475 matches
-
trebuise s-o pună la punct pentru că-l Înjurase pe șoferul hârbului ăla. Șoferul scotoci după ceva pe bancheta din spate a mașinii, apoi sări din mașină strângând În ea o sacoșă de plastic și aproape căzu pe spate În lapoviță. Avea gulerul hainei ridicat și un ziar pus pe capul său ras, Încercând să țină la distanță ce era mai rău din vremea de afară. Alunecă și patină În drumul său spre rampa dezafectată de la agenție. Logan se Încruntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de greață În fundul stomacului. Se gândise la același lucru de când aflase. Își făcuse griji tot drumul dinspre Mastrick Încoace. Îl eliberaseră pe Hoitar fără să-l fi acuzat și alt copil murise. Ba chiar Îl dusese cu mașina pe tip! Lapovița se Întețea, transformându-se În rafale de zăpadă adevărată, pe măsură ce Logan se strecura cu mașina de serviciu pe drumul plin de șanțuri care ducea la ferma Hoitarului. Adăposturile se iveau din beznă, iar farurile mașinii descopereau ușile deschise. Bandă albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Seniorul Ishida se arătă binevoitor și blând ca un tată față de samurai când acesta își luă rămas bun. La ieșirea din castel, Yozō îl aștepta supus ca un câine, îmbrăcat cu o haină de ploaie care se udase leoarcă în lapovița rece. Mai mare cu trei ani decât el, Yozō crescuse de mic în aceeași casă cu samuraiul și muncise toată viața lui pentru familia acestuia. În timp ce călărea, samuraiul se gândea la valea scăldată în lumina lunii. Fără îndoială că zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un vânt care urlă de parcă ai fi În Siberia. E agasant și aduce cu cel ce a semănat vijelia de rândul trecut, numai că de data aceasta nu mai e Însoțit de ploaie, ci de zăpadă sau, mai degrabă, de lapoviță. Am primit botezul și la centrală, În seara aceasta aprinzând eu focul, nu doar alimentându-l, cum am procedat altădată. Și, pentru că vântoasa asta prevestete vreme rea, ajutat de fratele Gheorghiță, meșterul care se ocupă acum de reabilitarea unor chilii
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
satul nostru, 12 familii, toți rude foarte apropiate, cu câte o căruță, ne-am refugiat în România, în baza unor “foi de evacuare“ emise de Prefectura orașului Bălți, cu destinația Deva. Am mers trei săptămâni pe o vreme rece cu lapoviță și ploi ajungând într-un sat numit Boboc, comuna Cochirleanca unde era aeroport militar aproape de Buzău. Comandantul aeroportului ne-a sfătuit să rămânem acolo căci frontul nu se va opri la Deva, ci va merge mai departe și tot vom
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nicolae Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1700]
-
luni. Cel mai bun termen era de trei săptămâni, dar era Îndoielnic ca toate informațiile să poată fi strânse chiar atât de repede. Alexandru simți ceva umed pe obraz și, ridicând privirile văzu cu mirare că Începuse, Încet, să cadă lapoviță. Cerul Își pierduse deodată contrastele, iar culoarea dominantă devenise cea plumburie. În spatele ei tânărul pictor simțea, Însă, forța negrului. Norii doar păreau a fi de un gri Închis. În realitate erau absorbiți de negru, ca de o amenințare care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îmi amintesc doar de groaza generală, graba tatălui, lacrimile mamei, de plânsul surioarelor mai mari și de bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se zvonește prin sat, Constantine... Să nu-ți faci griji, Savetă, că dacă-i așa, atunci o scoatem de la școală și-i adunăm turmă de sterpăciuni... Măcar să învețe cum se câștigă un ban cinstit... Poate că ploaia de toamnă și lapovița or mai răcori-o și-i vor mai tăia din cele pofte... Bine ar fi ca tu însuți să te asiguri că zvonurile aistea sînt adevăruri și nu scorneli răutăcioase. Nu-i nevoie, că Petrică-vecinul mi-a povestit cum zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dacă se va mai trezi vreodată. Chiar podul abia dacă se poate zări de aici, podul cu lămpi elegante care leagă cartierul mărginaș de casele somptuoase de pe digul din spatele meu. Tremur în haina mea de ploaie. Mă așez. Închid ochii. Lapovița îmi lovește fața. Dar cînd mă lungesc pe spate și mă întind, simt dintr-o dată, din nou, lemnul cald de-a lungul spinării și pe dosul picioarelor, ca și cum căldura s-ar fi păstrat acolo pentru mine în toți acești ani
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
depășim stufărișul fanat și copacii veștejiți și uscați. Mai repede, să-i depășim pe bărbații din celelalte bărci, cu mustățile și cu cămășile lor colorate. Mai repede, treaba terminată și înapoi acasă. Decembrie. Furtunile de toamnă au făcut loc primei lapovițe. Cînd mă întorceam acasă de la birou, apa abia dacă se vedea, ca un negru tărîm al nimănui în orașul pavat. Iarna s-a instalat devreme în anul acela. La începutul lunii, temperaturile au scăzut pînă aproape de zero. Ca la un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
parte ceva ce considerai esențial, îți dai seama că poți să te lipsești și de altceva, apoi de multe alte lucruri. Iată-mă, deci, parcurgând această suprafață goală care este lumea. Un vânt la nivelul solului târăște în rafale de lapoviță ultimele resturi ale lumii dispărute: un ciorchine de struguri, cules parcă acum de pe coarda de viță, un ciorăpel de lână de nou-născut, o articulație cardanică bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba spaniolă, cu un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
părinții, se duce dracu` tradiția și dichisul. Gore Încearcă să revigoreze atmosfera: Las` c-am pus și-acum murături, Sandule, parcă altfel iei toamna În piept când știi că stau murăturile la bidon. Bate vântu`, umbli la castraveți. Dă cu lapoviță, desfaci la gogoșari. Când e cu troiene tragi mai către varză, să duduie caloriferele și să halești la sarmale. Sandu cere Încă un ibric cu țuică, iar Gicu face semn patronului să dea și muzica mai tare. Se mângâie pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Vânt și dor Elena Marin Alexe Bate vântu-n ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară departe Bate-un vânt rătăcitor În fereastra
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
până la jumătatea iernii rochiile mele pe o piesă de teatru în trei acte, cu pauze scurte, grăbite bijuteriile de lapis lazuli pe o cutie cu chibrituri microscoapele mele fenomenale, cu care vedeam până și atomii de bucurie pe nopți cu lapoviță, cucută și durere de pași. marea avere nu mai sunt atât de tânără, dar aș dori să cumperi tu, dragule, tot ce mai am cu drumul tău îndrăzneț către puritate. nouă în primul loc: apar fulgere alb-albastre pe bolta cerului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a o revedea pe prințesa ta cuminte-așteptătoare de tine, feliuțe uscate de măr sălbatic ți-au făcut doldora buzunarele hăinuței de foarte multe-pielicele-cusute-laolaltă. singurătate am parcurs țări de funingine, în lung și în lat pe autostrăzi de ceață, luminată de lapovița tăind în stânga și în dreapta încălzită de straturi groase de zăpadă, îmbrățișată de igluuri sparte la gură mângâiată de furtuni învârtitoare de lumi am vrut să îmi găsesc un loc pe plac, să mă întâlnesc cu mine, cea fericită. am stat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
transferul lui Virgil tot nu era liber. Apoi, la sfârșitul săptămânii, își pregăti o valijoară de voiaj, încuie cu grijă toate ușile casei și puse un lacăt mare la poarta de la drum și, pe o vreme de ploaie amestecată cu lapoviță, îmbrăcat cu un vechi palton și cu căciula bine trasă peste urechi, se urcă în căruța lui Mitică al lui Caloianu și o porni spre gara Vidra, iar de acolo mai departe, spre stațiunea din vestul țării, unde spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care îl întrebă pe Ștefănel, aflat prin fața casei, dacă era adevărat că ei aveau de gând să plece la Vidra. Era ultima zi de duminică a lunii noiembrie și din cerul plumburiu și mohorât începuse să se cearnă încet prima lapoviță a iernii care bătea la ușă. 2004 2005 CUPRINS PARTEA ÎNTÂI..............................................................5 CAPITOLUL I 7 CAPITOLUL II 20 CAPITOLUL III 31 CAPITOLUL IV 54 CAPITOLUL V 79 PARTEA A DOUA........................................................93 CAPITOLUL I 95 CAPITOLUL II 125 CAPITOLUL III 136
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apăsătoare. Tocmai se Îndrepta spre dolmen cînd celelalte proiectoare explodară unul după altul, Într-o jerbă de scîntei și o ploaie de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Însă păru potrivită cu numărul mic al celor care o Însoțeau - doar el, Katharine și Annie Richards, devotata asistentă medicală -, iar experiența aproape că Îl converti la această metodă funerară. Totul era simplu, decent și demn. Ziua era rece, cu lapoviță, și se bucură să poată duce cenușa Înapoi cu el la Londra, in vederea trecerii finale spre mormântul părinților lor din America, În loc să Îi lase rămășițele să putrezească În pământul negru al unei țări care, pentru ea, fusese Întotdeauna străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spun: nu era nici pe departe vorba doar de cei doisprezece, sala era aproape plină. L-am căutat cu privirea pe Magistru, el trebuia să fie cel mai bun barometru pentru atmosfera din sală. M-am lămurit instant: cer Înnorat, lapoviță și ninsoare. De partea cealaltă, Zoran nu-și savura Încă fățiș victoria, doar pentru că În manualele lui de psihologie militară scria, probabil, că Învingătorii se cuvine să fie sobri În atitudine și reținuți În gesturi și să afișeze permanent Încrederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
drese cu trei gogoși în piața Sf. Gheorghe apoi, curmând o scurtă ezitare, luă un cârnăcior fierbinte cu muștar, la dugheana alăturată. Intră în minister împăcat cu sine și cu toată lumea, cu vremea imposibilă de afară ― ninsoarea se transformase în lapoviță ― cu notele proaste ale lui fiu-său la geografie și științele naturale, cu proiectul nevesti-sii pentru un palton de blană și participația costisitoare la nunta unui frate mai mic. Salută jovial în dreapta și în stânga, strânse mâna unui coleg care aștepta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Totuși, pentru a pune sângele în mișcare, trebuia să grăbească pasul. În cel mult douăzeci de minute va fi la el acasă. Tolănit în fotoliu, ca un motan obișnuit cu lenea, după o ceașcă de ceai fierbinte, va uita de lapovița ce i se lipea de haine, va uita de vântul în rafale și cu gândul la ceva frumos va dormi ca un prunc. Într-adevăr, la o jumătate de oră după cele întâmplate mai sus, pe canapeaua moale, după modelul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
datî, mai vini pe‟ici, sî-ș‟ vadî nepoți‟, da‟ ș‟atunci cu ochi răi, ca adus de-un nour di grindini, di parcî, Doamni iartă-mă, parc‟ar ci plămădit numa‟ din zâli di marț‟, când se împletești negura cu lapovița... Da‟ cred că în inima lui îi pari rău cî ghiata Domnica n-o avut noroc în viațî... - M-am înstrăinat di tăț‟, parc‟aș vini din-altî țarî, zău așa! spune Domnica privindu-și mâinile în poale, zâmbind trist. Apoi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente punctate în jurnal cam așa: “Dimineață. Brașov. Coborâm din tren ca să luăm un autobuz. Stropii de lapoviță pe geamurile aburite ale autobuzului. Serpentine. Spre Sfântu Gheorghe. Încep să văd totul numai cu ochii Iozefinei. De câte ori n-o fi trecut și ea pe aici? Oare cu ce zâmbet? Pleacă tocmai acum când ar fi avut multe de povestit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
naiv... Cu facultatea de "hoț deștept", să se apuce săracul Pandele de cîrdășii cu oameni de afaceri? Prost mai este și Pandele ăsta! Sfaturi neinspirate Soarele încălzea pămîntul umezit pînă în adîncuri de o iarnă blîndă, care a sfîrșit prin lapovițe și ninsori abundente. Aburi calzi se ridicau în înălțimi formînd nori grași, pîntecoși, gata să revină cu mult tam-tam pe locurile, dacă nu chiar natale, măcar apropiate celor unde s-au născut. Cerul făcea ce făcea și lăsa astrului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]