1,939 matches
-
ți-o lasă este că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rândunici, de silueta chiparoșilor băștinași și de lujerul irișilor împodobind incinta schiturilor. Toate aceste detalii - descrise mustos cu o limbă senzuală, grație acelui lexic pitoresc de care Dan C. Mihăilescu știe să fac uz ca nimeni altul, toate aceste detalii dau carne și farmec cărții, atâta doar că farmecul este de înveliș estetic, iar carnea este de superficiu verbal, căci întreaga epopee athonită rămîne
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
la maxim, ca un pat fără perne sau o femeie fără sîni. Eventualul autor al Șpagariadei n-ar trebui să rateze și o mare poveste de dragoste, relația duioasă, aproape erotică, care se instaurează între șpăgar și șpăguit (observați ce lexic bogat avem în limba noastră, cînd vine vorba de asemenea trebușoare). Relația „îmi dai ca să-ți dau” se manifestă printr-o unduioasă contopire: ca între Tristan și Isolda, ca între cheutorile numite „moș” și „babă”, ca într-un sistem bielă-manivelă
ŞPAGARIADA, EPOPEEA NAŢIONALĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348215_a_349544]
-
în siajul stilistic născocit la scrierea acelei nuvele. Da, pentru a sugera că lucrurile se petrec în trecut (un trecut neclar fixat, dar totuși "vechi", nejudecabil cu acea familiaritate a contingenței), îmi creasem o exprimare pseudo-arhaică, iar autoimpusa restrângere a lexicului mă forța să mut expresia înspre o interiorizare a cuvintelor. Și cum fascinația aceasta - a descoperirii greutății din cuvintele simple - nu mă părăsea, mi-am zis să încerc mai departe. Totodată mi-am propus să mă desprind de zona 'mitului
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
care, în treacăt fie spus, nu are niciun moment oroare de ridicol, aventurile picarești pe care și le provoacă și la care se înhamă fiind tratate la modul extrem de serios și de responsabil, personajul însuși luându-se în serios) versus lexicul, vocabularul (tributar normelor fonetice, gramaticale) propriu ființei umane. Ceea ce au în comun Don Quijote și Mircea Băduț este faptul că ambii interpretează, trec realitatea prin filtrele propriei subiectivități, amprentând-o cu eul. Și unul și altul, chiar dacă primul este personaj, iar
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
Crainic, Radu Gyr, Ioan Alexandru, Daniel Tulcea, Virgil Mazilescu. Poezia religioasă ( și implicit poeții religioși) este ( sunt de două feluri): -explicită ( în sensul că autorii își asumă la modul exterior tematica, motivele, imaginistica, sensurile, ipostazele, în fine, toată recuzita, tot lexicul specific religios). -implicită ( în sensul asumării unui fior liric metafizic existențial), mult mai profundă și mai dificil de înțeles. Și în această ipostază poezia „Odă în metru antic” de Mihai Eminescu este mai valoroasă decât orice altă rugăciune a lumii
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
mare de ani, capătă mereu noi preocupări adecvate vârstei, lăsând în urmă gândurile și preferințele tinereții. Tot astfel și limba unui popor, evolueză odată cu el, îmbogățindu-se cu neologisme, modificându-și mereu fondul principal de cuvinte, lăsând în urmă, un lexic pasiv, arhaismele, regionalismele, un fond lexical depășit de realitățile sociale, economice, politice și mentalitățile comunităților. În contextul noii tendințe globalizatoare, de uniformizare a limbii sau standardizarea limbilor, unul din semnele că un vorbitor este posesorul unei culturi cuprinzătoare este numărul
MĂNEANU VARVARA MAGDALENA, DESPRE GRAIUL LOCAL DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364944_a_366273]
-
realități din alte medii (din trecut ori din locuri limitate regional). Tudor Vianu subliniind inportanța acestor cuvinte pentru limba spunea că, prin astfel de cuvinte vechi și regionale, creația literară localizează și datează realități, oameni, idei exprimate nuanțat diferite de lexicul de azi.’’2 Tocmai din acest mare fond de rezervă al limbii române, ca o exemplificare a celor de mai sus spuse dorim să aducem în atenție evoluția semantica a unei lexeme din fondul comun de cuvinte și anume cuvântul
MĂNEANU VARVARA MAGDALENA, DESPRE GRAIUL LOCAL DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364944_a_366273]
-
în același timp au valoare mitică : geamănul, oglinda, creatorul, dușmanul din umbră. Ele devin uneori și obsesii care aprind conflictul interior al personajului central. ..Scriitorul ne poartă pe meleagurile maramureșene, atât de cunoscute lui din perioada studenției la Baia Mare, valorificând lexicul specific acestei zone, tradițiile și obiceiurile vechi. Cu farmecul povestirii sale ne introduce în lumea și filozofia țăranului din Bărăgan, de unde își are și el originea, dezvăluindu-ne o experiență mai puțin cunoscută : ''vremea semeănatului. Bătrânul Gheorghe s-a așezat
INELUL DE IARBĂ -UN SIMBOL AL IUBIRII ETERNE, CRONICĂ DE PROF.MIRCEA DAROŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366628_a_367957]
-
convingeri și atitudini, a demantela principii și acțiuni care nu convin, din cine știe ce interese. Sau, pur șli simplu, din moftul unui orgoliu nemăsurat, care bântuie aproape prin fiecare. Din limbajul coroziv al publicisticii postdecembriste, nu lipsesc nici noțiunile preluate din lexicul strategiei și tehnicii militare, începând cu armele preistoriei omenirii „țepi,țeapă”(preluate ca „amenințări” de emuli târzii ai artei manipulării!), continuând cu „cârligele” atât de casnicei îndeletniciri a întinsului rufelor „pe frânghie” cu simple piese de artilerie sau componente aferente
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
tuturor semnelor, în semne naturale și semne convenționale. În acest ambiental încifrat, complex și contradictoriu, omul este chemat să pună ordine, să confere semnificații logice și raționale fiecărui cuvânt, corespondențe univoce sau echivoce etimologice și semantice ale fiecărui element din lexic, fizic, natural sau artificial, fiecărei secvențe a trăirii existențial-materiale sau spiritual-emoționale și creative, deopotrivă. Din nefericire, omul ca entitate naturală vremelnică, dar cu pretenții transcedentale, nu operează întotdeauna conștient cu cuvântul, oral sau scris. Până și aici, lehamitea îl bântuie
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
trezește ecouri culturale și atitudini existențiale, alături de experimentul direct al fericirii absolute (Partea plină a paharului). Structura poemului recuperează anii și clipele, secolele și teoretizările, conștientizarea și inocența, într-o suprapunere de perspective („dragostea apare ca un Dumnezeu orb” -Borges). Lexicul poetic dezvoltă aria de sugestie a terminologiei speciale. Cartea este scrisă din perspectiva orizontului spiritual generic, cu preferință mărturisită pentru imprevizibil și profund, pentru dragostea care a absorbit ura, pentru prezentul care poate recupera trecutul, în orice clipa. Este o
PREFAŢA LA VOLUMUL „ESPRESSO DUBLU LA HAIFA” de CRISTINA CHIPRIAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366121_a_367450]
-
științifice// numai cuvintele scăpaseră monopolului” (roboteam până ajungeam la gândire). Într-adevăr, fiecare poet autentic, și mai ales original, extinde spațiul liric, adăugându-i noile imagini create de el însuși. Și Eugenia Țarălungă (originală până în măduva oaselor) a înnoit atât lexicul poetic (cu neologisme, termeni științifici, selectați cu precărere din științele sale preferate: biologia, anatomia, fizica și chimia), cât și imaginația lirică (prin asociații neobișnuite de cuvinte, descoperind noi perspective de relevare a sufletului nostru). Lucian GRUIA București februarie 2012 Referință
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
puterea de dăruire și din sentimentul datoriei de a face harul artistic cunoscut celor care îl citesc, un tablou de-o superbă ținută poetica. Versul fastuos, de o largă respirație, corespunde pe deplin intenției poetului de a pictă, printr-un lexic plin de culoare ce-ncanta ochiul, tabloul sufletului mereu în căutare, veșnic tânăr și uneori mistuit de intrebari ce fac parte din esență stărilor sufletești" de către doamna Mărie McFressie. Deseori, constatând personal, ca pentru un om care mai greu este
MIHAIL RUJOIU- IN PRAGUL LANSARII A DOUA VOLUME DE POEZIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345583_a_346912]
-
aleși să călătorească în propriul eu, să-și întâlnească rostul și destinul. Îmi atrage atenția scrisul Cristinei Emanuela Dascălu. Clar, în complicarea lui propusă de temă. Supus, cu grijă, unei stări calofile, acordate cuvântului pur, curat, propriu românesc. Poeta găsește lexicul grav, cel adecvat stării contemplative, ritualului de întoarcere spre sine. Versul e bine situat prozodic, cu reușite ale unui ritm interior care face lectura plăcută. Poate și faptul că acest tip de confesiune presupune sinceritate, obligă autorul să fie deschis
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
câteva sute de cuvinte chiar și când creează literatura. Uneori la nu mai mult de 200... Și o spun cu amărăciune, multi fiind poeți și prozatori cu cărți tipărite. Dar acesta este un subiect delicat... Chiar eu sunt adeptul unui lexic fluent, simplu, aproape folcloric în poezie. Dar nu și în proza! Dar de când s-a dat liber la tipar și la cultura, fără prea multa cultură, s-au înmulțit scriitorii precum gripele aviare și porcine. De ce m-aș plânge tocmai
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
care să exprime mai bine realitatea “. Înnoirea limbii a fost o altă preocupare a sa, găsind rezolvarea în apropierea de poezia populară-“izvorul veșnic viu al întineririi ... fântână a tinereții “.(Despre poezie-studii literare-E:S:P:L:A:, 1953, p. 137.) Lexicul operei lui M.Beniuc atrage atenția prin folosirea cuvintelor regionale și a arhaismelor, referitoare la viața satului și preocupările oamenilor din acest areal. Ca poet al câmpului, cum îi plăcea să-și spună, Mihai Beniuc se dovedește un profund cunoscător
PERSONALITĂŢI UITATE, DE CE? MIHAI BENIUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356892_a_358221]
-
de naștere, dată pe care i-am spus-o cu adâncă emoție, Domnia Sa mi-a urat sănătate, viață lungă, să scriu cât mai multe cărți și să compun muzică autentică, avându-mă în planul de viitor, a fi inclus în lexicul muzical ca folclorist. Întreaga seară m-am gândit ce-i voi spune titanului, „Patriarhul muzicologiei românești” și cuprins de-o puternică emoție, am lăsat pleoapele să-mi acopere globii ochilor, iar de undeva din străfunduirile inconștientului mi-a apărut Capela
VIOREL COSMA – PATRIARHUL MUZICOLOGIEI ROMÂNEŞTI LA 90 DE ANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346101_a_347430]
-
a fost reprezentată de către d-na Alexandra Blendea, redactor, care a conturat și mai mult tabloul reprezentat de zestrea folclorică adunată de către Ovidiu Bârlea, trasând cu delicatețe liniile între care oscilează prezentarea pe care o face acesta decorurilor, personajelor și lexicului regional arhaic, care se constituie într-un material de studiu veritabil al legendelor, credințelor și superstițiilor din Munții Apuseni. În această lume nealterată a lui Ovidiu Bârlea, de o exprimare sinceră și clasică a vieții simple amintind de Ion Creangă
CENTENAR OVIDIU BÂRLEA LA MUZEUL ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368894_a_370223]
-
și prin volumele de sonete a căror temă devine un concept deschis pentru semnificația universului. Tendința de purificare, de autodepășire, prin iubirea ca formă de cunoaștere și autocunoaștere, este evidentă. Imaginarul poetic nu iese din tiparele clasice, dar impresionează îmbinarea lexicului poetic cu elementele limbajului cotidian sau cultural. În formele prozodice tradiționale, el revarsă o trăire modernă, ale cărei caracteristici particularitează stilul creației: preferința pentru cultivarea poeziei cu formă fixă, interiorizarea reflexivă, cultul patriei și al patriotismului, asumarea experienței antecesorilor, lirismul
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
la cuvintele autohtone putem stabili mai multe categorii: I. interjecții și onomatopee: au, vai, cucu etc. II. cuvinte din graiul copiilor, de fapt o silabă repetată: mama, tata, nene, țața, caca, pipi etc. III. termeni comuni indo-europeni, probabil 5-10% din lexicul fundamental al limbii, de ex: a da, a ședea, a sta, a învârti, a muri, cu derivatele moarte, mort, a omorî, a vedea, deal, a băga, tu etc. IV. comune cu v. ind. sau/și iraniană: sat, soare, codru, iute
LIMBA DACO-GEŢILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369869_a_371198]
-
fără a uza, însă, de vreun limbaj specific filosofiei. Nici de trăirism nu putem spune că s-ar apropia versurile de față, mai degrabă de un spirit al poeziei ardelene, începând de la Octavian Goga (cu care, de altfel, seamănă prin lexicul din câmpul semantic al durerii/suferinței, fără patetismul extrem al aceluia) și continuând cu expresioniștii ardeleni postbelici (lucru pe care îl mai aminteam altundeva). Citind cartea aceasta și având în vedere și volumele de versuri anterioare ale autorului, ai senzația
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
noile generații să o poată transmite mai departe. „Indiferent de faptul că scriu permanent în română și ocazional în franceză, eu scriu gândind românește, folosind un limbaj cât mai colorat în ideea de a transmite cititorului cât mai mult din lexicul românesc...”(Melania Rusu Caragioiu, poet, publicist, epigramist, membră Asociația Canadiană a Scriitorilor români, membră a Ligii Scriitorilor Români - Canada). „În parohia romano-catolică din Augsburg-Inningen, de care aparțin, sunt numită cu respect și chiar cu dragoste (...) sunt româncă și fără să
LIGYA DIACONESCU – DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI de VOICHIŢA TULCAN MACOVEI în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370735_a_372064]
-
particularitățile lui de comunicare artistică. Subliniem că subtextul nu are o existență proprie în afara contextului gramatical, ci este o realitate implicatăp în text și manifestată prin el. Atitudinea disimulată în unele din mijloacele de expresie, cum ar fi : intonația, fonetismul, lexicul, a autorului, fie el vorbitor sau scriitor, prezența acestora trebuie raportată la o stare de conștiință, la ceva ce se ascunde, nu îndeajuns totuși, îndărătul enunțului, fără să se deducă în întregime din fiecare unitate sintactică luată în parte, ci
CONTEXTUL CA DETERMINARE A CUVÂNTULUI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352620_a_353949]
-
geto-dacii rămași pe teritoriile părăsite de romani, vorbeau numai limba latină, un fel de latină de baltă, pentru că uitaseră complet limba lor vorbită de câteva mii de ani în urmă...Mira-m-aș! Apoi, în câteva secole și-au îmbogățit lexicul cu multe cuvinte auzite de la barbarii care au năvălit peste ei. I-auzi! I-au „călcat” slavii, bulgarii, mai târziu grecii, apoi turcii, rușii, ucrainenii, mă rog, toate neamurile vecine. Și toți i-au învățat cum se spune la aia
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]
-
textul grecesc al Sfintei Scripturi, comparată cu Biblia românească din 1914, dar și cu ediții românești anterioare și posterioare acesteia, precum și cu ediții în limba franceză și engleză, noua ediție aduce la zi limba și limbajul biblic, atât la nivelul lexicului și al sintaxei, cât și al stilului și al ortografiei, oferind cititorului textului sacru savoarea unei revelații proaspete într-o versiune clară și plăcută la lectură, potrivită cu vârsta actuală a limbii române. Tot pentru folosul cititorului, fiecare carte biblică
AMINTIRI ŞI EVOCĂRI DESPRE UN MARE EVENIMENT SPIRITUAL ŞI CULTURAL PETRECUT LA ORADEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357379_a_358708]