3,457 matches
-
lăsândul pe unchiul să repună lanțul, ungându-se cu dohot pe mâini și înjurând de mama „bicicletelor”. Fără să mă căiesc câtuși de puțin, schimbam imediat teatrul de desfășurare a poznelor pe alte trasee, unde eram așteptat ca iarba de leac, în special de Lala și de frații Cimpoieșu, căci le lipsea creierul de la pupitrul de comandă. Împreună cu prietenii, toți „băieți de băieți”, rosteam vorbe de duh, poezii și cântece deocheate după chipul și asemănarea noastră, din creația populară orală epico-lirico
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
gradele, care ne puteau da de gol. După un somn profund, printre inamicii la fel de obosiți, dimineața când s-a crăpat de ziuă am plecat ca din pușcă spre dispozitivele noastre, unde eu și cu caporalul eram așteptați ca iarba de leac cu informațiile prețioase, care, spre norocul nostru, ne-au ajutat să surprindem trupele inamice. Cu cât se apropia lăsarea la vatră, din februarie 1972, ieșeam cu bilet de voie duminica în oraș, luând la țintă talciocul vestit de la Pâncota, amplasat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pentru un timp din bucătărie. Eram tulburat de-a binelea, asemeni tânărului timid, care iese pentru Întâia dată cu o fată dragă lui, iar aceasta Îl sărută fugar, pe neașteptate. Sărutul ei pe obrazul meu a fost cel mai bun leac. Renunțând la ce-mi propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat, cu părul viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
însura babele. Știa că nu poate fi vorba de așa ceva, dar îngrijorarea mamei sale venea din tradiția familiei, când pe un unchi al său, holtei convins, hotărât să încheie burlăcia, n-au reușit nici babele, cu toată diplomația, descântecele și leacurile lor, să-l căptușească cu vreo femeie, fiind dincolo de vârsta când un bărbat încă se mai poate declara cavaler. Care femeie lucidă ar fi acceptat să-și pună cenușă pe cap cu un om care își purta reumatismele cu sprijinul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nou. Apoi se liniști. De fapt, se liniștiră amândoi. Căzură, unul lângă altul, osteniți, după care ea îngăimă: Vezi? Numai pentru inaugurare, și, acest sfânt pat, face banii pe care i-am plătit pentru el! Ai văzut, unde ne era leacul? Am văzut. și am simțit. Acum, te rog, taci, și lasă-mă să mă liniștesc, și să dorm. Bine. Să dormim. Somn dulce. Dulce, da, dulce. Recuperarea În fragedă tinerețe fusese reporter la ziarul tineretului comunist din România. Întâmplarea a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mâini, până ce n-a mai mișcat.Apoi am urcat, din nou,la Pisc, și te-am găsit pe dumneata, aici, și, ce a mai urmat, știi. Asta-i tot. Din gelozie, dar, și din spirit de dreptate. Pentru mine, evident. Leacul Părinții îi puseseră un nume comun, serios și obișnuit prin partea locului: Maria. Frumusețea și fragilitatea ei, încă de la naștere, atractivitatea, care îi sporea pe măsură ce avansa în vârstă, determinaseră să i se ducă vestea de Licurica. și, cu adevărat, strălucea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Să luăm cazul numărului 24, care e o măsură de timp, de bani, de monede vechi... Naratorul spune sincer că asta e singura bogăție a vieții sale... Ce este un an? Un tur,un tur complet. Și așa mai departe... [...]. Leacurile bizare pe care doica i le dă naratorului. Nu sunt invențiile mele. Le-am copiat dupa «Canonul» lui Avicenna, fără să le modific deloc.“ După propriile mărturisiri, pentru fundamentarea asemănării tatălui cu unchiul, cu negustorul de mărunțișuri, cu naratorul etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vorba sau cu pana, oamenii, respectând opiniile admise în mod curent, pe care le împărtășesc, de altfel, și ei, acceptă povestea, dar cu un zâmbet sceptic și disprețuitor. Pentru că omul n-a găsit încă un remediu acestui flagel, iar singurul leac e uitarea pe care o dau vinul și somnul artificial, provocat de opiu și de stupefiante. Dar ce păcat că efectul acestui gen de medicamente e trecător și, în locul ușurării, după un timp, durerea crește violent! Oare va pătrunde cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spectacolului mirosul acru și piperat al transpirației acestei femei, amestecat cu parfum de iasomie și ulei de santal. Parfumuri care-l aminteau pe cel al rășinii arborilor exotici și trezeau senzații misterioase. Miros de cutie de medicamente, miros al acelor leacuri venite din India, păstrate în camerele copiilor, unguente necunoscute, provenind din ținuturi unde supraviețuiesc obiceiuri străvechi. Fără îndoială că acest miros îl aveau și infuziile mele. Toate astea au ațâțat reminiscențele refulate pe care tatăl meu le purta cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se îngroșase. Deci nu născuse încă. Se duseră să cheme doctorul. Mă bucuram în sinea mea că am reușit măcar să-i deranjez pe imbecilii ăștia. Doctorul sosi, cu trei fire de păr în barbă. Îmi permise să fumez opiu. Ce leac nemaipomenit pentru martirajul meu! În timp ce fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mi-a spus cu ipocrizie: „Am văzut-o pe fiică-mea (adică târfa) cosând, pentru ora fastă, cămașa resurecției, pentru copil, copilul ei.“ Apoi, ca și cum ar fi știut, și ea, mă consolă. De multe ori se ducea să-mi caute leacuri la vecini. Îl vizita pe vrăjitor, pe prezicător și pe ghicitorul în cafea, pentru a le cere auguri și a-i consulta în legătură cu mine. În ultima miercuri de anul trecut, ceru pomană de la oameni și se întoarse cu un castron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Acum și partea superioară a orbitelor îl durea, iar hemoragia parcă se intensificase. Dădu drumul la televizor să vadă un meci, sfârși și a doua bere, dar tot degeaba. Durerea nu-l slăbea deloc. Zăcu așa, gemând și bibilit cu leacuri bătrânești de soție, care profitase de starea lui și mutase pe alt canal. Curând simți cum îl sfredelește din ce în ce mai tare până în baza osului frunții. Atunci nu mai rezistă și hotărî că e cazul să se ducă la urgență, aruncând cât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a mai avea acces la propria-și intimitate. Analiza cazului cu pricina, aproape până când se făcea ora sculării, în galopul pregătirilor de dimineață și a pregătirii pentru plecarea la serviciu, era suficient medicament și însemna o liniștire pe care orice leac n-ar fi fost capabil să i-o asigure. Toate câte se întâmplau cu el în acele nopți, le putea numi vise, dar nu erau, nici vise și nici realitate. Firește, realitatea la care se raporta în acele momente, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mănânce pământul alergând. Nu o gloabă... Bine gândit, Pâcule. Acum însă nu-i timp de pierdut. Hai acasă, că mâine în zori încărcăm un nou transport de grâu. Tot nu te-ai lecuit de poruncit, Dumitre. Apoi boala din născare leac n-are. Acum spune-mi când îi anunțăm pe oameni ce am hotărât? Asta las-o pe seama mea, Pâcule. Nu se poate, pentru că nu ești de capul tău... Vezi cum se adeverește spusa: „Tu îi întinzi un deget și el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uite. Circulă. Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de buruieni ca pe un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde prezența sa trecea neobservată. După lăsarea Întunericului, ținea cuvântări automobilelor venite să-l asculte, Îndemnând la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
geopolitică a microorganismelor, ca și cum acestea nu și-ar fi disputat doar oameni și populații, ci stăpânirea asupra Întregii lumi. Unele virusuri evoluaseră În așa măsură, prin mutații, Încrucișări și alianțe, Încât sufereau deja de propriile boli. Erau maladii care, În fața leacurilor, se retrăgeau În munți pentru a reveni după câteva săptămâni, cu tulpinile modificate, convingând antibioticele să Întoarcă armele, ca și cum tratamentul la care fuseseră supuse n-ar fi făcut altceva decât să le zgândărească orgoliul. Uneori, bolile Își uneau eforturile, de parcă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cum acționa (În afara efectului vădit că persoanei suferinde i se umfla capul de vreo trei-patru ori), dar era extrem de promițătoare În ceea ce privește rezistența la tratament și potențialul de extindere. Ca urmare, În paralel cu efortul generos al laboratoarelor de-a găsi leacuri, În multe companii weekendul a fost dedicat studiilor de piață, focus-grupurilor, product-placement-urilor, business-planurilor și studiilor de awareness, iar luni dimineață deja toate agențiile de presă anunțau că denumirea oficială a bolii era Maladia Portofino Beach, după numele unui cunoscut constructor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de sex, educație, condiții materiale, era prelucrat și transformat de creier Într-o stare de bine, seninătate, lumină și o Încredere totală În cei cu care intra În contact. Antoniu era convins că Plăcințica suferea de această stranie boală, fără leac și fără dimensiunea realului. A venit În chip firesc, ca locuitoare a ghetoului, convinsă că nu i se poate Întâmpla nimic rău. Antoniu suferea foarte mult că nu-l mai are lângă el pe Kawabata și toată duioșia de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un săculeț de leacuri Hopi, zice. E o chestie spirituală, nu? Privindu-l în oglinda retrovizoare, cu mâinile pe volan, în mănuși mulate din piele de vițel, Helen zice: — Ia te uită ce abdomen! Stridie își scutură cămașa de pe umeri, și săculețul de mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu Campylobacter? În acest caz, vă rugăm să apelați numărul de mai jos pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. Apoi Stridie dă un număr de telefon. Scoate o carte de credit din săculețul de leacuri și dictează în telefon numărul și data expirării. Zice că așteaptă să-l sune responsabilul de la contabilitate după ce se culege, ca să verifice la telefon textul final. Zice că vrea ca anunțul să apară zilnic toată săptămâna viitoare, în pagina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la televizor, să văd ce se-ntâmplă. Îmi împing falca înainte, spre tavan, și zic că nu putem... nu putem... Singur acum cu ea, zic: nu putem să avem încredere în Helen. Ea vrea ceaslovul doar ca să poată controla lumea. Leacul pentru prea multă putere, zic, nu e și mai multă putere. Nu o putem lăsa pe Helen să pună mâna pe Cartea umbrelor. Și, încet, atât de încet că nici n-o pot vedea mișcându-se, Mona trage o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
casa pe piață. Mona zice: — Ne-ar trebui un fel de vrajă universală de jugănire. Și întreb dacă nimănui din cei de față nu-i e teamă că o să ajungă în iad. Și Stridie își scoate telefonul din săculețul de leacuri. Telefonul îi tot sună. Heen își lipește telefonul de piept și zice: — Puteți să fiți convinși că guvernul lucrează deja la niște soluții biologice deștepte care să oprească suprapopularea. Și Stridie zice: — Iisus Hristos a pătimit pe cruce o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sprijinindu-se de mașină, zice: — Nu știu dacă o să crezi, dar facem asta ca să te salvăm. Stridie e prăbușit pe banchetă, prea nemișcat, prea desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i s-a răsfirat pe spătar. Săculețul de leacuri indian e tot la gâtul lui și din el cad țigările. Obrajii-i sunt brăzdați de cicatricele roșii de la cheile lui Helen. E mort? întreb. Și Mona zice: — Ai vrea tu. Nu, o să fie bine, zice. Se urcă la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
frumusețe adevărată ți se relevă cînd le devii intim... într-adevăr, minunate! Dar și otrăvitoare. Știu. Otrava lor, colchicina, e utilizată la tratarea cancerului. Bună idee! rîde încet Mihai. Mi-ar plăcea să scriu ceva pe motivul brîndușelor: frumusețe, otravă, leac... Vă rămîn de două ori îndatorat. Bine, așa să fie. Vrei chiar să te transferi la Cooperări? De ce? Ca o aventură a cunoașterii, ce mai contează una pe lîngă viscolul ăsta?, căci, și-așa, se spune despre noi scriitorii, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
handicapat, obsedat că... Nu numai asta. O colegă de-a mea, în studenție, la care țineam toți, revenind la realitate după o perioadă de explozie sentimentală alături de un escroc, și-a dat seama că-i gravidă, și..., dezorientată..., încercînd un leac... Asta-i culmea, zău! rîde încet Cristina. O femeie adevărată, cum ți-a plăcut să mă consideri, își asumă toate riscurile, ba mai degrabă știe să le elimine, cînd acceptă o astfel de întîlnire. Și chiar de s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]