1,196 matches
-
Orbit ai fost. Ochii-ai deschis și L-ai recunoscut. L-ai regăsit, fiind, dintotdeauna, întâi în tine, apoi în mine, în cântec de privighetoare, în fluturi, în floare, în munți măreți și-n lacurile ascunse-n inima lor, în lava pământului, în ploi, în neguri, în adâncuri, în firul de iarbă, în susur de apă, în frunze, în pietre, în miresme, în umbre, în lumini, în soare și în stele, în necuprins. Privești și înțelegi, acum. Iertare-ți ceri și
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
s-a născut, în templul liniștii, din pântecul Mamei Divine... Viața înseamnă destin în acea bulă de aer numită clipă, - mereu mai cerem un timp - iar cei din jur peisajele, decorul, fragmente, amintiri, reverii, crochiuri de nostalgii, uitări, scântei de lavă vulcanică ce ies din matrița peliculei derulate pe un fundal alb, în labirintul vieții. Un contrast de lumini și umbre prin care-și vor căuta sensurile, întâmplări stârnite de adierea sorții, în realitatea unui "nimic nu este întâmplător"! Iartă și
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
în amurg, Geamă-n noi doar neputința. Să mă-nalți apoi în zbor Printre vorbe de iubire Și cu glasu-ți plin de dor Curge-mă spre fericire. Și pe palma ta flămândă Poartă-mă prin cer, iubite, Cu-a ta lavă mă aruncă În păcate dulci și sfinte. Din lăuntru să m-aduni Cu privirea-ți cea topită Ce prin vrăji din alte lumi M-a plutit cu-a ei ispită. Zbuciumați printre căințe Din extaz ne curgă lacrimi, Să gustăm
PRIMESTE-MĂ ÎN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379010_a_380339]
-
Autorului FIN Ne pas penser au néant, à l 'effacement, au retour à la terre. Ne pas imaginer le corps se dégrader, s'envoler l'ame . Ne pas penser à l'enfer, au soufre et au feu, aux chaudrons de lave frémissante pour les pecheurs. Ne pas penser au passage de l'Etre au Non-Etre et s'il y a réincarnation. Ne pas penser aux adieux, qui brisent l'esprit, qui piétinent le coeur. Songer à deux séraphins, mon père et
FIN/SFÂRȘIT/סוף- VERSIUNE TRILINGVĂ FRANCEZĂ,ROMÂNĂ,EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379057_a_380386]
-
clémente. **** SFÂRȘIT A nu mă gândi la neant, La dispariție, La întoarcerea în țărână. A nu imagina trupul cum se degradează, cum își ia zborul sufletul . A nu mă gândi la iad, la foc și la pucioasă, la cazanele cu lavă fierbinte pentru păcătoși. A nu ma gândi la trecerea de la Ființă la Neființă și dacă există reincarnare . A nu mă gândi la despărțirea de cei dragi, căci frânge sufletul. zdrobește inima. A imagina doi serafimi, tata și mama, care ,zâmbind
FIN/SFÂRȘIT/סוף- VERSIUNE TRILINGVĂ FRANCEZĂ,ROMÂNĂ,EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379057_a_380386]
-
2016. FIN Ne pas penser au néant, à l 'effacement, au retour à la terre. Ne pas imaginer le corps se dégrader, s'envoler l'ame . Ne pas penser à l'enfer, au soufre et au feu, aux chaudrons de lave frémissante pour leș pecheurs. Ne pas penser au passage de l'Etre au Non-Etre et s'il y a réincarnation. Ne pas penser aux adieux, qui brisent l'esprit, qui piétinent le coeur. Songer à deux séraphins, mon père et
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
adună tenebrele, nebună, Abstractă, dezgolită sub cerul de cleștar. De ce mi-e dor de tine? Oare mi-e dor?... Nu știu... E poate o părere, e poate doar nuanță... E poate epilogul sau poate fi prefață A unui timp de lavă, tomnatic, purpuriu. Timizi, absconși, departe sub stratul de ozon Cu must în căni, frenetici, triști ( suflete ciobite...), Stau inorogii pașnici ai lumii răzvrătite Încătușați ( vremelnic ) la ultimul peron... Ei, ultimii romantici ai unui neam de viță Abrași și fără frică
LUMINIŢĂ ÎN NOAPTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381824_a_383153]
-
candelă, să-i dirijezi înălțarea, extinderea, până în cel mai mic por al ființei tale? Întreb, iar răspunsul îl resimt în fiecare ungher al inimii. Suprafața oricărei măști se fisurează. Erupe iar și iar vulcanul. Ațipesc răstignită între vârful jetului de lavă și candela cuminte în care uleiul este tot mai clar. Se bate tactul cu degetele înghețate de atâtea limite. Aseară am răbufnit în scris, apoi am râs de mine privind oglinda. Femeia din mine strălucea, cealaltă râdea cu lacrimi de
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
și am trece mai ușor de momentele neplăcute. Sunt vorbe care ne dor, sunt fapte care ne îndepărtează de simplitate, de adevăr, sunt percepții greșite pe care le acumulăm în interiorul nostru. Iar acolo, în adâncul ființei noastre, rămân toate ca lava unui vulcan nestins, gata să izbucnească la prima recunoaștere a semnelor aducerii aminte. Mira încearcă să-și stăpânească lacrimile. Nu poate înțelege de ce este îndepărtată acum. Tocmai acum, când sunt aproape de finalizarea unei etape importante în viața copilului lor. O
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
Roman Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Iartă-mă, apă murdară de râu, Iertați-mă, păsări fără de glas, Iartă-mă, mlaștină până la brâu, Iartă-mă, codrule fără lujeri rămas. Iartă-mă, pajiște înecată în lavă, Iartă-mă, lan scufundat în noroi, Iartă-mă, aer îmbâcsit de otravă, Iartă-mă, patrie fără eroi. Iartă-mă, drum ce nu duci nicăieri, Iertați-mă, tăceri înecate-n cuvinte, Iartă-mă, chin ce nu duci mângâieri, Iertați-mă, pași
TÂNGUIRE DE ÎNGROPARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380364_a_381693]
-
pustiului din noi...” Poetul George Călin, suflet însetat de mirajul luminii și al cuvântului, captivat de „voluptatea ascunsă a păcatului”, făcând din iubire un spațiu al provocărilor, sfâșierilor și desfătărilor...se lasă devorat de fiecare trăire care izbucnește ca o lavă din cel mai temut vulcan: vulcanul timpului... „vorbind însă, poetul își însuflețește imaginile poetice cu prețul vieții sale pesonale, mutată în irealul artistic. El acceptă să moară încă din viață, trăind numai pentru cuvinte, jertfindu-se pe sine, schimbându-se
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
vasal Iubirilor cu unduiri feline! ***** Cheamă-mă! Planând în zbor, ți-am aținut cărarea, În carnea ta sămânță m-am sădit Și încolțind mi-a revărsat splendoarea Blondelor petale care te-au robit! Și mă transform sub ochii tăi în lavă, În tine curgerea-mi revărs râzând, În vene-ți plâng mai sus cu o octavă Și-n inima din piept m-auzi gemând. De nu mai știi de-i zi sau de e noapte, De ochii-ți sunt deschiși sau
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
și până dincolo de mine să mă aduci înapoi în starea aceea de beatitudune în care rămâneam agățată după ce buzele tale își scriau poemul pe interiorul pielii mele. M-am rezemat de noapte ca de tine și te tac cum tace lava sub coaja pamântului așteptând dezlegarea Referință Bibliografică: Nostalgiile cuvintelor I / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2284, Anul VII, 02 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NOSTALGIILE CUVINTELOR I de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379593_a_380922]
-
rază, Împlinește-mi visele... Dăruiește-mi o zi nouă... Limpezește-mi mințile! Îmbrățisează-mă când cerul Își oglindește-n val albastrul... Zeul pasiunilor, de foc, Cavaler, pe murg măiastru! Aprinde dorul și pasiunea... Păcatul și dorința... În brațe vei avea vulcanul... Lava-ți va topi ființa! Răcorește-mă spre seară Când amurgu-i pe cărare... Fă-mă să mă pierd de dor Așteptând o sărutare! Și când noaptea se coboară În umbrele cu chip de stele... Aprinde-mă cu-al tău apus... Fi
FARMEC ŞI PASIUNE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379612_a_380941]
-
Voi izbucni apoi din valuri Învăluită-n spumă... Și voi zbura spre înălțimi Să-mi fac din nori cunună... Stele, raze, curcubee... Să strâng într-un clondir.... Să servesc la "cina vieții" Al agoniei elixir..... Va arde totul împrejur, Ca lava în vulcan.... Și se va cerne-ncet uitarea Zi de zi și an de an! Referință Bibliografică: ALE VIETII VALURI / Ada Segal : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1685, Anul V, 12 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ada
ALE VIETII VALURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379609_a_380938]
-
cu teamă palma, ca pe o floare rară, Și-mi mângâi gingaș brațul - un obiect de preț. Resimt fiori de gheață, cum urcă și coboară, Pe pielea-mi de mătase, în timpul hrăpăreț. M-a năpădit trecutul, precum un râu de lavă, În clipa când inelul pe deget mi l-ai pus, Dar vocea ta blajină și cu tendință gravă A risipit toți norii, din est pân` la apus. Pe cerul minții mele, înveșmântat în gânduri, Stă binecunoscutul răspuns multașteptat. Te tachinez
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
cu teamă palma, ca pe o floare rară,Și-mi mângâi gingaș brațul - un obiect de preț.Resimt fiori de gheață, cum urcă și coboară,Pe pielea-mi de mătase, în timpul hrăpăreț.M-a năpădit trecutul, precum un râu de lavă, În clipa când inelul pe deget mi l-ai pus,Dar vocea ta blajină și cu tendință gravăA risipit toți norii, din est pân` la apus. Pe cerul minții mele, înveșmântat în gânduri,Stă binecunoscutul răspuns multașteptat.Te tachinez, sfioasă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
nici măcar un ratat, așa cum de nenumărate ori mă persifla Mariana.Mă trece și acum un fior de gheață ori de câte ori îmi amintesc de ea. A fost o vreme în care am iubit-o ... X. VULCANUL DINTR-UN SUFLET ÎN PĂCAT (SAU LAVA IUBIRILOR CE INUNDĂ INIMILE CARE ÎNCĂ MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016. MOTTO : „Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
cu asupra de măsură, căci arcul de lumină, pe care inteligența creatoare a lui CALBOREANU l-a descris întotdeauna cu minuție de-a lungul și de-a latul frontonului artei dramatice românești, a metamorfozat în timp, aidoma unui vulcan cu lava sângerândă, umanitatea depoetizată a profanului obosit. Cu puțin înainte ca secolul XIX să își lepede-n grabă suflarea, lăsând loc de respiro și de producții culturale diverse următorului ev istoric, mai precis, la început de ianuarie 1896, sămânța necunoscută a
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
în: Ediția nr. 1282 din 05 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Cum blânda dimineață Își flutură iubirea Peste copaci în floare, Cum păsări cântă-n codru De dragul primăverii, Eu cânt iubirea-n taină De dragul tău femeie! Prin vene-mi curge lavă Cu muzica dorinței, În suflet ard în torțe Nemuritoare patimi Și râd de fericire, De tine, ochii lacomi. Eu te iubesc femeie, Până și gându-n noapte Ți-l mângâi în tăcere Să nu stârnesc izvoare Neliniștite-n tine. Să
EU TE IUBESC, FEMEIE... de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374432_a_375761]
-
GENEZĂ Nemărginirea din cosmos mai păstrează urmele facerii noastre, când ea născu omenirea într-o ceață de sânge selenar, când fiecare stea gemea cu strigăt de lumini născându-ne, când Terra se rostogolea cu vaiete de vulcani și sânge de lavă prin albiturile Căii Lactee. Oricum, lăudată în veci fie nașterea noastră din focul ceresc lăudată în tot infinitul să fie (și lăudată va fi) - fierbintea ofrandă a vieși mărețe, ieștă spontan din cutremurarea luminii, din ruperea apelor cosmice, fără să-i
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
se strecoare încă din după amiaza acestei zile să învingă speranța iar frica de neprevăzut să fie soră cu o condamnare la singurătate sufletească veșnică. Simțea cum acele două simboluri îi ardeau palmele, cum prin venele sale se scurgea o lavă ce-i plumbuiau picioarele. Abia mai putea să respire de emoție și de teamă. Vedea cum ochii celor trei persoane sunt ațintiți asupra sa întrebători. Ce răspuns va da? Se așeză tăcută la masă și cu mâinile tremurânde deschise plicul
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
ei stă creatorul... că fericirea e un chip de mamă, ce stă de veghe lângă prunci pune balsam pe fiecare rană, și vindecă dureri adânci... că fericirea e-o dragostea eternă, ce stă unită într-un inelar cu revărsări de lave în suflet-- cu fluturii ce-ți trimit fiori și jar... acuma știu ce-nseamnă fericirea, ea și-a făcut culcuș în mine când a cioplit adânc cu dalta, și mi-a deschis priviri senine... Referință Bibliografică: FERICIREA / Mariana Petrache : Confluențe
FERICIREA de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373314_a_374643]
-
-mi fie drag de dragii Sânișori ai dragei mele, De găoacea-i ce carnagii Îi stârnește cărnii mele Când îmi leapădă nădragii. Cum nu ea, de dragu-mi stoarsă, Să nu-mi mântuie nesațul În vulcan de carne arsă, Prins în lava ei cu lațul, Când cu fața, când întoarsă... 24.02.16 Referință Bibliografică: Și mi-i drag de Dragobete / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Romeo Tarhon
ȘI MI-I DRAG DE DRAGOBETE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373384_a_374713]
-
De acest tain, Altfel ar rămâne Pentru vecie rebele, Îngropate în pustiul hain. Când zorii își deschiseră geana Și ploile roșii Își opriră înghețul, Aflai secretul. Și, iată cum, căluții mei Învățară să caute, În chemare, răsfățul! ÎNCENUȘARE Îmi curge lavă peste amintiri. Fumul vulcanic mă face să vreau branhii. Tabloului îi curg lacrimi de stele Și mersului i se nasc umbre prea suri. Îmi șerpuiește foc și zloată prin vene - M-am adaptat la cerințele terne - Coboară un puf de
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]