KorAP: Find »[drukola/base=legăna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...165 >

4,107 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Cunosc locurile, nu-ți fă griji. Iese afară, băgat cu totul sub sac, lăsîndu-se înghițit de viscol. Ăsta nu-i sănătos arată în urma lui țăranul, care se întoarce cu un alt braț cu lemne, dar nimeni nu-i răspunde. Studenta leagănă în brațe de zor unul din copii, care se uită la ea cu ochi obosiți, aproape închiși, încercînd uneori să deschidă gura, să spună ceva, dar tace, amețit de legănat și de șușotitul fetei. Celălalt băiat stă în brațele tatălui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să deschidă gura, să spună ceva, dar tace, amețit de legănat și de șușotitul fetei. Celălalt băiat stă în brațele tatălui, atent la ce se întîmplă cu fratele său, apoi, cînd înțelege, lasă capul pe pieptul tatălui, începe să-l legene și murmură un "a-a-a", semn că vrea și el legănat. Sus în dormitor, Sultana și Mihaela dorm, învelite bine, să uite de foame. Pavel, ca unul care nu mai are ce face, se învîrte prin sala restaurantului, adunînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o ascult pe Maria și să-i dau dreptate; ar fi monstruos să-i jignesc sentimentele de mamă, cu atît mai mult cu cît Doina nu mă mai interesează." Spuneți, doamnă șoptește Mihai, așezîndu-se pe marginea patului. Piciorul Mariei se leagănă încet, anume parcă să pună în evidență mai mult frumusețea genunchiului dezgolit, pe care ciorapul de nylon, la lumina venită dinspre fereastră, îl face să semene cu o bucată de jar stînd gata să pălească, ori să întețească focul. Dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privirea mereu spre copii. Nu-i așa că-s superbi? A?! tresare Lazăr. Te pomenești că te-a prins frica! rîde fata, bine dispusă, așezîndu-se dincolo de masă, cu obrazul între palme. Gata cu întîrziatul la o bere, că n-are cine legăna, cît face soția mîncare; dimineața, gata cu lenevitul, că se termină laptele la alimentara; fuga după morcov în piață..., scutece, landou... "Igiena", "igienă"; că orice microb adus în casă lovește întîi în cel mic... Pariez că la asta ți-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de la restaurant, am și vorbit. Păcat că n-au venit sudorii, dar sper să-i trimită mîine dimineață directorul, că doar este și el invitatul nostru. Ați fost invitați? întrebă directorul după ce lăsă receptorul la locul lui, începînd să se legene ușor cu fotoliul. Unde? întrebă Teona nedumerită. La familia Săteanu. Vor să-și inaugureze vila mîine seară, după terminarea spectacolului la teatru, cu invitați din lumea bună, ca orice parvenit. Curios! face Haralamb un gest scurt cu palma, de parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
muncitor care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar celălalt, din brațele tatălui, începe și el. Oof, i-am stîrnit clatină din cap studenta. Ce-o să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar avea final începe Doina. Spun spectacol, pentru că și eu am citit textul, pe care, acum, pe scenă, îl găsesc mult îmbogățit. Finalul nu-mi place însă. În text, eroul piesei strunea chitara și murmura acele versuri : "Un elefant se legăna...", care erau de fapt o mare și amară ironie, vecină cu batjocura, la adresa soartei, a soartei, nu a destinului, deși aș înclina să-mi reamintesc și aici, la finele spectacolului vorbind, cugetarea lui Camus: Nu există destin care să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

se pare. Nu ți se pare. De ce „nu ți se pare“? Trenul se zgudui la intrarea într-o gară micuță. Am zărit pentru o clipă imaginea unui rond de flori ornamental, a unui hamal gras, a unei firme care se legăna în bătaia vântului și apoi, din nou, beznă. Păi, cred că emanciparea femeilor în acest secol a însemnat că ele au dobândit - sigur, într-un mod mai degrabă metaforic - câte ceva din caracteristicile bărbaților. — Câte ceva din caracteristicile sexuale? i se insinuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
2 n-a fost uimit când ușa s-a deschis și a apărut Carol, doar în cămașă de noapte și halat de pluș. — A, bună, Dave, spuse ea. — Tocmai m-am întors de la o convenție din Colchester, spuse Dave 2, legănând geanta de voiaj, burdușită cu literatură motivațională, pe care o avea în mâna stângă, parcă pentru a sublinia ceea ce afirmase. — Intră, intră, am să pun apa la fiert. Dave 2 se instală la barul pentru micul-dejun în timp ce Carol se învârtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
aceasta nu se comportă atât de dur. Pur și simplu m-a năucit, turnându-mi în urechi otrava aceea sonoră. M-a tăiat, crestat și înțepat cu briceagul pe spate și pe umeri. Apoi m-a părăsit. Ușa compartimentului se legăna în urma lui în balamalele ei imense. Mirosul de vast, rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

curte, chiar la poartă, am văzut deodată luna peste fațade, calcanuri și felinare, peste copaci și acoperișuri, o lună uriașă, plină, în mijlocul căreia o altă mamă ținea în brațe un alt copil, de fapt, îl ținea în poală și-l legăna încet, un bebeluș adormit. Erau Maica Domnului și Pruncul, înțelegeți!? Ne priveau de pe cer cu așa prietenie, iar eu și mama i-am privit și noi, mult, mult, mult, până când am adormit și eu. Mama a zis mereu că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

Norman. I-am spus Balconul. (Azi, cuvintele balcon și balon, dactil și iamb, au fuzionat, devenind un soi de leagăn, sau o bărcuță tristă. Uneori, mă sui În barcă și plutesc În jur. Sau mă Întind În leagăn și mă legăn sau Îmi sug degetul de la picior.) Am aflat mai tîrziu că această Încăpere, care la vremea respectivă mi s-a părut de o vastitate oceanică, nu era de fapt decît o mică părticică din Întreaga operație. Norman avea odăi deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
a fi un alt bazin, Însă de data asta unul gol, cu o gaură rotundă, cu margine argintată În partea de jos. Deasupra lui, ușor aplecată pieziș, atîrna o oglindă uriașă cu ramă metalică, În care Încăperea din spatele meu se legăna nebunește. Deși inteligența mea era Încă destul de nedezvoltată, am prins imediat principiul acelui lucru. Am stat pe picioarele dinapoi pe marginea exterioară a bazinului și, Întinzîndu-mi corpul cît am putut de mult, am reușit să mă văd pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
și, de fiecare dată cînd zicea „nenorocit”, bătea din picior, de parcă voia să numere de cîte ori poate spune „nenorocit” la rînd. Bărbatul se clătina și tot Încerca s-o prindă de umeri, Însă ea nu-l lăsa. După cum se legăna, părea cherchelit bine. Ea avea pantofi argintii cu tocuri foarte Înalte, care Îmi aminteau de Frumoasele mele și mă făceau să-mi pară rău de ea. Mental, eram de partea ei, chiar dacă asta nu Însemna mare lucru. De fapt, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
poate de viu sub un tufiș, și avea un plan. M-am uitat la lumea care se plimba, m-am uitat la felul În care Își ține mîinile. Oare mîinile acestor oameni vorbeau ? Toată dimineața am privit mîini ce se legănau pe lîngă corpuri, se ascundeau În buzunare, netezeau părul răvășit de vînt, salutau, arătau către veverițe, se făceau pumn, aruncau alune, erau băgate În nas, scărpinau la prohab sau țineau alte mîini. Toate mîinile Își vedeau de aceste treburi fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
o mișcare legănată și un miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-am trezit Învăluit În miros omenesc și mai multe straturi sufocante din țesătură de lînă, ca o odraslă a pieilor roșii. Era Întuneric, totul se legăna și mă durea cumplit. Zgrepțănînd la pliurile din material grosolan cu picioarele din față, am reușit să-mi scot capul din strînsoare afară, la aer proaspăt. În timp ce trăgeam cu nesaț aerul În piept, am văzut un cer traversat de cabluri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
lăsat să mă joc cu el. Îmi plăcea acel pian, iar el o știa și nu l-a dat nimănui. Cel mai des cîntam muzica lui Cole Porter și a lui Gershwin. Și, cum stăteam așa pe băncuță și mă legănam În ritmul muzicii, arătam exact ca Fred Astaire, și chiar și cîntam ca el. Sigur, știu că asta era adevărat doar dintr-un anume punct de vedere, și că tot ce ajungea la Jerry era un chițăit strident, de șobolan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
prindă un bărbat costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-au fugărit nu știu cît timp printr-o casă enormă, practic un conac, Însă el era mult mai agil decît ele, sărea peste mobilă, se cățăra pe draperii, se legăna ținîndu-se de candelabru. După un timp, pisicuțele au abordat altă tactică. S-au făcut că renunță la pîndă. Au căscat, s-au Întins și s-au prefăcut că adorm. Au Început să-și dea jos costumele de pisicuță, dezgolindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
m-am gîndit. În zori, cînd au adus macaraua cea uriașă, ruina Încă fumega. De capătul unui cablu de oțel era fixată o minge enormă de fier și, cînd macaraua Își mișca brațul Înainte și Înapoi, mingea Începea să se legene, și s-a legănat mai sus și tot mai sus pînă cînd, cu mingea foarte sus, În mișcarea de balans Înapoi, macaraua s-a năpustit cu forță În față, mingea s-a legănat Înainte și În jos și În sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
zori, cînd au adus macaraua cea uriașă, ruina Încă fumega. De capătul unui cablu de oțel era fixată o minge enormă de fier și, cînd macaraua Își mișca brațul Înainte și Înapoi, mingea Începea să se legene, și s-a legănat mai sus și tot mai sus pînă cînd, cu mingea foarte sus, În mișcarea de balans Înapoi, macaraua s-a năpustit cu forță În față, mingea s-a legănat Înainte și În jos și În sus și s-a izbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Înainte și Înapoi, mingea Începea să se legene, și s-a legănat mai sus și tot mai sus pînă cînd, cu mingea foarte sus, În mișcarea de balans Înapoi, macaraua s-a năpustit cu forță În față, mingea s-a legănat Înainte și În jos și În sus și s-a izbit de zidul teatrului Old Howard. Însă probabil că zidurile erau incredibil de rezistente, fiindcă n-au putut să le dărîme cu macaraua. Așa că au trimis după geniști, care au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
a aplecat deasupra mea, m-a ridicat În aer și am dansat amîndoi. Ea dansa și eu pluteam. M-a ținut Între sînii ei. Mi-am Îngropat capul În mireasma trupului ei ; era un miros de piele udă. Ne-am legănat și Învîrtit ; parcă zburam. Și pereții camerei au dispărut, ca și cum am fi fost pe o scenă, și acum dansam Într-un palat alb, uriaș. Am Închis ochii și mi-am Închipuit că zburăm peste oraș și toți oamenii de pe stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
mele. Lumina fluorescentă din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În urmă cu mai multe săptămîni. Acum se legăna ca o pendulă Întunecată, se clătina și se scutura, În ritmul marilor valuri ale distrugerii ce-și făceau lucrarea În Cornhill. Am trecut pe sub ea și, o secundă mai tîrziu, s-a prăbușit cu zgomot În urma mea. Fărîme curbate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
or să știe. Și nici n-o să le fie dor de mine. SÎnt bătrîn și-i trist să fii bătrîn, să fii bătrîn e trist și-obositor.” M-am uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la revedere, la revedere și rămas bun, de la cel mic și de la Cel Mare. Am Împăturit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]