867 matches
-
și arborelui traheobronșic. Folosirea inadecvată a laringoscopului poate determina leziuni ale limbii, dentiției și faringelui posterior, în timp ce laringele este mai ușor agresionat cu vârful sondei de intubație (209). Folosirea sondelor orotraheale, precum și a celor nazotraheale este marcată de leziuni ale laringelui, formarea de granuloame, răgușeală persistentă și stenoze traheale. Extragerea oricărui tip de sondă poate fi urmată de edem acut al căilor aeriene, spasm laringian sau incompetență laringeală cu posibilitatea apariției sindromului de aspirație bronșică. De aceea alimentarea și hidratarea orală
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
dintre ele o reprezintă modul de producere: sunetele constituie rezultatul vibrațiilor unui mediu elastic (corzile viorii, membrana întinsă a unei tobe, o lamelă de oțel - sunt medii elastice producătoare de sunete, iar în cazul vorbirii mediile elastice sunt reprezentate de laringele cu coardele vocale, cavitățile supraglotice). În ambele, sunetele variate ca frecvență, durată, și timbru sunt utilizate pentru a comunica un mesaj, fie concret (în vorbire), fie abstract (în muzică). • Perceperea timbrului este implicată în ambele tipuri în recunoașterea unei voci
Perceperea muzicii de c?tre deficien?ii de auz cu implant cohlear by Dorina Elena Chira () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84352_a_85677]
-
regiunii ano-genitale. În ultimul timp a fost demonstrată implicarea HPV și în etiologia unor cancere ale căilor respiratorii superioare. Aceleași genotipuri HPV hr sunt implicate în peste 30-40% din cancerele care se dezvoltă la nivelul epiteliului scuamos al orofaringelui, esofagului, laringelui (Bleotu, 2008). Genotiparea are o valoare prognostică semnificativă: o treime din leziuni sunt asociate cu detecția genotipurilor cu risc înalt în timp ce numai o șesime cu genotipurile cu risc scăzut. În grupul cu risc crescut sunt incluse și unele genotipuri care
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
regiunii ano-genitale. În ultimul timp a fost demonstrată implicarea HPV și în etiologia unor cancere ale căilor respiratorii superioare. Aceleași genotipuri HPV hr sunt implicate în peste 30-40% din cancerele care se dezvoltă la nivelul epiteliului scuamos al orofaringelui, esofagului, laringelui (Bleotu, 2008). Genotiparea are o valoare prognostică semnificativă: o treime din leziuni sunt asociate cu detecția genotipurilor cu risc înalt în timp ce numai o șesime cu genotipurile cu risc scăzut. În grupul cu risc crescut sunt incluse și unele genotipuri care
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
semivocalele sunt definite în asociere cu vocalele, diferența dintre ele fiind dată de durată și de caracterul asilabic/ silabic (semivocalele sunt mai scurte decât vocalele și nu au capacitatea de a forma singure silabe). Vocalele sunt singurele sunete produse de laringe și modificate în rezonatorul cavității bucale 15. Vocalele limbii române sunt: a, e, i, o, u, ă, î/ â. Dintre acestea, doar trei (a, ă, î/ â) au întotdeauna valoare vocalică, celelalte putând avea fie valoare de vocală, fie valoare
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și posterior; - partea din față viscerocraniul, așezată anterior și inferior. Gâtul este partea corpului care leagă capul de trunchi. Acesta prezintă: - o regiune posterioară - nucală - alcătuită din: vertebre, articulați și mușchi; - o regiune anterioară ce conține: mușchi, fascii, osul hioid, laringele, traheea, esofagul și tiroida. Trunchiul este format din: torace, abdomen, pelvis și pereții trunchiului. Cavitățile viscerale, torace, abdomen, pelvis, conțin organele interne specifice fiecărei zone în parte. Cavitatea abdominală este despărțită de cea toracică prin mușchiul diafragma. Cavitatea abdominală se
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
cornetul nazal superior și mijlociu. VISCEROCRANIUL Viscerocraniul este format din: - 6 oase pereche: nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare, palatine, maxilare - 2 oase nepereche: mandibula și vomerul. Osul hioid este un os nepereche, așezat în partea antero-superioară a gâtului, deasupra laringelui. Intră în alcătuirea scheletului osteofibros al limbii. Central se descrie corpul osului, lateral sunt coarnele mari și cele mici ale osului. La nivelul osului hiod se inseră mușchii supra- și infrahioidieni. SCHELETUL TRUNCHIULUI Scheletul trunchiului este format din: - coloana vertebrală
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
de GH/IGF -I există și o tendință de întârziere a creșterii fanerelor. Deficitul axei somatotrope este cauza unui păr capilar rar, subțire, fin și care crește greu, la fel ca unghiile. Nanicii prin deficit al axei somatotrope au un laringe de dimensiuni mici și adesea neimpregnat sexoid; prin urmare, vor avea o voce ascuțită/pițigăiată . De regulă, se consideră că inteligența și dezvoltarea psihologică a nanicilor hipofizari nu sunt influențate de deficitul somatotrop, în condițiile în care acesta este izolat
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
abcesul pulmonar, astmul bronșic, bolile de sînge sau care sînt spectrul etiologic și manifestările conexe ale epanșamentelor pleurale. Apoi, dacă tuberculoza preferă forme extrarespiratorii, este cu siguranță nevoie de un bagaj minim de cunoștinte privitoare la bolile pericardului, aparatului osteoarticular, laringelui, rinichiului, meningelui etc. Nu de puține ori pacienții cu tuberculoză solicită ajutor medical în faze avansate de boală, sau prezintă afecțiuni grave (psihice, metabolice, hepatice, etc) asociate. În acest caz, medicul pneumolog trebuie să dea dovadă și de cunoștințe de
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
bronșică: pacientul este așezat pe un scaun, deschide larg cavitatea bucală și își exteriorizează bine limba, în timp ce execută inspiruri profunde. În acest timp, un cadru medical special instruit, administrează ser fiziologic cu ajutorul unei seringi cu adaptor la nivelul orofaringelui și laringelui, încercînd să insinueze substanța printre corzile vocale. Pătrunderea soluției saline la acest nivel va declanșa reflexul de tuse și va provoca eliminarea secrețiilor din căile respiratorii joase. 2. inducerea sputei prin inhalarea de aerosoli salini, circa 10-15 minute. Prin ambele
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
nivelul pleurei. Toate celelalte forme sînt numite forme grave și au o schemă de tratament diferită (v. "Tratamentul tuberculozei"). Cele mai des întîlnite forme de tuberculoză extrarespiratorie sînt la nivelul ganglionilor periferici, al pleurei sau altor seroase (pericard, peritoneu), a laringelui, aparatului genito-urinar sau a celui osteo-articular. Nu sînt chiar rare nici localizările cutanate, oculare, amigdaliene, tiroidiene sau suprarenaliene, precum și cele mamare. Nu este ușor de stabilit un diagnostic de tuberculoză extrares-piratorie. Avînd în vedere că din 1990 s-a renunțat
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
esofagian, laringian și de faringe), ca și pentru cancerul de pancreas. Cei ce fumează mai mult de 2 trabucuri/zi au un risc dublu față de nefumători de a dezvolta neoplasm esofagian și de 6 ori mai mare pentru neoplasm de laringe. Fumătorii a mai mult de 4 trabucuri/zi au un risc de 4 ori mai mare de neoplasm esofagian și de 8, 5 ori mai mare de neoplasme orale (limbă, buze, faringe), comparativ cu cei ce nu au fumat niciodată
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
de sînge, ceea ce antrenează modificări hemodinamice. d) minime cîteva zeci de mililitri. Diagnostic diferențial clinic Cele mai frecvente confuzii se pot face cu: sîngerări de la nivelul cavității bucale: dinților, gingiilor, peretelui jugal, venele bazei limbii etc. sîngerări din sfera ORL (laringe, rinofaringe, epistaxis înghițit). hematemeza (sîngele este închis la culoare și conține resturi alimentare; sîngerarea se produce prin efort de vomă). Gesturi utile imediate: aprecierea corectă a cantității de sînge eliminată (hemoptizie mică, medie sau masivă. Adesea, aceasta este subestimată, prin
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
absența unei intervenții energice, pacientul și-ar fi pierdut viața. Medicul aflat în fața acestei situații a avut prezența de spirit și îndrăzneala să execute o manevră pe care nu o mai efectuase nimeni pînă atunci. A introdus un esofagoscop prin laringe și a extras rapid corpul străin care obstrua bronhia principală dreaptă. Medicul se numea Gustav Killian, iar gestul său a avut semnificația actului de naștere al bronhoscopiei rigide. Metoda s-a extins ulterior, fiind utilizată pe larg pentru diagnostic în
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
decît cei digestivi, respectiv în raport de 1 la 4. La copii, în comparație cu adulții (Butnaru, 1999) corpii străini inhalați în căile aeriene se întîlnesc în proporție de 87% din totalitatea cazurilor. Aceștia se repartizează astfel: 12% sînt localizați la nivelul laringelui, 18 % traheal și 70% la nivelul bronșiilor. Într-un departament de bronhologie pentru adulți, manevrele de extragere a corpilor străini traheobronșici nu reprezintă decît 0,3-0,5 % din totalul activităților desfășurate, (Cucu și colab., 1992). Deși nu sînt foarte frecvent
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
Nu este acceptată cu ușurință, dar efectuată la timp util înseamnă mult mai puțin, pentru bolnav, decât urmările câtorva ore de anoxie. A fost practicată în momentul în care tirajul, devenit continuu, s-a accentuat progresiv. De cele mai multe ori, obstrucția laringelui a putut fi prevenită prin hemisuccinat de cortizon (intravenos, în perfuzie), comprese calde pe gât, aerosoli. În 1956 Clinica chirurgicală de la Spitalul de copii face cunoscută experiența sa într-o problemă mai deosebită: Traumatismele abdominale închise la copil, dr. D.
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
rezumă mai mult la precizări fenomenologice (nasologice) decât la abordarea ei din perspectiva activității reeducative complexe. Aceasta pare explicabil, deoarece prin etiologia determinantă, rhinolalia a constituit preocuparea disciplinelor medicale - oto-rinolaringologia descrie simptomatologia nasonanței pe fondul diferitelor boli ale nasului și laringelui - chirurgia stomatologică în același sens ia atitudine față de tulburările funcționale în diferitele afecțiuni congenitale și dobândite ale aparatului fono-articulator - foniatria descrie fenomenul nasonanței în măsura în care acesta afectează vocea vorbită și cântată. Interesul specialiștilor fiind îndreptat spre metodele chirurgicale de redresare, aspectele
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
1956, denumesc rhinolalia de origine velo-palatină „palatolalie” (92; p.45), referindu-se exclusiv la categoria de subiecți care se nasc cu cerul gurii despicat. Autorii mai sus amintiți precizează că „deoarece nasul și vălul palatin nu colaborează direct la funcția laringelui, nasonanța are puțin de-a face cu vocea. După acești autori, nasonanța înseamnă o tulburare a rostirii, nu însă și a vocii sau a fonației” (6; p.635). În 1970, G. Arnold își revizuiește concepția și definește nasonanța ca o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
timp, precum și faptul că vorbirea e percepută și prin referiri la propriile mișcări articulatorii ale receptorului. Realizarea vorbirii - reprezintă un fenomen complex psiho-fizico-fiziologic cu o funcție semnificativ semantică și comunicativ socială la a cărei producere contribuie aparatul respirator, pulmonii, traheea, laringele și cavitățile supraglotice, care sunt toate într-o corelație sinergică. 1.3.2. Cele 3 sisteme distincte după N. J. Jinkin (93; 1958): energetic, generator și rezonator cu cavitățile modulatoare și nemodulatoare contribuie printr-o coordonare sinergică a musculaturii, la
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
stau într-un raport de interdependență, funcția fiecărui sistem ținând seama că emisia sunetului urmează o direcție verticală de jos în sus: 1/- respirația 2/- elementul vibrator, corzile vocale 3/cavități supraglotice de rezonanță Astfel sunetele se produc la nivelul laringelui prin trecerea ritmică, frecventă, cu o viteză și sub o anumită presiune a aerului emis în timpul respirației prin orificiul glotic, care se deschide sub formă de fantă. Ele sunt modelate în cavitățile supraglotice sub controlul continuu și intim al scoarței
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
din sistemul de control corticoauditiv care au activat mușchiul crico-aritenoidian lateral coboară și provoacă deschideri scurte, rapide, ritmate și fuziforme ale glotei, impropriu denumite vibrații ale corzilor vocale. Continuând direcția pe verticală de jos în sus, aerul pulmonar ajunge în laringe cu o viteză de 0,8 m/sec.(86; p.509) datorită mușchilor aritenoidieni care permit aerului respirator subglotic să treacă prin glotă și prin deschiderile ritmice ale acesteia să se producă sunetul. Laringele intervine în această scurgere hidrodinamică intermitentă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în sus, aerul pulmonar ajunge în laringe cu o viteză de 0,8 m/sec.(86; p.509) datorită mușchilor aritenoidieni care permit aerului respirator subglotic să treacă prin glotă și prin deschiderile ritmice ale acesteia să se producă sunetul. Laringele intervine în această scurgere hidrodinamică intermitentă, constituind un robinet cu deschideri ritmate, care debitează presiunea în cavitățile supraglotice. Intermitențele laringiene au în fonație o frecvență de 65 până la 1200 Hz (86; p.510). Privind modul de producere al sunetului la
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în această scurgere hidrodinamică intermitentă, constituind un robinet cu deschideri ritmate, care debitează presiunea în cavitățile supraglotice. Intermitențele laringiene au în fonație o frecvență de 65 până la 1200 Hz (86; p.510). Privind modul de producere al sunetului la nivelul laringelui , lucrurile nu sunt bine precizate. Există o serie de teorii: neurocronaxică, muco-ondulatorie, și mioelastică, cu ample argumente la bază, dar care nu privesc problema în mod complex. Teoria mioelastică sau tonică, cea veche, pune accentul pe factorul mecanic al fonației
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
orală sunt în primul rând un adaptor de impedanță, adică permit prin impedanța lor să se adapteze impedanței glotice, la presiunile subglotice cerute de intensitatea vocii (4; 71; 86). Schimbarea formei și a volumului se face prin ridicarea și coborârea laringelui prin contracțiile mușchiului limbii, ai vălului, ai musculaturii, precum și ai mușchilor constrictori faringieni. Elementele de articulare își schimbă cu rapiditate poziția, cele mai mobile fiind limba și buzele care în vorbire modifică continuu spațiul rezonatorilor. Prin schimbări minime de poziție
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de un sfincter, ca fluieratul de către orbiculari și numai de o închidere în sens antero-posterior. Important pentru vorbire este folosirea coordonată a mușchilor care acționează în cele trei sfinctere (sau valve) care controlează curentul de aer respirat la nivelul buzelor, laringelui și nasofaringelui. Coordonarea este normală chiar de la naștere pentru procesele fiziologice ale respirației, suptului și deglutiției, ale fonației, apărând odată cu primele țipete care în primele zile de la naștere sunt de tip nasal. Respirația se efectuează prin nas cu sfincterul nasofaringian
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]