1,913 matches
-
observat că masa era acoperită cu un material sintetic pe care se găsea imprimat un model ce aducea a lemn noduros.. Era ciuruită toată de țigări. CÎteva urme de țigări păreau să se miște și am constatat că ele conțineau larve de gîndaci. M-a tentat să opresc timpul exact acolo și să Înscriu tot universul Între limitele văzute de proprii mei ochi. Se găseau din loc În loc scrumiere din aluminiu destul de mari ca să te incomodeze, iar Între mese, În nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cutie, dar EL nu era. Trebuie să caut o legătură mai profundă. Am golit al treilea pahar pe jumătate, am dat foc unui colțișor de oracol - bineînțeles cu alte chibrituri - și de la el mi-am aprins țigara. Cu ochii la larvele ce mișunau de colo-colo, gîndurile și-au urmat calea, libere. O cutie de chibrituri de la o cafenea pe unde trecea arareori... Oare ce interese Îl minau Întracolo?... Desenul de pe etichetă? Ce ridicol... Dar numărul de telefon? Da, posibil... Poate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
călătoria mea de două ore și jumătate nu se putea asemui decît cu aruncarea undiței Într-un heleșteu. În momentul În care toate posibilitățile păreau să se năruie una după alta, În pieptul meu se stîrni freamătul sîcÎitor al unor larve sîngerii de molii uriașe, gata parcă să iasă din găoace și să-și ia zborul. De Îndată ce se eliberau aceste larve Însîngerate țîșneau drept spre fereastra lămîiatică. O umbră parcă le stătea În cale cînd voiau să treacă prin sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În care toate posibilitățile păreau să se năruie una după alta, În pieptul meu se stîrni freamătul sîcÎitor al unor larve sîngerii de molii uriașe, gata parcă să iasă din găoace și să-și ia zborul. De Îndată ce se eliberau aceste larve Însîngerate țîșneau drept spre fereastra lămîiatică. O umbră parcă le stătea În cale cînd voiau să treacă prin sticlă și perdele: spatele așa-zisului frate devenise scut negru. Ele Însă Își vedeau de drum, țintindu-i inima și Înfigîndu-i ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vezi cum chipurile de alături, cu care conversezi, se umplu de cifre și omizi. Chiar și propria sa față, Noimann o simțea ca pe un mușuroi. Și atunci scotea o țigară, ca să mai alunge cu fumul o parte din aceste larve ce-i mișunau pe obraji. Coniacul și cafeaua ajutau și ele, alungând insectele de pe fața de masă În pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau alături erau cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
viermuș de copil galben, pe care-1 ținea în poală. Un păr imens buclat și blond era răsturnat peste fața ei; printre șerpii aurii ai podoabei, zărisem abia un chip veșted și urât. Desigur, din părul acela uimitor se născuse biata larvă gălbuie. Fata despletită sugea pastile dintr-o cutie pusă subt perină, fiindcă nu era voie să fumeze. . . Mamă pentru zece zile a acelui făt, în care se sfârșeau istoviți străbunii saxoni. Una sau cealaltă! 1 - Evocativ! "Je le vois ncitre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de folos. Culegerea și arderea frunzelor uscate cu ouă de omizi din pomi îl atrăgea cel mai mult. Cu greu reușeam să-i temperez dorința de a se cățăra pe cele mai înalte crengi. Îi explicam cât rău pot produce larvele care ies din ouăle depuse de omizi și de ce frunzele respective trebuie arse și nu îngropate. După ce a început să meargă la școală, participarea băiețelului meu la treburile din gospodărie, la cultivarea și întreținerea legumelor, la lucrările din vie și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în urmă un miros urât. Sir Wyndham a rămas singur. La fel și maiorul Privett-Clampe. Vesey și De Souza au dispărut, lăsându-l singur, învăluit într-un întuneric colcăitor, de catifea. Are senzația că lumea lui a fost suptă de larve, lăsându-l suspendat în spațiu, ca o muscă dolofană și roșie prinsă într-o plasă de păianjen. Așa i se par crengile încrucișate. Un cuib de păianjeni. Terorarea se face simțită în colțul ochilor săi și nu se poate uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
populau acest univers semănau cu acele insecte despre care vorbește Fabre că sânt prinse de altele mai puternice, li se paralizează printr-o înțepătură care ră-mîne un mister sistemul nervos motric, rămânând vii, dar neputîndu-se mișca, și sânt puse lângă larvele celor dintâi pentru ca acestea să le găsească proaspete în momentul în care se vor fi trezit să mănânce. Astfel omul kafkian nu se mai poate apăra, cineva misterios paralizîndu-i voința de acțiune. În Metamorfoza eroul e chiar văzut paralizat în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
oară. Se apropia sorocul nașterii și proaspătul pensionar Încerca voluptuoase emoții, căci ar fi vrut să aibă, pe lângă primii trei băieți, și o fată. Dordonea Întinerise, parcă și pielea feței Își pierduse zbârciturile, iar clevetitorii șopocăiau că se hrănea cu larve de trântori și cu lăptișor de matcă - lucru greu de Închipuit pentru ei, dar pe care profesorul cu adevărat Îl făcea. Într-o dimineață, pe când soția lui era În chinurile facerii și se Închisese Într-o odaie cu moașa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Noaptea nu exista, o mlaștină vicleană, fără contur. Înnămolire barbară, preistorică. Instantaneu, o uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de lumină al metroului spre gura beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noapte, toate de aceeași culoare, o nuanță unică, nisipoasă, cenușiu-aurie, ca o uniformă pe care îi este interzis să o schimbe, uniforma soarelui și a prafului, și încerc să îl tămăduiesc din priviri, frica se zvârcolește înăuntrul meu ca o larvă păroasă, dacă a venit momentul de care știusem dintotdeauna că nu îl voi putea feri, momentul în care viața se va rupe în două, în care nimic din ce va urma nu va mai semăna cu ceea ce a fost înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spune, prefer să mai aștept, acolo mâncarea este mult mai bună, și se pare că vorbăria aceasta lipsită de sens îi mai reduce din încordare, dar nu are același efect și asupra mea, din nou acea răceală pe șira spinării, larve de gheață se cațără pe vertebrele mele obosite, învăluindu-le într-o îmbrățișare rece. Vrei să arunci o privire în orașul morților, întreabă el, iar eu nu vreau decât să stau într-un loc încălzit, cu o cafea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a dat seama! ― A fost folosit ca incubator, pur și simplu, spuse Ash, foarte stăpânit. Exact cum fac anumite viespi cu niște păianjeni, pe Pământ. Mai întâi paralizează pe păianjen, după aceea își depun ouăle în stomacul acestuia. Când apar larvele, ele se hrănesc cu... ― Pentru Dumnezeu...! protestă Lambert, ieșind din catalepsie. Nu mai taci odată? ― Eu doar...! protestă Ash. Dar interceptă privirea înveninată a lui Dallas, aprobă imperceptibil și schimbă subiectul.) Ceea ce s-a întâmplat depășește oricum orice comentariu! ― Pata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era același lucru. Toată ziua ne urmăream prin șanțurile labirintice de canalizare. Coboram acolo prin locuri anume, pășind pe țevi smolite și peste robinete uriașe, apoi ne intra în nări și în sânge mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mestecat sau o jumătate de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe acolo, afundîndu-ne tot mai departe pe sub orașul ce plutea ca un nor peste capetele noastre. După ce merseserăm o vreme prin apa până la genunchi, plină de larve care ni se agățau de picioare, urcarăm câteva trepte și drumul deveni mai drept și mai uscat. Ținînd-o pe Gina de deget, așa cum, în copilărie, o ținusem pe Marcela de fustiță, când ne jucam de-a trenul, am străbătut ultima
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pradă iluziei. Mă îndrept spre gura peșterii din insula de smarald, în jurul deschiderii aceleia strâmte crește un mărăciniș osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru, înfășurată în noapte ca într-o gogoașă de mătase, ești Tu, așa cum nu te știe nimeni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin enjambament, care permite reliefarea unor detalii, cărora poetul le asociază astfel sensuri speciale, motivul timpuluicarceră, prezent în toată marea creație a lumii, nu putea lipsi, de vreme ce Planete prizoniere în pendul / bat orele nepăsătoare / în trupul și sufletul nostru, / mecanice larve pe care / numai căldura cărnii noastre / le-nalță înapoi în cer. Sub imboldul conștiinței precarității ființei, senzațiile, gândurile sunt notate fără cenzură, poetul recunoscându-și neputința în fața implacabilului: Nu pot reînălța speranța prăbușită-n / adâncul apei, iar căderea din titlu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
taie animalele. Legea dreptății este implacabilă. Omul trebuie să plătească cu sânge pentru tot sângele vărsat, omenesc sau animal. Milioane de litri de sânge cerând răzbunarea Cerului s-au absorbit în Pământ, evaporarea lui atrage nu numai microbi, ci și larve și entități mai joase din lumea invizibilă. Aceste adevăruri vă sunt încă necunoscute vouă și majorității oamenilor și nu vor fi, probabil, acceptate, dar sunt obligat să vi le dezvălui fie că le acceptați sau nu. Și așa noi continuăm
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mercurul termometrelor. De cînd l-am aflat pe Dumnezeu În mine, crescînd ca un prunc, m-a cuprins și febra asta blestemată. De cînd a trosnit Dumnezeu În mine, ca o ramură ruptă, de atunci a spart și coconul febrei. Larva febrei a născut În mine un iepure șchiop pe care ai mei l-au numit mai tîrziu Dumnezeu. Mama mi-a povestit că atunci cînd mă purta În pîntecea auzit o pocnitură ca de os rupt. Nu mai știu al
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-n trupul meu, și celebră ca sosirea unui Înger, Încreștinez În amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de argint scrijelește-,n mine, acum, tratatele hermetice-ale lepădării!? Plouă... Sus În cerurile lăuntrului meu ciozvîrta lunii e roasă de larve; aici pe pămînt mama arde cu tăciune aprins foetusul de lele din pîntece. Dar deocamdată mi-e bine... Eu sting cu var, atît cît pot stinge doar cu var ridcarea din boală a poeziei, ridicarea din har a harei, doar
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
știam cât aveam de stat aici. De aceea mă comportam cumva ca acele animale ce iau culoarea pietrelor, a vegetației sau a terenului din locul unde se află. Și îmi încetineam parcă instinctiv ritmul existenței coborând aproape la starea de larvă. În fond, domnilor, cam așa ar fi explicat un diavol ironic starea mea: În gara asta pustie, pentru a fi perfectă, lipsea ceva. Un călător care să nu mai fie călător. Care să renunțe la condiția de călător. Care să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici după aceea o vreme. Dar să nu sar de la una la alta. Stăteam, deci, în gară ca o haină veche mâncată de molii. Devenisem numai amintire. Numai trecut. Un trecut care respira, mânca, clar atât. Ce mai, aproape o larvă. Ciudat e că amintirile nici nu se îndepărtau, nici nu se apropiau. Rămâneau la aceeași depărtare de mine, nemișcate, și mă supravegheau, arătîndu-și fața pe rând... după-amiaza cu soare auriu de toamnă când treaz și cu ochii închiși mă visam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
te sui într-un tren. Chiar și într-o gară ca asta, complet pustie, sau mai ales într-o gară ca asta nu poți să faci decât același lucru: să aștepți un tren. Așa că după ce-am vrut să fiu larvă, m-am pomenit așteptând. Numai că dificultatea de-abia aici începe; din momentul în care îți dai seama că aștepți un tren despre care nu știi nimic. De aceea nu comparați așteptarea de care vă vorbesc eu cu ceea ce ați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fost dincolo de pădure. Uneori, în zare, halucina o mare pată galbenă și mi se părea că recunosc umbra fierbinte a deșertului. Pe urmă pata dispărea. Nu mai făceam aproape nimic toată ziua. Păream învinși amândoi. Am recăzut în starea de larvă de la început, iar Eleonora îmi semăna acum. Deveneam amândoi tocmai pasagerii potriviți pentru o asemenea gară. Cu nervii uzați, lăsam corabia să ia apă. Chiar și gesturile noastre erau din ce în ce mai puține și mai obosite. Ne comportam cumva ca niște păpuși
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]