548 matches
-
ar fi de spus că Titel scrie vis-ŕ-vis de Cehov, opunănd plictisului o veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe. Ce mă face, totuși, să mă găndesc la Cehov? Sufletul, da, sufletul dureros, surăzănd, surăzănd, surăzănd în nesfărșita lepădare de strălucire, clipă de clipă, a vieții noastre cea de toate miresmele și luminile și sunetele dragi. Cineva, undeva, ăl roagă pe altcienva să-i cumpere un clopot de vacă fiindcă cel vechi s-a stricat sau s-a dogit
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
aduce o nuanță de stupefiere transcendentă, cu îndrăzneala postulării unui univers ulterior, de care îndrăgostitul lumesc nu doar că nu vrea să știe, dar chiar îl resimte ca pe o piedică, căci consecința firească a iubirii înțelese ca aspirație este lepădarea de lume, în calitatea ei de coajă efemeră a unor dorințe joase, concesie pe care îndrăgostitul nu e dispus s-o facă. E de prisos a ne întreba în care din cele trei variante credea cardinalul cu trei bastarzi, cel
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
lecturi conformiste și convenționale; proclama apoi categoric că “artistul nu imită artistul creează linia cuvântul culoarea pe care n-o găsești în dicționar”, califica disprețuitor “gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe” și cerea imperativ “să vie sângerarea cuvântului metalic lepădarea formulelor purgative”, promițând chiar, nu fără accente patetice, că atunci “cînd formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi în aerul anesteziat”... “Inventează inventează” - repeta el cu majuscule groase și colorate, într-o îngrămădire de vocabule scoase
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
povară îngrozitoare - m-aș fi dispensat de mult de ea de n-ar fi fost testele și experimentele cele mai revelatoare pe care le-am întreprins în chestiuni de spirit și de moralitate, chiar în starea mea de suferință și lepădare de sine aproape absolută - plăcerea ce o aflu în setea mea de cunoaștere mă poartă pe înălțimi de unde triumf asupra oricăror torturi și neputințe." (p. 178) Marea revelație pe care o aduce acest pasaj este, cred, faptul că Nietzsche și-
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
vers,/ pînă la cele șase care au făcut lumea.../ Pe care l-a scris în cuneiforme, de parcă pe cruce te-ar fi scris!" (Lumea fără obiect). Dar intervine și mișcarea contrară, centripetă. Poetul se percepe pe sine prin reducție, prin lepădarea de peisajul fenomenal în spatele căruia nălucește golul: "Caut ce caut și pînă la urmă îmi spun/ că în spatele lucrurilor nu este nimic,/ că singura Lui lege este absența./ Cobor din păsări în ierburi și din ierburi în pietre/ și mai
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
iar cerneala din pămînt. Astfel poeta artifex cooperează cu poeta patiens. Sub pana lui Alexandru Lungu abstragerea ființei din materie nu se poate săvîrși pe deplin, relațiile poetului cu transcendența fiind dificile. D-sa năzuiește spre o dematerializare, spre o lepădare de ispitele mundane, așadar spre o purificare al cărei corespondent îl alcătuiește figurația angelică. Aidoma unor Blaga, Voiculescu, Crainic, Sandu Tudor, poemele lui Alexandru Lungu sînt doldora de îngeri, fixați în cele mai felurite ipostaze, nu fără a se observa
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
în sufletul acestui elegiac septentrional: "Fumega iarnă pe spinări de miei" (O vrabie tresare...). Sau:"Iarbă crește că un frig" (Lied). Simțindu-se "osîndit de praf și stele", poetul cîntă increatul, "pădurea ce nu s-a nascut", ori visează o lepădare de teluric, o contopire cu lumina Logosului: " Dar nu-i mai mult decît cuvînt/ Eu simt lumină cum se naște/ Și mă dezbrăca de pămînt" (Cine-a strigat). Neîndoios, fundalul acestei incantații dureros dematerializante e unul mistic: "Priveliște a pietrei
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
15-19 sunt date primele cuvinte ale Înviatului, care ne transmite mesajul cel mai clar al sărbătorii Sf. Paști. „Pace vouă! Pentru sufletele răscolite și tulburate ale ucenicilor era uimitor acest salut. Era firească tragerea la răspundere pentru lașitatea lor, pentru lepădare, părăsire, ascundere. În inimile lor palpitau aceste gânduri, iar Hristos le-a dat ceva ce ei nu aveau: pace și liniște sufletească. Conflicte, războaie pot fi create cu o rapiditate de neînchipuit. Cine poate, însă, prin două cuvinte să ofere
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
produce abia în 1904, cu un roman istoric în foileton (apărut în Epoca.) La peste 50 de ani, așadar. Mai cunoscute sunt cele două volume de Povești moldovenești, datând din 1920 și 1921. Într-unul din acestea e de găsit Lepădarea de lege, despre o Zenaidă (prima din literatura română, din câte știu), îndrăgostită de un baron, Carol de Freysteg. Bucata îi va fi fost, de bună seamă, cunoscută lui Mircea Cărtărescu în perioada scrierii Levantului. Cât privește aceste Amintiri (1922
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
pentru epoca noastră, opera aceasta." (425). Critica de identificare, ca metodă și exercițiu, îi este afină, Balotă mărturisind o "cvasimistică năzuință de a te uni cu opera în interioritatea presupusă, după o imersiune în care treci prin imposibila încercare a lepădării de tine însuți..." (436). În consens cu Proust, el practică lectura ca autolectură. Reflexia cititorului cu adevărat identificat cu opera - tot atât de însușită pe cât de apropiată - este confesivă: "Nu poți citi cu adevărat cărțile acestui scriitor șW. Faulknerț altfel decât adoptând
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
galben, convins de propria-i regenerare calmă, volumul are mai multe cumpene: Un singur lucru, Jurnal de sat, Cîntece de dragoste pentru Lygia, Exerciții și, în fine, Alergătorul. Poezii de dragoste, unele, în fond, atinse de o grațioasă delăsare, o lepădare de viață care e, dincolo de lucrurile grăbite și grave din care o credem, prea adesea făcută, cea mai sănătoasă redescoperire a ei: "noi nu iubim umbra,/ iubim iubirea vie/ multiplicîndu-se la infinit,/ iubirea sigură, fără naufragiu,/ iubirea reală, eclipsa perfectă
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
pot să vorbesc, la vîrsta la care mă aflu, cu absolută, onestitate." (p. 16) Că îl credem sau nu pe Gottfried, asta depinde de ce am priceput fiecare din raportul de forțe din lumea contemporană. Oricum, istoria conservatorilor stă în progresiva lepădare a principiilor dreptei, de unde și tonul de prohod retrospectiv din paginile volumului. Din păcate, ce îngreunează lectura e puzderia de personaje americane al căror nume nu spune nimic cititorului român. Trecînd însă peste pletora onomastică, cartea e lizibilă și aducătoare
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
de creștini. Din morți sufletește cum suntem, devenim vii în Hristos. Între toți sfinții, cei ce au o imensă putere de întărire a dragostei noastre de Hristos și de Biserica Lui sunt mucenicii. Mult ne mișcă și ne emoționează fapta lepădării de sine și a jertfei Sfântului Mucenic Dimitrie, a acestui erou al religiei creștine! Sângele său, ca și al tuturor mucenicilor, are pentru noi puterea unui glas de trâmbiță, ca să ne luptăm pentru apărarea adevărului de mântuire. preot HORIA ȚÂRU
Agenda2004-43-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283005_a_284334]
-
mai rămas și-un ram de tei./ Îl vrei, stăpâna mea, îl vrei, / aici, pe câmpul unde în vechime zeii/ n-au trecut decât călări,/ unde pietrele-și arată colții albi, și iarba/ fuge speriată-n verzuiele zări?...” (Amfion constructorul). Lepădarea naturii de îndrăgostit, și a îndrăgostitului de toate posesiunile lui ia dimensiunile unui joc cvasi-cosmogonic, în care toate se reașază sau, mai curând, își caută locul, deranjat prin căderea dintr-o stare zeiască, de început. În zămislirea poeziei se amestecă
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
e străină de asemenea derogări de la dreapta credință, scriptural statuată în structura conceptuală a Bisericii. Dar se ivește o dilemă derivată din însăși condiția duală a autorului, totodată credincios și poet. Credinciosul e, firește, însuflețit de impulsul mistic care implică lepădarea de întreaga fenomenologie a naturii, spiritualizarea pură. Poetul e însă îndatorat a apela la un sistem de reprezentări, id est la o fenomenologie lirică. Dumnezeu e invizibil, după cum proclamă Biblia: "Fața Mea nu vei putea s-o vezi". Spre a
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
peste degetele mele/ înfrigurate/ îmi acoperă cu excrementele lor albe/ visurile// marile mele metehne" (Corbi). Deformalizarea peisajului semnalează nu doar tendința de evadare dintr-un cosmos nelegiuit, stigmatizat de moarte, în înfățișarea sa imediată, în concretețea sa, ci și o lepădare de epura sa geometrică, de spectrul său abstract: "o geometrie degradată/ ducem în spate" (Jurnal de familie). Materia informă și geometria care înscrie triumful formei sînt în egală măsură resimțite drept poveri. Care ar putea fi "concluzia" acestui tip de
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
înșiruire a vârstelor europene, așa cum s-au văzut ele de la porțile Răsăritului. Prima Europă, ispititoare și iscând sentimente de afiliere, e a lui Dinicu Golescu. Îi urmează, în același secol, Europa bonjuriștilor apoi, cea mai firească, poate, Europa interbelică, vârsta lepădării noastre, măcar în parte, de complexe. A patra Europă avea să fie una a despărțirilor, a zidurilor. Undeva între ele, în 1939, apare, la Editura Casei Școalelor, cartea lui D. I. Suchianu, Amica mea, Europa. E o fotografie de buletin, făcută
Europa 3/4 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6374_a_7699]
-
distincția, nu trebuie să uit că, atunci cînd am de-a face cu o terminologie a cărei înțelegere îmi scapă, testul după care îmi pot da seama dacă ea are acoperire sau nu în realitate este cel al "probei prin lepădare". În ce constă această probă? În faptul că o distincție este valabilă numai dacă înțelesul ei se păstrează chiar și după ce i-am abandonat litera. Altfel spus, putem înțelege mult mai bine ce este "ființa" și "ființarea" dacă renunțăm la
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
retrospectivă și prospectivă. În spiritul nocturn al Ceciliei, ce se manifestă adesea ca un travaliu mental din care nu sunt excluse halucinațiile, un loc aparte îl ocupă obsesia nașterii, decăzute în visele ei la un act de defecație a excrementului (lepădarea fătului îngemănat cu șarpele sugerând biblica asociere dintre femeie, șarpe și moarte). Tot ea nu pregetă să-și reprezinte generațiile de prunci avortați și înecați ca niște pui de pisică în canalele lagunei. Scene înfiorătoare coexistă cu întâmplările și personajele
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
o opțiune? Majoritatea criticilor nu au reținut și contextul românesc, - care nu este deloc un accident, ci starea de asediu din ultimii ani de comunisto-ceaușism - începînd cu improvizația grotescă a unui act sanitar, medical, pe jumătate viol, și terminînd cu lepădarea fetusului pe toboganul cu gunoi menajer, după o cursă disperată în întuneric, cu fetusul înfășurat într-un prosop și îndesat în geantă, într-un cartier în care orice formă de viață pare ostilă. Găselnița lui Mungiu, dacă o putem numi
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
țină în piețele publice adevărate recitaluri propedeutice. Cel mic, dintr-o formidabilă încăpățânare, urmează aceeași facultate, pe care o absolvă strălucit. Concursul pentru postul de asistent universitar presupune însă, în ce-l privește, și o probă suplimentară, un soi de lepădare de boala lui Boris (pp. 75-79). Episodul e cutremurător. Cum cutremurător e și, apropo de condiția anonimatului de după înviere, deznodământul cărții. Vrând să oprească ceremonia absurdă a propriei înmormântări, Vlad constată nu numai că lipsa lui din sicriu nu alarmase
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
vedea nimeni isprava lui și nimeni nu era acolo să se bucure de ea și s-o ducă mai departe. Asta mi s-a arătat mie în laboratorul lui Paracelsus și mă gîndeam la poet, la nobila și ipocrita lui lepădare de lume. Aproape că mi se pare ridicol tot ce vă spun cînd aici, în fața mea, se află o bună felie de literatură universală și eu fac pe deșteapta vînzînd castraveți la grădinar. Da, am ajuns să recunosc că eu
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
încît adevărul, purul și tristul adevăr, nu putea fi deslușit decît îndărătul unor văluri opace. O frază ca următoarea: "Bietul om șIon Luca, n.n.ț nu știa că în mai puțin de un an avea să-și ia asupră-și lepădarea lui Petru, aflînd că atît Miorița, cît și unicul ei semnatar treceau prin purgatoriul unui fel de opus igni, auctor patibulo..." poate sluji drept exemplu lămuritor - altfel spus, să clarifice neclaritățile... Cuvîntul înainte al Rotondei plopilor aprinși era datat "Văratec
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
este permis!», rămîi consternat și te întrebi: «Dacă are dreptate?»“. Soluția e una pozitivă: „Mă întorc repede la Meister Eckhardt și încep să-i ascult înțelepciunea și tăcerea grăitoare“. Prozatorul năzuiește la un erchilibru prin spiritualizare, ceea ce implică nu doar lepădarea balastului așa-zicînd istoric al experienței care l-a marcat adînc, ci și, poate încă mai tulburător, opțiunea între a scrie și a trăi. Hamletismul propriu scriitorului: „A scrie sau a trăi? Avem arta pentru a suporta realitatea! Pînă azi parcă
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
moară? Părintele foarte grav a răspuns, ridicând din mâini în semn a protest: „Nu, să nu îl lase să moară. Eu nu îmi pot asuma această decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepădare... Dar fiecare să facă după conștiința și puterea lui. Cât puteți luptați împotriva lor cu toată forța și unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul. E vorba însă că mai sunt 12 luni... Aici Părintele s-a oprit
IUSTIN PÂRVU a făcut o PROFEȚIE teribilă înainte de a muri by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62156_a_63481]