445 matches
-
să-l omor pe loc, oferindu-i, ce-i drept, tot respectul... Ea se ridică În picioare și Începu să se plimbe Încet dintr-o parte Într-alta a peșterii largi, ținîndu-se de șale și Înaintînd cu pas leneș și legănat. Fără să-l privească, Îi spuse: - Uneori am impresia că ți-ar displăcea dacă ar fi un copil normal. Te-ai simți trădat. Nu de mine, pentru că asta ar fi imposibil, ci de el. În fond, Îți dorești cu ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bordei intră și pe capătu-unei laiți Lumină mucos și negru într-un hârb un roș opaiț, 665Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă, Pin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Strălucesc așa de vii, Iar de râde, are haz, Cu gropițe în obraz Și la unghiul dulcii guri Și la alte - ncheeturi, Și la degete, la coate, La - ncheeturile toate; Ochii ard întunecoși, Fața albă, buze roși, Iar când merge legănată, Tremur sânii ei de-odată, Tremură frumseța-i toată. Nu-i subțire ci - mplinită, Cum e bună de iubită, Nici prea mică, nici prea mare, Plinuță la - ncingătoare, Plinuță la sâni, la față, Încât ai ce strînge-n brațe. Tot ce-ar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
târziu, când soarele Începu să apună și când, trebuie să recunosc, eram toate ușor amețite de atâtea cocktailuri și soare, conversația deveni mai aprinsă. Te gândești vreodată să te recăsătorești? am Întrebat-o pe Lauren, care lenevea Într-un hamac, legănată ușor de vânt. — Da. Cred că n-o s-o mai fac. — Foarte corect, fu de acord Tinsley, care amesteca Încă un cocktail. Cuplurile căsătorite sunt atât de plictisitoare. —Știu. E groaznic, am aprobat eu. Adevărul este că o prietenă măritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru Nan Kempner 1, iar Tinsley este „pădurarul“, zise ea. De masa noastră s-a apropiat o chelneriță. Avea o coafură incredibilă, un păr roșu mult prea tapat și purta o rochițică neagră și pantofi negri cu tocuri Înalte. Pășea legănat, ca și cum ar fi fost Într-o trupă de dans de pe Broadway. — Ce servesc doamnele? zise ea. —Mini-hamburgeri, au strigat, În același timp, Lauren și Tinsley. —Eu o să iau o porție de salată verde, am spus. Nu prea mi-era foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
căsătorită, Lauren nu se schimbase deloc. —Doamne, Îmi place la nebunie a douad lună de miere. E muuult mai bine decât În luna mea de miere de după divorț, suspină Lauren. Era la asfințit, iar noi leneveam amândouă În hamacurile imense, legănate ușor de ușoara briză de seară a oceanului. Giles și Hunter profitau de apa liniștită, fără valuri, și plecaseră În golf să facă wakeboarding 1. La un moment dat, Hunter pluti pe lângă noi pe wakeboard, și cumva a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vile, numai „lume bună” de jur împrejur, lume care ar privi cu oroare chiar și ideea unor orătănii în vecinătatea ei selectă. Și atunci ? în timp ce eu stăteam împietrit și încercam să găsesc o explicație, Gertrude a mai făcut cîțiva pași legănați, a deschis larg ciocul și a dat să se rățoiască la mine. Din gîtlejul ei nu a ieșit însă nici un sunet. A mai încercat de cîteva ori - vroia să-mi spună probabil ceva -, dar tot fără nici un rezultat. Îi e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Să-l lăsăm să se odihnească! Bidaru nu a ajuns în capitală, deși într-acolo plecase împreună cu fiica lui. O toropeală plăcută a pus stăpânire pe întregul său organism. Odihnit și fără greutate, suspendat în timp și spațiu, se simțea legănat, ca un fulg în balansoar, de o regină a orhideelor, gingașă și diafană. Plutea într-un ocean de sunete plăcute și odihnitoare, venite de pretutindeni sau de nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tare și sigur. Merseră apoi încet, mereu spre soarele ce se ascundea, iar când se înnoptă se urcă pe mehari, lăsându-l pe acesta să continue marșul, sigur că nu se va abate din drum în vreme ce trăgea un somn bun, legănat acolo, în șaua înaltă, clătinându-se ca pe o mare agitată, dar atât de sigur și plăcut ca și cum s-ar fi aflat sub acoperișul jaimei sale, dormind lângă Laila. A fost noaptea cea mai liniștită. Vântul nu se tânguia, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai tare. Afișez o moacă împrumutată de prin filmele cu bandiți și dau să plec. Și chiar plec. Băieții rup, ca prin minune, cercul și reușesc să trec. Știu că mă urmăresc. Merg tot ca-n filmele cu bandiți: ușor legănat, calm, arogant... Când intru în școală, caut iute buda. Eu, când am emoții... Trecusem cu brio primul examen... Arunc ochii în clasă; în noua mea clasă. E nasol să fii musafir și să nu te ia în seamă decât numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pur și simplu!!! După ce m-am convins de-a binelea ce se întâmplă în jurul meu, am plecat. Timpul nu mă ierta. Mergeam cu pas măsurat, desaga cu cărți în spate și cu privirea alergând în toate părțile, atrasă de zborul legănat al ultimelor frunze desprinse de pe ram. Când am ajuns la locul meu de pe malul iazului, mă aștepta altă minune. Pe când dădeam în lături lăstarii care îmi ascundeau culcușul, am văzut cum dispare în huceg o coadă roșcată și peste măsură
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mumiile au demnitatea faraonică a morții materializate bătrîna asta beată cu labele ei legate-n cîrpe Înconjurată de mere de cornuri de rîuri de lapte și urină pare o plăsmuire a bucolicului În mizerie miasme de organisme putride sunet mic legănat cîntecel nani nani puiul mamii vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește la colț a oprit o mașină cu lapte În zori după petrecerea de adio gaudeamus igitur și sticla albă rece În cămașă piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la bufetul de pe autostradă. Nu izbutea să-și limpezească gândurile; Își dădea totuși seama că alegerea locului putea fi un element decisiv pentru reușita vacanței. În acest moment al reflecțiilor sale, zări o frânghie Întinsă Între doi arbori. Pe ea, legănați ușor de briza serii, se uscau niște chiloței. Ar fi o idee, Își zise el; Într-un camping, vecinii fac cunoștință; nu neapărat ca să și-o pună, dar fac cunoștință, e un Început. Își lăsă cortul jos și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
luminate ale nopții, pline de acordurile plăcute și molcome ale viorilor, acolo unde cele mai frumoase și mai Îmbietoare femei - preaiubitele fiice ale negustorilor, bancherilor, milionarilor sau văduvele tinere, bogate frumoase, iubitoare și singure - trec cu pas ușor, mîndru și legănat, cu o expresie de duioșie superficială pe chipurile lor frumoase și delicate. Și cea mai frumoasă este a noastră, au strigat ei, a noastră pentru totdeauna, dacă vrem! Căci În oraș, fraților, În orașul fermecat ce strălucește stins, În orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu pasul apăsat și legănat, fără să se uite la ceilalți. La un moment dat se opri, Își vîrÎ mîna mare În buzunarul lăbărțat al hainei, scoase o țigară pe care o aprinse dintr-un singur gest al mîinii făcute căuș. Apoi fața i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bărbatul se oprise, băiatul ajunse În dreptul lui, se opri și el și-l privi cîteva clipe cam Încurcat, dar cu același aer de Încredere nezdruncinată. Scoțînd fuioare bogate de fum pe nas, vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas răgușit și nepăsător, dar cu un fel de bunăvoință aspră: — Unde-ai pornit-o, băiete? spuse el. Către Marele Oraș? Băiatul dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce lega două orașe mari. După ce se oprise să-și tragă sufletul În orașul apropiat, marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul maxim al vitezei sale formidabile. Își făcea apariția cu precizie, trecea În mersul legănat și puternic al locomotivei, În vuietul gros și monoton al vagoanelor grele, ce striveau șinele și dispăreau În vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
glumă, nu-i așa?! Da, da! Nu se-ncurcă defel! Și nu zice nici „pîs“, nu-i așa? — Nu, nu! Nu zice decît „Hai Încoace“ și nimic altceva! — Și-o pornește copăcel-copăcel! zice unul Însoțindu-și cuvintele de o mișcare legănată a capului negru plecat spre pămînt. Și-ncepe să-l tragă! spune celălalt legănîndu-și capul ca și cum ar trage ceva. — Și zice „Hei-rup!“, spune unul. — Și zice „Gata, băiete, am pornit-o!“ răspunde celălalt. — Ha, ha, ha, ha! și se Înăbușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi se Îndepărta cu mersul legănat, cu fire din părul taurului agățate-n ornamentele aurite ale tunicii și taurul stând nemișcat, și aplauzele mulțimii. Nu, nu s-ar teme. Ații da, dar el nu. Știa că nu i-ar fi frică. Și chiar dacă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că și un moșneag ca mine are încă de învățat... Crâșmarul a luat banii și i-a adus ca de obicei cele două sticle cu rachiu. Toaibă le-a luat fără nici un cuvânt și a pornit spre ieșire cu mers legănat, dondănind: „Ce știu aiștia despre viscol? Să fi umblat ei prin viscolul din Rusia și atunci mai stăteam de vorbă”... Ieșit pe ușa crâșmei, și-a tras cușma mai pe ochi și a pornit spre casă. Viscolul nu lăsa zăpada
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar că o să urcăm. Urcară pînĂ se Întunecă și apoi se opriră din nou. David doborîse două bibilici cu praștia - dăduseră peste un stol mic ce traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început să se zbată și să se clatine lovind pămÎntul cu aripile, altă pasăre s-a repezit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Oare ce face Dinuța mea acum?” se întreba el la vreme de seară. Sau dimineața: „Cum o fi dormit mititica? Acolo, prin străini, nu-i ca acasă.” Lui nu-i trecea prin cap că „mititica” o fi dormit alintată și legănată? a întrebat Vasile Hliboceanu în râsul general. Uite că prin capul lui nu adia nici un fel de bănuială. Din „mititica” n-o scotea. Iar patronul: „Ce om, domnule! Cine ar face ce face el pentru Dinuța mea?” Dar nici alta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se dea jos cei ce se îmbulziseră pe coridoare. Din geam, văzu pe Modreanu cum își ferea geamantănașul de insistențele hamalilor, pe căpitanul înalt cum, depărtîndu-se, se uita speriat împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane și legături, dăscălindu-l necontenit atât de energic, că glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să trăim mai bine și tot rău facem. Pe de-o parte, ne lecuim, pe de alta, ne vătămăm. Că tot veni vorba, n-ai o țigare ? — Nu prea fumez. Mai bine dau pe mâncare. Șofronică se apropie, cu mers legănat, scoțând din buzunarul șorțului pătat cu grăsime un pachet de țigări. — Suntem firmă serioasă... — Pace ție, cititorule, se lumină Fandarac, alegând o țigară mai dinspre mijlocul pachetului. Auzi, da’ la ce școală ai învățat cititul pe buze ? Că la școala
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ai venit... — Ți-am zis c-o să vin... Ea își ascunse o șuviță de păr sub batic. — Așa zic bărbații, promit multe... Petrache o luă înainte. Aurica aruncă o privire spre colegele ei, care continuau să meargă în ritm uniform, legănat, și-l urmă. Merseră în tăcere până la prima întretăiere de drumuri, el încercând, stângaci, să-și micșoreze pașii după ai ei, femeia căznindu-se să-l ajungă. — Să mergem la Moși, spuse el, după ce ezită în ce direcție s-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]