1,578 matches
-
ani). Comportamentul agresiv reprezintă atitudini și acte cu conținut antisocial, cu manifestări de violență și agresivitate, descărcate de obicei exploziv. Agresivitatea umană, ca parte componentă a comportamentului uman are diverse manifestări la diferite niveluri : pulsional, afectogen, atitudinal, comportamental Agresivitatea ( din latinescul agression = a ataca) ,,se referă la o stare a sistemului psihofiziologic, prin care persoana, răspunde printr-un ansamblu de conduite ostile În plan conștient, inconștient și fantasmatic cu scopul distrugerii, degradării, constrângerii, negării sau umilirii unei ființe sau lucru investite
AGRESIVITATE SI INADAPTARE – Influentele mediului carceral asupra personalitatii individului. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
o modalitate de manifestare clinică specifică. De aceea acest tip de tulburări psihopatologice sunt tratate în cadrul aceluiași grup comun de tulburări psihice de către majoritatea specialiștilor (K. Jaspers, K. Schneider, N. Schipkowensky, A. Bräutigam, K. Leonhardt). Termenul de reacție vine din latinescul reagere, reactio care desemnează ideea de „acțiune reciprocă” sau de „răspuns”. Este, de fapt, vorba despre un cuplu, sau despre o „pereche compensată”, formată din două părți: acțiunea și reacțiunea. În cadrul acestui cuplu, cel de-al doilea termen îl redublează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
endogenitate Evoluția istorică a concepțiilor despre endogen și fixarea cadrului psihopatologic al psihozelor endogene este deosebit de interesantă. Din punct de vedere etimologic endogen înseamnă „situat în interior” sau „născut în casă”, având origine în greaca veche. Etimologic, grecescul endogenes corespunde latinescului domi natus sau intus genitus - ambele având aceeași semnificație. Noțiunea de endogen este introdusă în psihiatrie la sfârșitul secolul al XIX-lea de către Moebius (1893), care face distincția între bolile exogene și bolile endogene, după cum „condițiile principale de boală pătrund
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din acest scenariu. Însuși Johann Valentin Andreae, cel mai probabil autor al manifestelor rozicruciene, procedase la fel. În 1616, acesta publicase Chymische Hochzeit Christiani Rosenkreutz (Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz), despre care pretindea că este doar traducerea unei scrieri latinești mai vechi, din 145920. Andreae se pretindea doar purtătorul unei „torțe”, nu autor original. O „torță” care va fi înmânată, mai apoi, celui mai talentat dintre discipolii săi, Comenius 21. Cine era autorul Nunții chimice? Andreae se născuse la Würtenberg
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Teulescu și Nicolae Bălcescu (acesta e și redactor responsabil între 2 și 13 august). P.s. a fost unul dintre organele de presă ale revoluției muntene de la 1848. Pe frontispiciu figura deviza revoluției franceze, „Libertate, egalitate, fraternitate”, înlocuită ulterior cu dictonul latinesc Vox populi, vox dei. Ținta publicației, afirmată în articolul-program, era sprijinirea drepturilor poporului „în contra tiraniei” și unirea Principatelor. Cu o orientare sobră și consecvent revoluționară, exprimând în primul rând idealurile lui Bălcescu, P.s. a dezbătut ideile și problemele imediate ale
POPOLUL SUVERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288958_a_290287]
-
de clerici greco-catolici, P. a fost dat să învețe într-o școală catolică din Târgu Mureș și la Liceul Piarist din Cluj. Aici compune câteva elegii în limba latină (dedicate profesorilor, colegilor și guvernatorului Transilvaniei), acestea fiind printre primele poezii latinești tipărite, scrise de un român. Din 1811 urmează la Viena cursurile Facultății de Filosofie și ale Facultății de Medicină. Mai scrie Elegia de laudibus Medicinae și alta închinată împăratului Francisc I, ultimele sale poeme latinești. A fost interpret la Curtea
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
acestea fiind printre primele poezii latinești tipărite, scrise de un român. Din 1811 urmează la Viena cursurile Facultății de Filosofie și ale Facultății de Medicină. Mai scrie Elegia de laudibus Medicinae și alta închinată împăratului Francisc I, ultimele sale poeme latinești. A fost interpret la Curtea imperială austriacă și, poate, chiar profesor al arhiducelui Maximilian. În 1814 și-a trecut doctoratul în filosofie și în 1817 doctoratul în medicină, cu o lucrare în limba latină despre obiceiurile de înmormântare la români
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
, specie folclorică exprimând, adeseori metaforic și uneori rimat, într-o propoziție sau într-o frază, un adevăr cu valabilitate generală , impus prin tradiție. Denumirea speciei este de proveniență cultă (din latinescul proverbium și francezul proverbe) și a înlocuit mai vechiul parimie, de origine neogrecească. În popor se folosesc termenii cuvânt, pildă, vorbă, zicală, zicătoare. Izvorât dintr-o experiență colectivă îndelungată, p. a circulat la toate popoarele, din cele mai vechi timpuri
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
umărul stâng or să lunece/ În moartea termică, întocmai/ Mult mai neînsemnatului Univers” (Tiehnica...). Preluând un titlu lansat de Ezra Pound (față de care poetul român are un adevărat cult), Personae (2001) reprezintă deopotrivă o revizitare cu caracter experimental a satirei latinești. Cu toate că poemele pot fi citite și ca embleme ale unor moravuri general umane, ținta otrăvurilor o constituie în primul rând contemporanii, care transpar cu ușurință îndărătul măștilor: „Marinidas, logograful, care singur consumă/ În fiece an recolta de papirus/ A unei
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
în slavona rusă, precum și din alte elaborări tipărite (cum ar fi cartea lui Athanasius Kircher, China monumentis qua sacris qua profanis nec non variis naturae et artis spectaculis, aliarumque rerum memorabilium argumentis ilustrata, Amsterdam, 1667) ori manuscrise (precum acea „carte latinească” dată ambasadorului la Pekin de iezuitul Verbiest), din sinteze de topografie, chinezești sau făcute de alții (căci, scrie într-un loc, „chinezii își zugrăvesc împărăția lor pe hărți în chip de pătrat, dar iezuiții o înfățișează mai bine, ca o
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
, specie folclorică în versuri ce se rostește la nuntă, de obicei pe un ton ceremonios, și care stăruie asupra principalelor momente ale desfășurării ritualului, subliniind totodată importanța acestora. În limba română există o variantă destul de veche a acestui termen. Latinescul oratio a dat în românește „urăciune”. Cât despre formele „orație”, „urație”, întâlnite în secolul al XVIII-lea în scrierile cronicarilor, acestea derivă din polonezul oracya. Neologismul polonez a fost concurat în epoca influenței grecești de cuvântul encomion. De aici și
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
în special cele ale lui Coresi, iar concluziile examinează și delimitează curentele culturale, centrele de cultură și limba cărților. În Istoria literaturii române din secolul XVII (1922), P. studiază epocile culturale potrivit perioadelor tiparului în Țările Române, curentele culturale (slavonesc, latinesc, grecesc, românesc), cu sublinierea izbânzii celui românesc și analiza scrierilor și a personalităților ce au ilustrat-o, câțiva scriitori fiind tratați monografic. În 1924, ca al doilea volum din Istoria literaturii române din secolul XVIII, apare monografia Viața și operele
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
caracteristicile sălbaticului este rîvna cu care lucrează în clipele de răgaz petrecute pe lîngă casă. O străveche bîtă războinică hawaiană sau o vîslă-lance, cu puzderia lor de imagini cioplite, constituie un trofeu la fel de măreț al perseverenței omenești ca un lexicon latinesc. Căci această miraculoasă încrengătură de gravuri în lemn a fost executată doar cu un hîrb de scoică sau cu un colț de rechin și i-a cerut artistului ani mulți de muncă migăloasă. Ceea ce se întîmplă cu sălbaticul din Hawai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
însuși marele glob pămîntesc? Și ce altceva ești dumneata însuți, cititorule, dacă nu un „pește pierdut“ și unul, totodată, „capturat“?! Capitolul LXXXIX CAPETE SAU COZI De balena vero sufficit și rex habeat caput et regina caudam. BRACTON Potrivit acestui adagiu latinesc luat din codicele de legi al Angliei, reiese că de la toate balenele capturate, indiferent de cine, în largul coastelor pomenitei țări, capul i se cuvine regelui, ca velharponist, iar coada trebuie să-i fie oferită în dar reginei. Iată o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o modalitate de angajare a unui întreg sistem de interacțiuni verbale profesor-elevi, elevi-profesor, interacțiuni care pot contribui la clasificarea și precizarea noilor cunoștințe, la aprofundarea înțelegerii și integrării acestora, la sistematizarea și verificarea lor” etc. (Iucu, 2006). Însăși etimologia cuvântului latinesc conversatio, compus din con (cum) = „cu” și versari = „a (se) întoarce”, arată că este vorba de o întoarcere și o reîntoarcere asupra unei experiențe de cunoaștere câștigată anterior de interlocutori în scopul desprinderii unor noi generalizări, a unor concluzii (a
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
putem recurge la următoarea formulare: modalitate de prezentare a unei secvențe de conținut din programa unei discipline academice, sub forma unor serii logice de raționamente și descrieri, în prezența unui auditoriu de nivel intelectual ridicat. Etimologia termenului „prelegere” provine din latinescul legere = „a citi” și prae = „în fața cuiva”, ceea ce ar însemna în traducere liberă „a citi ceva în fața cuiva”. În accepțiunea sa academică tradițională de curs universitar, prelegerea constă în prezentarea orală a unei teme, într-o organizare și structurare caracterizate
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
specifică a activităților didactico-științifice din învățământul superior, desfășurată sub coordonarea și îndrumarea unui cadru didactic, în fața unor grupuri mai restrânse de lucru, fundamentată pe relații și interacțiuni grupale ori individualizate și având finalități preponderent acțional-formative. Etimologia termenului „seminar” provine din latinescul seminarium și desemnează o pepinieră. Din punct de vedere istoric, seminarul a fost practicat secole de-a rândul și s-a impus în conștiința cadrelor didactice, a studenților și a absolvenților ca o activitate didactică fundamentală și perfectibilă. Perfecționarea structurală
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
protecția împotriva violenței și a abuzului. În cele ce urmează vom încerca să prezentăm o definiție din perspectiva profesioniștilor care s-au confruntat de-a lungul anilor, în activitatea lor, cu violența și consecințele ei. Termenul de „violență” provine de la latinescul „vis”, ce înseamnă „forță”, adică folosirea puterii, a dominării fizice și psihice asupra celuilalt. Astfel, violența poate fi considerată drept o violare a drepturilor fundamentale ale omului, respectiv a dreptului la viață, la securitate, la demnitate și la integritate fizică
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ele reproduc textele după edițiile cu adevărat științifice. Pentru autorii contemporani, care pot aduce modificări de la o ediție la alta, se recomandă să folosim ultima ediție - dacă se poate - ediția care poartă pe foaia de titlu mențiunea ne varietur (expresie latinească ce desemnează ediția la care nu se schimbă nimic). Romanul Pânza de păianjen al Cellei Serghi, de pildă, poartă pe ultima ediție această mențiune. E adevărat că foarte puține ediții fac asemenea precizări, de care ar trebui să se țină
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Năstase, s-au trecut acele vremuri!” (M. Sadoveanu); - după titluri exprimate prin substantive În cazul vocativ: Absalom! Absalom! (titlul unui roman de Faulkner); - când autorul Își exprimă Îndoiala sau ironia față de cele exprimate În propoziție, semnul exclamării ținând locul cuvântului latinesc sic („chiar așa”): „Am scris lui Barbu În franțuzește (!), ca să-l felicit pentru discursul său” (I.L. Caragiale); - În locul replicilor date prin mimică sau gesturi: „- Glumă e să mă arză odată cu o avere de om... - Patruzeci de mii de franci!... - !!!” (I.L.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Înainte de 1900, cărțile nu menționau numele editurii, ci, eventual, al tipografiei. La fel se procedează atunci când pe foaia de titlu nu este trecută localitatea sau anul editării: sunt utilizate mențiunile f.l. („fără loc”), respectiv f.a. („fără an”) sau, cu termeni latinești, s.l. (sine loco), respectiv s.a (sine anno). Așa cum s-a spus și În privința modului de Întocmire a fișei unei cărți, dacă o carte este tradusă În limba română, este obligatoriu să menționăm numele traducătorului (al traducătorilor). Exemplu: Ferréol, Gilles
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
numele acestora se leagă prin conjuncția și: AMANCY N. și VENTURA T., 50 modčles de dissertation, Alleur, Marabout, 1992. 8. Dacă lucrarea e semnată de mai mult de trei autori, a fost indicat doar primul, apoi s-a folosit expresia latinească et al.: MÉRAUD D. et al., Guide de redaction administrative, Paris, Roudil, 1977. 9. Între nume și prenume nu s-a pus virgulă, deși ordinea firească În limba franceză, la fel ca În limba română, este prenume + nume: AMANCY N.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
este cel care este capabil să intre Într-o bibliotecă fără a avea nici cea mai mică idee despre subiect și a ieși (sic!) de acolo știind ceva mai mult despre asta (Eco 2000, 64). În cazul de față, cuvântul latinesc sic! ne atrage atenția asupra faptului că verbul a ieși este incorect folosit În context, el fiind la modul infinitiv, comparativ cu să intre, care este la conjunctiv, ignorându-se aici principiul simetriei sintactice. Corect ar fi fost: „Cercetătorul [...] este
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
trebuie să sprijine organizația pentru identificarea și monitorizarea riscurilor cu care aceasta se confruntă, trebuie să înțeleagă și să supervizeze funcționalitatea sistemului de control intern, care este elementul fundamental pentru implementarea principiilor guvernanței corporative. Etimologia cuvântului control provine din expresia latinească „contra rolus”, prin care se înțelege „verificarea unui act duplicat după original”<footnote Marcel Ghiță, Controlul financiar componentă a mecanismului economiei de piață, Editura Universitaria, Craiova, 1995, p. 6. footnote>. Controlul, în accepția lui semantică, este o „analiză permanentă sau
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
Catihetica practică (1843), Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor (1847), Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români (1850). A., care cunoaște pe Seneca, Plutarh, Tit Liviu, se servește de izvoare latinești și bizantine. Numele său apare și în publicații precum „Gazeta de Transilvania” sau „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. În 1828 i se tipărește la Buda Scurtă apendice la Istoria lui Petru Maior carea, prin adevărate mărturisiri a mai multor
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]