptiv-narative ample, în chip intenționat prozaice, ca și când degradarea lucrurilor și a valorilor ar induce trivializarea discursului liric, denobilarea dicțiunii. Este, cum a observat Victor Felea, o poezie a cotidianului „nefardat”, care o înscrie pe N. în
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
ambelor domenii și poate fi citită atât ca proză SF, cât și ca proză de evocare istorică. Aplicând unei teme istorice laitmotivul culegerii Adevărul despre himere, al ieșirii din timp (ucronia), și prelucrându-l în registrul SF, scriitorul realizează un lapidar poem epic despre geneza națională, conotat însă cu un sens ironic, polemic în momentul apariției - 1976 - în raport cu naționalismul exagerat al ideologiei oficiale, care își va asocia protocronismul. Jocul intelectual al prozatorului sfidează tabuurile, clișeele plicticoase, obișnuințele de lectură și falsele
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
el se izolează pentru a se putea defini, pentru a-și asigura astfel libertatea de a alege. Deși compusă prin asamblarea de secvențe introspective cu relatarea unor întâmplări din exterior, narațiunea e unitară, subordonată ideii din titlu. Notația, frecvent spontană, lapidară imprimă textului un ritm sacadat, un aer modern. Romanul Destrămare (1939) continuă să ilustreze disoluția socială și morală a mediului urban, în special a familiei. Intenția autorului a fost să reconstituie copilăria și adolescența personajului central, dar treptat acesta rămâne
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
poemul Cu vremea și ochii tăi. Volumul Tobele fragede (1978) continuă aceeași linie, M. perseverând la nivelul inovației stilistice: discurs fragmentar, un amalgam de imagini, metafore, registre, tonalități diferite - uneori un melanj de versuri și proză -, ritm sacadat, alert, notație lapidară, imagism ermetizant. Prin acumularea de elemente disparate se mizează în fond pe un efect de sugestie, hipnotic, care să unifice poemul și să comunice acel inefabil de dincolo de cuvânt. M. pare că dorește să refacă aventura alchimică rimbaldiană, în orice
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
scris - trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat în lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai trecutului nu rezistă unei reinterpretări pe baza „cursului scurt” de political correctness. Punând problema într-un mod mai subtil, dar tot foarte lapidar, cu speranța unor ocazii viitoare pentru o tratare nuanțată și amplă: eu ezit să-l condamn fără drept de apel pe Eliade pentru trecutul său legionar, fiindcă adeziunea sa reprobabilă a avut loc înainte ca Garda de Fier să-și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]