510 matches
-
accelerat de la 47,37% în 1832 la 22% în 1893 și la 18,8% în 1970), pentru ca în prezent să nu depășească 17% (P.Poghirc). Prezența pădurii în viața populației de aici este atestată și de numeroasele toponime precum Pădureni, Lesa (slv.les=pădure), Rediu, Runcu, Lazu, Laza, Jariște, Poiana, Poieni, Poienari, Poienești, Curătura, Arșița, Braniște, Dumbrava, Plopu, Plopana, Făghieni, Corni, Salcia, Răchitoasa, Rugăria ș.a. Harta așezărilor omenești din Colinele Tutovei (după Condica Liuzilor de la 1803) Răspândirea pădurilor în Colinele Tutovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
441m) D.Cociuba (390m) D.Tigăii (310m) până la confluența Studinețului cu Valea Tutovei de la Hălărești. Printre înălțimile Gugiumanu și Cociuba trece drumul transversal ce leagă Stâncășenii cu Corodeștii. Dealul Iezerului se înscrie pe o culme secundară nord-sud, reprezentată prin D.Lesa (332m) D.Iezer (260m) D.Onești (221m), culme desprinsă de valea mai tânără a Stâncășenilor (prin adâncire și evoluție regresivă spre nord) din corpul principal al culmii Obârșeni-Corodești, cu care se leagă prin înșeuarea Gârdeștilor. Este locul prin care trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Sânzănești-Muncelu-Corobănești sau Cociuba, era interesat să-și protejeze pădurea și să o exploateze rațional. Îmi aduc aminte, copil mărișor fiind, când mă lua tata să aducem lemne din pădure (pădurea noastră fiind în capătul de sus al ogorului de pe Dealul Lesa), eram impresionat cu câtă atenție ocrotea pădurea. Nu l-am văzut niciodată tăind un arbore viguros, ci numai pe cei cioturoși și scorburoși, tăia crengile la cei prea stufoși și rărea nuelușul tânăr ce asfixia pădurea, încât la întoarcere mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
la această sărbătorire). Cât privește drumul, nu numai că își dublează kilometrajul, dar are două sectoare care se impun atenției din motive diferite: primul, între Stâncășeni și șeaua Gârdeștilor, pentru care am preferat drumul de culme al Dealului Iezerului D.Lesa, pentru a vedea pădurea menționată de care mă leagă atâtea amintiri. Drumul e acceptabil, doar că este îngust și puțin umblat. În schimb, pădurea de culme aproape compactă în trecut, inclusiv pădurea visurilor mele, lipsește cu desăvârșire ... nici un copăcel măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
9-10 ani. Tata mă trezește în zori să mănânc ceva și să merg cu boii la păscut ... "căci ei nu știu de sărbători". Mi-a indicat să merg cu ei păscând pe culmea Dealului Iezerului până în poienile pădurii noastre de pe "Lesa". A fost pentru mine o tortură, nu pentru treaba în sine căci o mai făcusem și altă dată, nici pentru că boii, fiind slobozi, o luau când într-o parte când în alta, eu alergând după ei prin tufărișurile spinoase doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
declară că deține cu siguranță 'controlul', că nimic nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul al lipsei de înțeles: Trebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână. Și altundeva: [...] Ca scriitor dispui de o lesă. Ții în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al lipsei de înțeles: Trebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână. Și altundeva: [...] Ca scriitor dispui de o lesă. Ții în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se udă și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dispui de o lesă. Ții în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se udă și tu îi lași. Asta-i bucuria când scrii o piesă s-o lași liberă și s-o ții
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se udă și tu îi lași. Asta-i bucuria când scrii o piesă s-o lași liberă și s-o ții totuși în lesă. Dacă știm atât de puține despre eroii lui Pinter, aceasta e deliberat: Un om într-o odaie primește un oaspete mai devreme sau mai târziu... Nu avem garanții că acesta o să aibă și carte de vizită, date amănunțite despre ultima
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
relativizate în spirit ludic; când mai glumeau între ei, cei doi spuneau că răscolesc văzduhul în căutarea trufelor antigravitației (inspirați, poate, întrucâtva și de oralitatea insinuată viguros în erotismul lor). Dar imaginea - exotică pentru ambii - a țăranului cu porcul în lesă după trufe prin pădure năștea un echivoc susceptibil, în vremurile noastre, să degenereze în conflict politic: care dintre cei doi era porcul și care purtătorul lui în lesă? După conjecturi cu haz asupra relației lor, conveniră că lesa era de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
erotismul lor). Dar imaginea - exotică pentru ambii - a țăranului cu porcul în lesă după trufe prin pădure năștea un echivoc susceptibil, în vremurile noastre, să degenereze în conflict politic: care dintre cei doi era porcul și care purtătorul lui în lesă? După conjecturi cu haz asupra relației lor, conveniră că lesa era de fapt firul cu plumb, ceea ce însemna că, împreunate, trupurile lor deloc greoaie dădeau nici mai mult, nici mai puțin decât sensul local al legii universale a gravitației, impunându
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
porcul în lesă după trufe prin pădure năștea un echivoc susceptibil, în vremurile noastre, să degenereze în conflict politic: care dintre cei doi era porcul și care purtătorul lui în lesă? După conjecturi cu haz asupra relației lor, conveniră că lesa era de fapt firul cu plumb, ceea ce însemna că, împreunate, trupurile lor deloc greoaie dădeau nici mai mult, nici mai puțin decât sensul local al legii universale a gravitației, impunându-i o necesară deviație în raport cu sine. Nadirul nu exista decât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
scurte. Strig. Aștept. (Oare cum își permit să dea drumul la câini aici?) Remarcabil: mă trezesc cu palpitații puternice. Îmi iau pulsul în jur de 60. Nu inima bătea, ci "Knickerbocker-ul". Merg prin cameră. Pe hol atârnă în cui o lesă de câine. Cel mai tare vibrează înspre bucătărie. E ca și cum aș juca "cald și rece". Găsesc un purcel în debaraua de scule din spatele bucătăriei. Pare epuizat, dar e curat și zvelt. Ridică capul dar nu se scoală de jos. Iau
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
învață. Fac prostia și-l bag în hol; e prea murdar ca să-l ții în casă. (Adaug pe bilet: curățatul chimic al preșului.) 29 noiembrie Încep să mă tem pentru viața mea. Totul pare în regulă. Plec cu porcul în lesă, se lasă dus fără multe nazuri. Mă gândesc că în felul ăsta ar putea să descopere la timp eventualele capcane și aparate. Găsește îndată o troacă de porci cu terci de ovăz păstos, deasupra căreia e montată o capcană cu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
bine dezvoltat?). Trecem de două platforme montate în copaci, de pe care își făceau savanții fotografiile. Mi-e cam teamă de mistreți, am pistolul-mitralieră pe umăr, mâna dreaptă aproape n-o pot folosi. N-am cum să țin cu stânga și lesa, și undița, și arma. Ies din pădurea de pini și o iau pe o potecă prin câmp. (Unde duce gardul?) Deodată aud un helicopter, dau drumul la porc și alerg înspre sunet. Trag ultima salvă, ce tâmpenie! Nicio reacție. Prind
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
să le nege sau să facă să cadă vina asupra inocenților, fără a se îngriji de nedreptatea morală făcută colectivității pe care o reprezintă? Oare poporul va împinge, în privința lor, bunătatea și blândețea până la a tolera să fie ținuți în lesă sub pază și supraveghere toți aceia care-și mărturisesc greșelile comise și sugerează posibile reparații? O asemenea orbire ar avea consecințe morale poate ireparabile. Să dorim ca acesta să nu fie cazul Germaniei de astăzi. Să dorim, alături de toți aceia
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
pe săptămână cu el. Ideea își croi drum și șeful de gară izbuti să-l convingă pe funcționarul însărcinat cu coletele să nu refuze acest pachet ceva mai special când va sosi clipa. În ziua plecării, Nel îi puse o lesă, ofensă pe care până atunci Hector n-o îndurase, dar se resemnă cu condiția ca fetița să rămână cu el. Călătoriră împreună, în vagonul poștal, iar Caterina, singură, într-un compartiment de pasageri. Vreme de câțiva ani, până în 1944, când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
repetate. "Aș vrea să intru în călugărie...", spuse timidă Nel. "O să ai viitorul asigurat. Cu o diplomă, o să devii ușor superioara unei mănăstiri." Singura ei consolare rămăsese duminica. Silvia venea cu Hector, care învățase drumul spre liceu și trăgea de lesă silind-o să alerge cu el. Înainte chiar ca Nel să fi deschis ușa secretariatului, el sărea, nebun de bucurie, și trebuia să-l ții bine ca să nu răstoarne tot. Nel îi apăsa capul la piept, cu ochii plini de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fi încercat să ajungă și la mine. Așa m-am prins ce se întâmplă și așa am devenit interesată de povestea asta. Și atunci a apărut sloganul cu care am demonstrat în toamna trecută : „SĂ vină presa, să-i scoatem lesa !“. Așa mi-a venit ideea că un pas înainte ar fi măcar să aflăm cine plătește conținutul de presă. Asta nu înseamnă necesarmente că toți ziariștii de la ziarele respective nu sunt în regulă. Dar asta e cu totul altceva. Credem că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu sapa în pămîntul nisipos, amestecat cu cochilii de melci, fără a reuși totuși să se țină în rînd cu ceilalți săpători. Pe urma lui, la doi pași distanță, venea un soldat din cordonul de pază, cu un cîine-lup în lesă. Omul urmărea atent contribuția lui Alexandru Ivasiuc la agricultura patriei, privea și nu-și credea ochilor. După un timp, într-un moment în care medicinistul se chinuia să salveze dintre buruieni un fir mai arătos, rotind artistic tăișul sapei în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
brațele legănându-se pe lângă corp în loc să se oprească. Atunci vocea metalică devine urlet, vinovatul înmărmurește pietrificat, iar zăvozii de la picioarele stăpânilor lor, aflați de o parte și de alta a gheretei, se ridică în picioare și latră smucindu-se în lesă. Percheziția corporală era minuțiosă, dar parcă nu așa de high-tech ultima dată când am trecut pe aici, cu părintele Jean-Baptiste Humbert, care venea la lucru pe șantierul lui arheologic, un tumulus care a fost cândva capitala Palestinei. Era pe la începutul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prosă rosalb rosă, dosă, usanță e un adevărat amuzament și noi n-am venit aici să ne amusăm! Cine mă poate acusa? exagerări? Cine refusă asemenea argumente în dose masive? Cum am să spun? o rochie rosă? un capot ros? lesă, misă, dosă visă, posă visez vizez vase vaze vise vize casier cazier Iubite prietine,9 Știi că până astăzi vreme de douăzeci și mai bine de ani, decând mi-am început cariera literară, am stat departe de frământările politice, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trei zile după concediere, pe 12 noiembrie 1512, Signoria a aprobat un document prin care i se interzicea lui Machiavelli părăsirea teritoriului statului toscan pe o perioadă de un an. Prin această relegatio în teritoriul florentin, Signoria i-a pus lesă lui Machiavelli, dar nu l-a exilat de la Florența, cu toate că în secolul al XIX-lea se considera că acest fapt a avut loc ca urmare a publicării mai multor documente ce păreau să acrediteze această variantă 55. Pentru a exemplifică
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
aceea de student la Viena cu părul lins pe spate și cu privirea scrutând zimbrii patriei. Asta îmi evoca mie privirea aia. Io, un antitalent la desen, l-am pictat pe poet undeva în pădure. Și cu un câine în lesă. Un Eminescu puchinos, liliputan, ce-și scotea jigodia la plimbare. A ieșit un scandal monstru. Ce, bă, așa arată Eminescu? Adică Eminescu nu are dreptul să facă lucruri firești! L-am jignit impardonabil. Adică de ce Eminescu nu are dreptul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dezafectate, hangare, uzine părăsite, unde în jurul a doi trei artiști veritabili (având ceva de spus ca profesionști și ca mesaj) mișună o faună ciudată de indivizi mai tot timpul beți, cu fularul palestinian în jurul gâtului, berea în mâna dreaptă și lesa câinelui în stânga. De ce au mai toți câini? Nu pentru că ar fi morți de dragul animalelor, ci pentru că statul elvețian le plătește lunar suma de 200 franci pe cap de animal, alocație de hrană. Tot ei sunt primii la demonstrațiile anti-sistem, anti-mondializare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]