972 matches
-
și contemporană, casa memorială O. Cazimir ș.a. Desfă șoară o amplă activitate de creație și de cercetare. Redăm din opera sa o „închinăciune” dedicată Marelui Ștefan pentru a cărui preaslăvire a făcut 6 a ni de pu șcărie. Pagini de letopiseț Măria sa Ștefan avea, se spune, Când poposea în cramă la Cotnar, O binecuvântată slăbiciune. De care prea puțini aveau habar. Se mângâia cu Grasa și Feteasca. Și dulci, și seci, și, vorba aia, Când degusta din ploscă și Băbeasca, Poftea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
înțeles într-o manieră mai aparte, pe când opera sa istorică trebuia în mod necesar să le reflecte. În ordine cronologică, atenția lui Mihail Kogălniceanu s-a îndreptat totuși mai întâi spre izvoarele narative, ca si spre scrierile mai vechi. Editarea Letopisețelor a fost precedată de încercarea de a publica, împreună cu Costache Negruzzi, cu care va realiza mai multe și felurite colaborări, operele lui Dimitrie Cantemir, intenție care constituie unul din cele mai ample proiecte editoriale ale vremii. Proiectul a avut un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
restrâns și puțin dispus să subscrie pentru proiecte mai largi și de lungă durată. De altfel nici următorul proiect a lui Mihail Kogălniceanu, nu a putut fi realizat decât parțial. În 1840 el anunța că și-a propus să editeze Letopisețele Valahiei și Moldovei, în șase volume, dintre care ultimele trei erau rezervate lui Dimitrie Cantemir. Pornind de la experiența primului proiect, Mihail Kogălniceanu făcea precizarea că subscrierea se face fără a plăti nimic înainte. În cele din urmă însă Mihail Kogălniceanu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
dea o nouă ediție, Cronicile României cele trei volume apărute adăugând primei ediții mai multe scrieri moldovenești. Dată fiind larga concepție despre istoria lui Mihail Kogălniceanu, el nu se putea limita doar la publicarea izvoarelor narative. Fiindcă arăta el în afară de letopisețe sunt multe și unice documente vechi, din care putem desluși istoria românească și starea lucrurilor trecute. În ceea ce privește activitatea politică pe Mihail Kogălniceanu îl găsim în cele mai importante evenimente ale secolului al XIX lea. Prezent la revoluția din Moldova din
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
veche, unde se disting câteva direcții: începutul scrisului în limba română (studiile înnoitoare metodologic publicate de I. Gheție și Alexandru Mareș de-a lungul mai multor ani au dus la elaborarea lucrării de sinteză Originile scrisului în limba română, 1985); letopisețe (P.P. Panaitescu despre letopisețul lui Grigore Ureche și editarea lui, Liviu Onu despre problema paternității Letopisețului cantacuzinesc); cărți populare (Alexandru Mareș despre Cele 12 vise ale lui Mamer, Floarea darurilor, Dosoftei și cărțile populare, I. Gheție și Alexandra Roman-Moraru despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
câteva direcții: începutul scrisului în limba română (studiile înnoitoare metodologic publicate de I. Gheție și Alexandru Mareș de-a lungul mai multor ani au dus la elaborarea lucrării de sinteză Originile scrisului în limba română, 1985); letopisețe (P.P. Panaitescu despre letopisețul lui Grigore Ureche și editarea lui, Liviu Onu despre problema paternității Letopisețului cantacuzinesc); cărți populare (Alexandru Mareș despre Cele 12 vise ale lui Mamer, Floarea darurilor, Dosoftei și cărțile populare, I. Gheție și Alexandra Roman-Moraru despre Floarea darurilor, Eugenia Dima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
I. Gheție și Alexandru Mareș de-a lungul mai multor ani au dus la elaborarea lucrării de sinteză Originile scrisului în limba română, 1985); letopisețe (P.P. Panaitescu despre letopisețul lui Grigore Ureche și editarea lui, Liviu Onu despre problema paternității Letopisețului cantacuzinesc); cărți populare (Alexandru Mareș despre Cele 12 vise ale lui Mamer, Floarea darurilor, Dosoftei și cărțile populare, I. Gheție și Alexandra Roman-Moraru despre Floarea darurilor, Eugenia Dima despre Erotocritul, N.A. Ursu despre Critil și Andronius și Filerot și Antusa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
sunt ele încifrate în proverbele, zicătorile și în întreg folclorul românesc. A sondat adânc în scrierile cronicarilor Miron Costin (1633-1691) și Ion Neculce (1672-1745), dar s-a oprit mai ales asupra celei mai vechi scrieri în limba română din Moldova, Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche (c. 1590-1647), probabil, îmi place să cred, pentru că în acest letopiseț se afirmă pentru prima dată în istoriografia noastră ideea originii romane a românilor, precum și ideea unității românilor din Moldova, Țara Românească și Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Miron Costin (1633-1691) și Ion Neculce (1672-1745), dar s-a oprit mai ales asupra celei mai vechi scrieri în limba română din Moldova, Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche (c. 1590-1647), probabil, îmi place să cred, pentru că în acest letopiseț se afirmă pentru prima dată în istoriografia noastră ideea originii romane a românilor, precum și ideea unității românilor din Moldova, Țara Românească și Transilvania. Această direcție de cercetare inițiată de Traian Herseni a fost urmată și de alți psihosociologi (Nicolae Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
unei înțelegeri profunde a rostului omului de carte în fața semenilor. M. nu mai are nimic din smerita umilință a unui medieval. SCRIERI: Cronica lui Macarie, în Ioan Bogdan, Vechile cronice moldovenești până la Ureche, București, 1891, 149-162, 198-312, în Ioan Bogdan, Letopisețul lui Azarie, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1908-1909, în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, îngr. P.P. Panaitescu, București, 1959, 77-105, în LRV, 172-190. Repere bibliografice: Bogdan, Scrieri, 320-335, 340-348, 360-363, 431-438; I.G. Sbiera, Mișcări culturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 298; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 75, II, 438-440, 447-448; Iorga, Ist. Bis., I, 155-158; D. Russo, Elenismul în România. Epoca bizantină și fanariotă, București, 1912, 36-39; Iorga, Ist. lit., I, 151-156; Ilie Minea, Letopisețele moldovenești scrise slavonește, Iași, 1925, 66-98; Pușcariu, Ist. lit., 46; Cartojan, Ist. lit., I (1940), 38-39, 41-42; Călinescu, Ist. lit. (1941), 19-20, Ist. lit. (1982), 14-15; P.P. Panaitescu, Cronica lui Macarie, în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
căsuța cu zorele, București, 1977; Anchetă în infern, București, 1977; Al cincilea as, București, 1978; Logofătul de taină, București, 1978; 320 de pisici negre, Cluj-Napoca, 1979; Ochii jupâniței, București, 1980; Ștafeta, București, 1981; ed. (O bombă pentru Revelion), București, 1999; Letopisețul de argint, București, 1981; Nopți albe pentru Minerva, București, 1982; Întâlnire la „Elizeu”, București, 1983; Anonima de miercuri, București, 1984; Apel din necunoscut, București, 1985; Violeta din safe, București, 1986; Dispariția statuii din parc, București, 1987; Vulturul dincolo de cornul lunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
numeroasele informații din epocă, datele etnografice și folclorice, utilizarea tradiției autohtone, inserarea unor fapte trăite conferă scrierii lui G. o anume originalitate. SCRIERI: Condica ce are întru sine obiceiuri vechi și nouă a prea înălțaților domni, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. M. Kogălniceanu, București, 1874, 297-333; Condica lui Gheorgachi. 1762, în Dan Simonescu, Literatura românească de ceremonial, București, 1939, 262-312. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 407-409; Dan Simonescu, Literatura românească de ceremonial, București, 1939
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287229_a_288558]
-
pe dușmani și îi vând ca robi neguțătorilor din Orient . Captivii erau luați atât de la popoarele sedentare, cât și de la nomazi; sclavii erau de neam slav, rhus, bulgar, burtaș, peceneg. Din cronicile rusești aflăm aceleași lucruri despre cumani. De exemplu, letopisețul rusesc al lui Lavrentie relatează că la anul 1093, polovții (cumanii) „au ars cetatea Tarțscului și pe locuitori i-a risipit”, iar pentru anul 1094 spune „țăranii au pierit, alții au fost prinși și au fost risipiți în diferite țări
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
au moșii și sate, sunt în sfatul domnesc și apar în documente, ultima dată în 4 august 1400 . Vitejii lui Ștefan sunt ridicați la acest rang în cadrul unor ceremonii feudale, de regulă după unele victorii importante, așa cum se spune în Letopisețul anonim: „a instituit mulți viteji atunci (8 iulie 1481) și a dăruit multe daruri scumpe și îmbrăcăminte boierilor și vitejilor și întregii oștiri”, iar tot așa procedează Ștefan cel Mare după victoria împotriva polonilor la Codrii Cosminului, dar când se
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a mai putut interveni, fiind urmărită de cavaleria lui Ștefan care nu se pedestrise pentru a intra în luptă din vale. Ureche Vornicul, cum îi zice Mihail Kogălniceanu în analiza pe care o face bătăliei de la Războieni , folosind datele din Letopisețul moldovenesc, cu pana lui iscusită, analizează cu mult discernământ bătălia de la Vaslui: „Ștefan le-au ieșit înainte din sus de Vaslui, la Podul Înalt, pre care i-au biruit Ștefan Vodă nu așa cu vitejia cum cu meșteșugul, că întâi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Panului Dragoe, credința lui Andrieș și a Panului Giurgiu, credința Panului Draguș Viteazul, credința lui Astraviciu, credința Panului Vad, a Panului Ghidea, a Panului Costin, credința lui Opriș, credința tuturor boierilor Moldovenești..." etc. Dregătoriile sunt creația domnitorului Alexandru cel Bun. Letopisețele Moldovei (vol.I, p.138) ale lui Mihail Kogălniceanu, preluând spusele cronicarului Grigore Ureche, scria: „Tocmitau și Boieriile mari în Sfat, de chiverniseala țării și a pământului Moldovei", după care înșira dregătorii din timpul lui Alexandru cel Bun: Logofăt Mare
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
un loc de moară pe Racova... iazuri" cum se consemnează pe o piatră de mormânt care poartă înscrisă data de 1515, descoperită lângă biserica Sf. Ioan din Vaslui (M. Costăchescu „Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol. II, Iași, 1932). Letopisețele spun că în acest oraș a existat și un palat domnesc, făcut cu mult înainte de Biserica Sf. Ioan. „Ștefan Vodă cel Mare, aflânduse în palatul din Vaslui la 1471, a decapitat pe: Negrilă Paharnicul, Stolnicul Alexa și Vornicul Isaia, acuzați
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu acest prilej 40.000 de robi și că Pleanul luat de ei - oameni, vite, lucruri, acoperea tot șesul Trotușului, de la Ocnă și până mai jos de Rădeana, adică pe o lungime de 20 km, și aceasta sub ochii Domnului" (Letopisețe III, p. 64). „Este un fapt știut și netăgăduit că popoarele barbare în incursiunile lor prădătoare, nu se mulțumeau a lua cu ele banii, obiectele de preț și turmele locuitorilor țării prădate, dar că o mare parte a prăzii era
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cronicarul Ureche, a fost folosit și de Ștefan cel Mare în incursiunile sale din Ungaria și Polonia, ca cea din anul 1498, făcută în Polonia, Domnitorul „a adus 100.0 de robi în Moldova unde i-a și așezat" (Kogălniceanu, Letopisețe, I, p. 174). Și în altă parte („Opinia" 14 aprilie 1912) Ghibănescu continuă după 38 de ore cât a rămas la Cernăuți, referindu-se la Prut și albia lui: „Dar câtă jale de neam nu curse pe acest Prut, rău
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
rămână în umbră, doar un fel de stație de popas pentru călătorii, inferioară chiar față de Docolina - unde se încrucișau niște drumuri („Plecarăm din Bârlad... și am ajuns pe înserat la un alt târg mare numit Vasilu". Paul de Aleppo). Tot Letopisețul (tom I, p. 185) descrie alt fapt istoric, petrecut la Vaslui, „războiul de la pod, din jos de oraș, la 1514, februar 27, între ungurii, care veniseră cu Trifailă, un pretendent la domnie, contra lui Bogdan Vodă; ungurii au fost bătuți
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cislă, numai că visteria îi restituia boierului suma primită de la scutelnicii lui (boierii cei mari aveau câte 56 oameni scutelnici, boierii mazili câte 20, 15, 10, 5 sau câte 4, iar jupânesele sărace câte 15, 10, după boieria bărbaților lor, Letopisețe, III, p. 184). Scutelnicul nu plătea către vistierie birurile dar se învoia cu boierul căruia îi era închinat și dădea o sumă sau îi făcea o anumită muncă pe an. Cu vremea, boierii au obținut să li se plătească și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
că amândoi, vornicul și vatamanul, deveneau responsabili în fața Domnului pentru strângerea birului satului și executarea tuturor ordinelor domnești. Când Mihai Racoviță avea să aplice rupta, cu aplicarea peceților roșii nominal, fiecărui contribuabil, și aceștia de teamă, împungeau fuga, cronicarul Niculce (Letopisețele - M.Kogălniceanu, vol.II,p.281) precizează că însuși Domnitorul dă ordin vornicului și vatamanului- autorii sălbătăciilor la care se dedau ca slujitori domnești - „să nu scoată pe toți oamenii la ruptă, c-apoi pe urmă aflându-se se vor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și înturnându-ne din mila lui Dumnezeu cu sănătate la scaunul nostru, să ne faceți de scire de toate acestea ce se plânse vasluienii..." Cucerind cetatea Crăciuna în războiul dintre Ștefan cel Mare contra Domnului Munteniei, Grigore Ureche notează: (M. Cogălniceanu, Letopiseț, tom I, p.162) „Și au luat Ștefan Vodă cetatea Crăciuna cu ținut cu tot ce se cheamă ținutul Putna și l-au lipit de Moldova și au pus pârcălabii săi pe Vâlcea și pe Ioan." Însăși Cronica Putneană, scrisă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
au avut curs la noi în țară" (Opinia, 12 decembrie 1906). Iar Vasile Plăcintă enumără și alte monede: sorcovățul, beșlicul, direcția, dodecar, filer, ioachim, iuzluc, leița, mariașul, menhudia, pătrașca, sestrețul, grivina, creițarul, pitacul, lețcaia, băncuța, mahmudea, rubia, acecea-acceaua etc. În „Letopisețul Moldovei de la Dabija vodă până la Ioan Vodă Mavrocordat" (1661-1743) aflăm de la I.N Neculce nu numai cu ce fel de bani achitau oamenii taxele pe animale, dar și critici pe care le face autorul lui Mihai Racoviță pentru că în cea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]