500 matches
-
la ora aceea și mai ales în această pustietate stingheritoare: se îndreptă agale către ușă, întrebându-se dacă nu cumva revenise cunoștința lui de la vagonul-restaurant, taximetristul clandestin. Tresări când, în cadrul ușii înalte cioplită din lemn de stejar, apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără îndoială, părea frumoasă, fiindcă era blondă. Însă, pe deasupra, nu arăta ca o făptură din lumea aceasta. Zise cu un neasemuit glas muzical: Bună seara, domnule Waldemar! Atins la mansardă de cantitatea enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în față. În timp ce le citesc, unul mă pune pe gânduri. Atunci, vocea bătrânului mă trezește din nou din visare: „ După felul cum privești, îmi dau seama că te frământă ceva. Care-i baiul?” Tocmai am citit aici ceva ce seamănă leit cu necazul călugărițelor de la mănăstirea Socola. „Să auzim!” Uite ce spune vodă: „Io Radul voievod,...Iată au venit înaintea noastră...rugătorii noștri, călugări de la...Balica...și ni s-au jeluit cu mare plângere și au spus că privilegiul de danie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
veche și de demult? Toate drumurile duc la Roma. Roma noastră fu secția de votare azi. Acu’ se-nchise Roma noastră, că e târziu, așa că și dacă vine vreo urmă de conștiință civică și vă urechează, tot degeaba. Iț tu leit, cum spune englezu’. Și englezu’ știe, că de-aia l-a avut pe ciurcil. A avut și danchercul, da’ l-a avut și pe ciurcil. Și s-a simțit... Cârciuma din cartier este plină ochi de mușterii. Ziua votului pentru
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de ochii lumii... Apoi Întreabă: Era bătrân? Cine? Mortu`, de cine crezi că te-ntreb, de Moș Nicolae? Optzeci, da` se ținea bine și el, tot așa se mpăuna cu vreo trei zile Înainte să-și dea obștescul sfârșit, semăna leit cu tine. Ptiu! Dacă-ți spun... Și-ăsta avea neam mare, nu ca tine, acu` se pândesc unii pe alții, că e cu moșteniri, cu de-alea grele. Șișurile-n dinți, nu te știu, nu te cunosc. Da` el s-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pus ochii pe un potențial bărbat perfect: înăltuț, zveltuț, brunet, cu ochi negri, îmbrăcat la costum, dar nu la frac. (Ador bărbații care dau naibii formalitățile și nu poartă cravată când ar trebui.) Serios, era până peste poate de atrăgător, leit Jude Law. Mi-am pierdut pe loc pofta de mâncare, exact cum mi se întâmplă când ascult faimosul pas de deux din Lacul lebedelor al lui Ceaikovski. Unele lucruri sunt atât de romantice încât ai impresia că nu o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de praf amestecat cu fire de fân ce-i acoperea vopseaua scorojită. Totul e-n regulă? mă-ntrebă tipul. Dumnezeule, ce drăgălaș era. Avea păr negru, cârlionțat, și purta un tricou roșu, blugi plini de noroi și bocanci jerpeliți. Semăna leit cu Orlando Bloom. Boticul bosumflat à la Kelly Osbourne mi-a dispărut pe loc, vă dați seama. — Da, i-am răspuns zâmbind, nevenindu-mi nimic altceva în minte. —Pană? — Îhî, i-am confirmat, aranjându-mi părul. Știu că dl Muncitor Agricol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
puțin rock. Dar au fost atât de buni!!! Necâștigând o pâine și cântând fiecare de peste 25 de ani, sunt realmente foarte pasionați de ce fac și o fac cu drag. Și se vede. A cântat cu ei și o solistă. Semăna leit cu Ilinca Dobrescu, avea o rochie cu straturi de franjuri și paiete, plus un șal lung de pene negre. Minunată. La un moment dat a cântat și din Janis Joplins, fără să o imite, dar foarte frumos. Cred însă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lămâiului pare, și ea, pecetluită. Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Acum, Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește de data asta Lionel Frunza, cu care seamănă leit, mai puțin expresia tristă a feței. Se forțează și zâmbește cu toți dinții: și dacă povestea cu Kiril a fost pur și simplu o coincidență? Mulțumit de cum arată, își pregătește un mic dejun frugal, nu lasă nimic în farfurie, spală
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
deja departe. În urma lor au rămas două borcane goale la picioarele statuii, în care s au strâns deja câteva monede aruncate de trecători miloși. Freneticul reporter se uită mai atent la statuie. Mutra imigrantului necunoscut i se pare cunoscută. Seamănă leit cu Sandu Mutălăul, mimul care făcea bani pe litoralul românesc reușind să stea nemișcat minute-n șir, ca o statuie. Cei mai mulți bani îi scotea pozând ca Jupiter pe digul de la Neptun. De câțiva ani, dispăruse din peisaj. Pe vremuri, Triplu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
el depinde soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un semn de neliniște. Se întoarce spre vecin, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian, preistoric, în naufragiul clisos al nopții... Pasagerii nu-și regăsesc liniștea, manipulează batiste și șervete, își șterg frunțile umede, se înghesuie la fumoar, pândesc gesturile puține și codificate ale ilustrului oaspete, se freacă, nervoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub rever, unde se afla nici mai mult, nici mai puțin decât batista albă, apretată a lui Bombonel, doctorul nebunilor. Leit doctorul! Marele Bazil era leit doctorul cel mic și grăsuț și delicat. Și zâmbea, scaraoțchi! Unde mai pui că zâmbea nătângul, să-ți înghețe sângele. Zâmbea cu toți dinții aceia perfecți, mari și galbeni. Domnul Bazil părăsea, demn și zâmbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub rever, unde se afla nici mai mult, nici mai puțin decât batista albă, apretată a lui Bombonel, doctorul nebunilor. Leit doctorul! Marele Bazil era leit doctorul cel mic și grăsuț și delicat. Și zâmbea, scaraoțchi! Unde mai pui că zâmbea nătângul, să-ți înghețe sângele. Zâmbea cu toți dinții aceia perfecți, mari și galbeni. Domnul Bazil părăsea, demn și zâmbitor, ca un mare mahăr, holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
veselă, se auzea râsul ei vital, luminos, de neuitat. Bărbatul nu se vedea, stătea cu spatele, mult mai scund decât femeia, se ridicase pe vârfuri să-i sărute, la despărțire, mâna. Mărunțelul s-a rotit în urma ei, arătându-și fața: leit Pușkin! Favoriți prelungi, barbă rară. — Oho, dumneata, doctore! Știam că îți place muzica la domiciliu, nu în public. — Azi e excepție, caz special. — Dar doamna? Pacientă? — Nu, nu. Nu. O cunosc de mult. Soția unui coleg... — Coleg, ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la Rond, în puturoasa navă. Aglomerație, ca totdeauna nici un loc. Ei bine, în fața mea... un domn, un adevărat domn. Figura prelungă de sud-american, leit Tavi... Mă prinsesem de bara scării, îl vedeam, din când în când, fragmentar, printre sacoșele, brațele și capetele pasagerilor de pe scară. Apoi, cobor să iau autobuzul. Aștept cuminte, ei bine, n-o să credeți, când urc în autobuzul aproape gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se legăna calm. Un interior curat, funcțional, geometrie și luciu. Pasagerul se apleca spre fereastra din stânga, dar nu vedea decât noaptea compactă. Ochii lui mari, albaștri, se întoarseră spre vecin. Un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice peste sprânceana stângă. Leit șoferul de autobuz! Cicatricea, zâmbetul umil și rău, ochii iuți. Bătrânul se apleca, îi spunea ceva, dar vocea nu i se auzea. Tânărul aproba, răspundea, repetând spusele turistului, dar sonorul nu pornise. Se rotiră acum, amândoi, spre stewardesă. Dreaptă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și-n țara noastră de-au cerut pământ și apă - Și nu voiu ca să mă laud, nici că voiu să te-nspăimînt, Cum veniră, se făcură toți o apă ș-un pământ. Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai val-vârtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji? Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus?... Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus? Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, A
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nu i-am căutat intenționat pe cei care seamănă cu Patrick. Chiar am încercat să rezist tentației de-a urmări de zeci de ori casetele cu Bobby Thunder. Doar că s-a întâmplat să dau peste cineva care-i seamănă leit. Cine mă poate condamna? Mă întreb uneori dacă obsesia pentru tipii care arată ca Patrick e un semn că sunt pe cale să-mi revin, înlocuind obiectul inițial al dorinței cu fantasme de compensație sau, dimpotrivă, că voi înnebuni de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din câte mi-am dat seama din ce se vedea din cabinetul profesorului, era încă lumina în putere. Dar, pe de altă parte, acum nu îți mai puteai da seama de ce moment al zilei era. Dimineața, în afara primelor minute, semăna leit cu mijlocul zilei și cu apusul. Am încercat ușa. Era închisă. Atât de straniu... Atât de bizar... Nu m-am uitat înapoi. Ieșind din cabinet, am auzit niște voci ce veneau din stânga, de la scările profesorilor. M-am dus spre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
hotărât sorțile atâtor oameni. Vroiam să fiu din nou cel care conduce, dar nu așa cum am făcut până acum. Am dat la o parte fostul scaun, care se deosebea de celelalte, și mi-am luat unul din partea stângă, care era leit celorlalte. Ia un scaun, Velail! Dacă mă inviți... Încăperea nu mai era atât de plină. Mai erau șase elevi răsfirați în jurul mesei, Velail în dreapta mea, eu în capul mesei și încă cinci elevi care stăteau în picioare în spatele celor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o Întâmplare din copilărie, când aude, Într-o discuție dintre două femei de la țară, de efectul nefast al „fetelor rele” asupra băieților tineri, În sensul că apropierea fizică de acestea Îi distruge, le ia puterea și le perisează calităților. Acest leit motiv al „fetelor rele” Îl urmărește pe Rică În repetate rânduri și, cu toate că este abordat de femei deosebite, toate dintre ele de o frumusețe fizică superioară, personajul nostru se vede „obligat” (datorită acestei obsesii), să le respingă În momentul cel
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vaci bălțate au mugit lugubru ore În șir până ce eu, copil nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și i-am spus: de câte ori se aude mugetul vacilor În grajd, se aprinde câte o căpiță de paie. Bunicul semăna leit cu necuratul. Se strâmba la mine, și mă chema la cină. M-a trezit un zgomot surd venit de undeva din curtea din spate a casei. Ferestrele uriașe de la parterul casei de vizavi Îmi stârnesc o curiozitate morbidă. Silueta unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plin de uimire: „Femeie, tu semeni cu Ana!”... Și doar atunci a Înțeles, din tremurul mâinilor vânzătorului, din privirile ce nu se puteau desprinde de pe chipul ei, că ea, străina, purtând numele Maria, și venită dintr-o țară Îndepărtată, semăna leit cu Ana, soția vânzătorului de pâine, soție care decedase În urmă cu câțiva ani... ** Și nu rămâne decât să te Întrebi: toate Întâmplările din viața unui om sunt simple banalități sau destinul este scris pentru fiecare În mare taină? Îmbrățișarea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vine de la un fapt real în care partidul aflat la guvernare în Statele Unite a trasat colegiile electorale în așa fel încât să cuprindă cât mai mulți simpatizanți de ai săi, iar la final, forma colegilor trasată pe harta SUA, semăna leit cu o salamandră. Și după cum s-a văzut, toate marile hoții ca și marile crize tot SUA ni le-a dat, este normal că și actuala majoritate condusă de marinarul cotrocenist, ce are înfiptă adânc în fund axa București-Londra-Washington, se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Neculai Hriscu întorcea pe toate părțile plicul adus de aprodul primăriei. De dimineață, i se zbătu ochiul stâng. „ Nu-i a bună” își spuse omul, care, la cei treizeci și cinci de ani, avea trei băieți, cam negricioși, dar care-i semănau leit și de care era tare mândru. „ Pesemne că mi-a venit rândul să plec pe front” oftă omul, pipăind, cu neîncredere, petecul de hârtie. Se hotărî să-l desfacă. Ce bărbat sunt eu! Oftez ca o muiere!” se gândi el
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fac mică, mică de tot, să pier ca un fulg de păpădie. În fine, a trecut și asta. Fără' să vreau am surprins o frântură din conversație: două studente din fața mea vorbeau despre tine. Una spunea: Ce dascăl simpatic, seamănă leit cu Garry Cooper. O fi căsătorit?" Cealaltă a răspuns: "Nu știu, parcă n-aș vrea să fie. Tare-mi place ca bărbat". Mi-a trecut o sabie rece prin inimă. Cum le-aș fi strigat că eu sânt soția ta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]