557 matches
-
muncă. Nu-și lăsase nici o clipă de răgaz, încercând din răsputeri să nu mai privească în urmă. Trec prin pustiu fără tine, spunea sufletul ei în fiecare clipă, dar își dădea silința să meargă mai departe. Se trezea devreme, nu lenevea, în timpul zilei trudea din greu, seara stătea tot aplecată asupra icoanelor, cu pensule și vopsele, silindu-se să se concentreze pe munca migăloasă de restaurare, până când se simțea epuizată fizic. Căci dacă în timpul zilei munca migăloasă reușea să o absoarbă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acasă și mi-am analizat caietul de poezii. Din tot ce scrisesem erau vreo trei care mi se părea că ar fi putut merge la concurs. M-am pus cu burta pe scris și la capătul a două zile de lenevit în pat cu ochii în tavan am strâns vreo șapte poezii pe care le-am bătut la mașina de scris a lui Janet, după ce l-am convins, cu mare greutate, să mi-o împrumute. Janet era un apărător vajnic al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
locuri diferite de pe puntea Giuliei, Lefty și Desdemona - și acum, În sfârșit, pot s-o spun: bunicii mei - priveau covorul Înaripat Îndepărtându-se. Desdemona ședea Între două tuburi de aer care arătau ca niște tube uriașe. În centrul navei, Lefty lenevea În compania altor burlaci. În ultimele trei ore nu se văzuseră unul cu altul. În acea dimineață Își băuseră cafeaua Împreună Într-o cafenea de lângă port, după care, ca niște spioni de elită, Își luaseră fiecare propriul geamantan - Desdemona păstrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe șaua bicicletei În timp ce el stătea pe pedale. Nu-l apuca de mijloc. Reușea doar prin echilibru. Și asta Îmi dădea speranță. Într-o zi, la oră, domnul da Silva rugă Obiectul Obscur să citească din carte cu voce tare. Lenevea În banca ei, ca de obicei. La o școală de fete nu trebuia să fii atât de vigilentă cu apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu genunchii depărtați, iar picioarele, care Îi erau Întrucâtva groase la coapse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
genial. Am rămas tăcuți. După o clipă, am spus: ― Geniile adevărate nu se cred niciodată genii. ― Cine spune asta? ― Eu. ― De ce anume? ― Pentru că geniul e nouăzeci la sută transpirație. N-ai auzit asta niciodată? De Îndată ce crezi că ești geniu, te lenevești. Ai impresia că tot ce faci e minunat și mai știu eu cum. ― Eu nu vreau decât să fac filme de groază, răspunse Jerome. Cu nuditate ocazională. ― Pur și simplu nu mai Încerca să fii geniu și poate, din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
voi adresa întrebarea: ce este mai ușor de realizat, un documentar sau un film de ficțiune? Nimic nu-i ușor de realizat. Niciodată! Documentarul a devenit foarte greu de realizat în ziua de azi, deoarece televiziunea ne-a obișnuit să lenevim și să nu privim lucrurile în profunzime. Există subiecte minunate, care nu sunt însă folosite. Încă de la apariția sa, cinema-ul a fost împărțit între ficțiune și documentar, de la Méliès și frații Lumière. Au existat capodopere documentare, de exemplu Nanouk
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar, creșteau văzând cu ochii, împreună cu chica Țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. Secundele se leneviseră, treceau șontâc, șontâc, rămâneau întruna mai mult de o mie, am renunțat să le mai țin socoteala și am dat pe programul doi. Acolo o fată cu părul negru legat în coadă și un tânăr blonziu se iubeau grozav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acopere pământul, poate pentru că era toamnă, poate pentru că se plictisiseră să stea atârnate atât timp în copaci, dimineața era umedă, jilavă, Radu bălmăjea ceva despre un canar pe care avea să și-l cumpere, cerul stătea bosumflat și morocănos, soarele lenevea probabil deasupra Marelui Canion, se încăpățâna să rămână ascuns, nu catadicsea în nici un fel să lumineze grădina, era un fel de dimineață-noapte, genul acela de vreme în care ți se pare că timpului i se face lehamite să mai treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că sînt scriitorii. De doar trei ori a bătut cineva la ușă În toate lunile În care am fost Împreună. Întotdeauna Îmi Închipuisem că un scriitor adevărat - și eu, atunci cînd scriam, În vise - Își petrece o groază de timp lenevind prin cafenele, unde are conversații scînteietoare cu oameni de spirit și că uneori aduce acasă cîte o fată frumoasă cu păr lung și negru, pe care o dă afară a doua zi dimineață, ca să se poată apuca de lucru - „Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului, se agitau niște domni mărunți, cu barbișon și mustăți învolburate, îmbrăcați în frac, acoperiți cilindric de jobene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Visele mi-l aduceau mereu pe bătrân în preajmă. Dar nici unul din acele vise nu a fost statornic. În zori de zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă vreme s-a arătat și bătrânul, cu cele trebuitoare unei gustări: Bună dimineața, dragule! Cum ai dormit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
alergînd cu pași mărunți pe lîngă el, să se poată ține de mîna lui. Abia acum s-a trezit de-a binelea. Mihai se uită la ea și, o clipă, are impresia că se topește. I-ar fi plăcut să lenevească în pat pînă tîrziu, mai ales că-n ultima vreme Cristina doarme profund dimineața, nu mai e prima care se trezește. Uneori, lîngă dulăpioare, cînd o dezbracă, e furios că vreun șiret s-a încurcat, ori că s-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
e în joc demnitatea lui. Bagă fisa în buzunar și pleacă spre hotel. A doua zi dimineață la ora șase, ceasul lui interior îl face să deschidă ochii. Știe că n-are ce căuta la editură pînă pe la zece, așa că lenevește sub pătură. La zece, secretara îi spune să revină aproape de ora unu, că redactorul e la o ședință la sector, apoi, după unu, are alta la Uniunea Scriitorilor. Asta nu-i convine lui Mihai. Un roman, redus deja la jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
clatine. Renunță și la scris. În fond, își zice, poate fi genial și a doua zi... Controlează dacă ușa e încuiată, se uită la sobă să nu ia foc ceva și se culcă. A doua zi însă, pînă spre prînz, lenevește în pat, doborît de mahmureală, acoperit cu plapuma și cu cojocul tatălui. Abia-abia are curaj să se miște puțin, să scoată mîinile afară, să pună cîteva lemne în sobă și să le aprindă. Apoi se culcă din nou. Cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
e mai drag: copiii! Mă duc să mă culc. Dacă tu mergi mîine dimineață la lapte, eu trag o fugă pînă în piață, poate găsesc brînză de vaci sau ouă. Deși, fiind duminică, parc-ar fi fost mai frumos să lenevim în pat împreună pînă pe la zece, nu? Noapte bună! Mihai nu s-a mai culcat. Putea să-i reproșeze Anei că și ea are un copil din flori, sau "din boscheți", cum spune un personaj de-al lui, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de interogatoriu. Straniu... Poate că Mal Bețivul nici măcar nu-și completa fișele de teren. Aproape ora prînzului. Era cazul să dea o fugă să halească ceva - un sandviș -, apoi să stea de vorbă cu Dick. Au apărut Carlisle și Breuning - lenevesc, Își beau cafeaua. Bud găsi un telefon liber și-și sună informatorii. Snake Tucker nu aflase mai nimic. Nici Fats Rice și nici Johnny Stomp. Jerry Katzenbach a spus că vinovați sînt soții Rosenberg, care au dat ordinul masacrului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de înmormântare, corifeul îi observă pe grecii sosiți cu torțe aprinse în mâini, cărora Talthybios le cere să incendieze Troia înainte de a se întoarce la casele lor : Luați aminte, ofițerilor însărcinați s-aprindeți a lui Priamos cetate, să nu vă lenevească torțele în mâini, dați foc orașului, culcați-l în ruină, ca să putem începe, bucuroși, călătoria de la Ilion spre casă. Deplângând soarta ei și a orașului (focul mi-a cuprins cetatea. [...] Troie [...] arzi în focul pus de ahei ; pe noi ne
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe care aud timpul. (Sufletul nu-i contemporan lumii.) Sânt țări în care n-aș fi putut rata nici măcar o clipă, ca Spania de pildă. Și sânt locuri mărețe și sumbre, în care piatra sfidează speranțele, pe ale căror ziduri lenevește veșnicia, aducîndu-și aminte de timp, locuri privilegiate de siestă a Divinității, care te silesc să fii tu însuți în mod absolut: în Franța - Mont-Saint-Michel, Aigues-Mortes, Les Baux și Rocamadour. - În Italia, toată Italia. Plictiseala absolută se confundă cu obiectivarea în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
usum significativas, sed per rationis nostrae summam admirationem in assiduam intelligibilium pervestigationem, deinde in illorum ipsorum venerationem et amorem inductivas. (Johannes Reuchlin, De arte cabalistica, Hagenhau, 1517, III) Se Întâmplase cu două zile În urmă. În ziua aceea de joi leneveam În pat fără să mă hotărăsc să mă scol. Sosisem În după-amiaza zilei precedente și telefonasem la editură. Diotallevi era tot la spital, iar Gudrun era pesimistă: tot la fel, deci tot mai rău. Nu Îndrăzneam să mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
face ca tradiția asta duminicală ridicolă să fie suportabilă. Cum ai reușit? geme ea. Și, ca să fiu și mai la obiect, de ce mama dracului nu m-a anunțat și pe mine cineva Înainte să ajung? Aș fi putut să mai lenevesc În pat. — Îmi cer scuze, Îi răspund, verificîndu-mi ceasul și sperînd că n-o să Întîrzii, dar eram deja invitată undeva și, În plus, doar ca să știi, maică-ta nu a părut să se supere deloc. — Asta din pricină că acum poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Jur că toți bărbații ăștia au un fetiș legat de sarcină, i-am zis odată lui Fran, cînd Dan și cu mine ieșiserăm În oraș să luăm cina cu ea și cu Marcus. Băieții o porniseră Înaintea noastră, lăsîndu-ne să lenevim În soarele de mai, să ne uităm la vitrine și să sporovăim Într-o doară. — Nici pomeneală, Îmi spusese ea cu seriozitate. Arăți incredibil. Pe bune. Arăți pur și simplu... Se opri o clipă, căutînd cuvîntul. ...opulentă! Asta e, opulentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Lisa. Deși, cred că Încă mai doarme. — Vin și eu, să mă uit la Oscar. Trish se tîrăște de pe șezlong și se Întinde. N-ar fi fantastic să fie atît de obosiți Încît să doarmă toată după-masa, iar noi să lenevim cît e ziulica de lungă, prefăcîndu-ne că nu avem copii? — Nu că am schimba vreodată situația..., spun eu, privind-o. — Sigur că nu, rîde ea. Nici n-am visa să schimbăm lucrurile. Poate doar că am angaja bone cu normă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
adăugă îndată cellalt soldat, proptindu-se în lopată. Toți trei militarii priveau acuma cu mare dispreț la țăranul care, neînțelegînd vorbele străine, plecă rușinat capul în groapa cu fundul galben, adâncă de vreo jumătate de metru. ― Ei, ce stați? Ce leneviți? strigă deodată caporalul, luîndu-și seama. Asta-i groapă? Nu vi-e rușine?... Uite-acu pică convoiul... și nici groapa nu-i gata!... Ori vreți să dau eu de dracu din pricina voastră?... Hai! pune osul, nu te holba la mine! ― Așa-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de vreme ce a învățat să facă coșciuguri. Căci decât tâmplar într-un sat, mai bine gropar, că masă și scaune își mai ticluiește omul și singur, dar pentru groapă tot are nevoie de altul. Nu-i ocară să muncești, ci să lenevești. Când rămâi văduv cu un băiat de unsprezece ani și o fetiță de șapte, trebuie să pui osul de vrei să nu te mănânce sărăcia... Toate au mers cum au mers, și mai mult bine decât rău, până ce a dat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
omoare pe afurisitul de buzat", regretând că i-a mai spus ce-a auzit chiar de la biata Marta. Doamna Bologa petrecu un ceas spăimântător, frîngîndu-și mâinile, plângând și mai dojenind pe Rodovica asta, care "s-a obrăznicit și s-a lenevit de tot, că nu-i chip să mai trăiești cu ea..." Pe urmă Apostol sosi, senin și mulțumit. ― Ce-ai făcut, dragul mamei? îl întrebă doamna Bologa tremurând. ― I-am cerut iertare, mamă... răspunse Apostol cu bucurie în glas și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]