505 matches
-
minunată. Insula de smarald se înalță acum la câteva mii de metri deasupra apelor, în care-și oglindește falezele. Doar o cărare duce până sus. Acolo se întinde o pajiște acoperită cu păpădii galbene, părăluțe și gura-leului sălbatice. Fluturi și libelule, cu ochi limpezi, imenși, se rotesc deasupra florilor. Mai încolo e un crâng de tineri copaci înfloriți, încă de aici miroase a coajă de copac. Am să-ți povestesc niște lucruri petrecute prin anii 1960 sau '61, când eram încă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spre câmp sute de oameni, în grupuri mici sau unul câte unul forfecați în toate felurile de clarobscurul care-i înfășura: femei tăcute, întunecate, enigmatice, bătrâni șchiopătând, aplecați înainte și cu genunchii-ndoiți, copii cu botișor primitiv și ochi de libelulă, bărbați cu șepci, nebărbieriți, ducând pachete învelite în ziar și legate cu sfoară. Toți țineau câte un buchet de flori în mână. Eu îmbrățișasem stâlpul porții și îi priveam fermecată cum se pierdeau pe cărarea care ducea spre foișorul luminat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deja îmbrăcat cu fracul; clipind din ochi, își scoase batista din buzunar ca să-și șteargă lacrimile. Suntem orfani! De ce-ai ieșit în zdrențe? îl întrebă fata. Doar aici, după ușă, ai o redingotă nouă. N-ai văzut-o? — Taci, libelulă! Ți-arăt eu! făcu el, dând să bată la ea din picior. Însă de data asta ea doar izbucni în râs. — Nu-ncerca să mă sperii, eu nu-s Tania și n-o să fug. Dar ai s-o trezești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
destul de impunătoare ca să le pot semnala prezența cu coada ochiului. Am revenit, cu spatele, de-a lungul naosului către ușa de la intrare, și din nou am văzut venind asupră-mi păsările acelea preistorice amenințătoare din pânză roasă și fire metalice, libelulele acelea dușmănoase pe care o voință ocultă le pusese să atârne din tavanul naosului. Le simțeam ca pe niște metafore sapiențiale, mult mai pline de Înțelesuri și de aluzii decât pretindea În mod prefăcut textul inscripțiilor ce le Însoțeau. Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cărări pustiite, dealuri, câmpii și livezi. În grădini, de emoție florile se agită în straturi, legumele s-au copt, de furie floriisoarelui îi cad dinții de mizerie, iar buruienile îngrozite se îngălbenesc. Gâzele își încep fără frică idilele, iar o libelulă și-a oprit zborul plin de grație privind totul înspăimântată. Odată cu toamna vin și ploile mărunte și reci, cu stropi de tină, iar mestecenii ca niște lumânări albe o întâmpină în cale cu grăbite plecăciuni. Un greiere zgribulit abia șoptește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acceleră pierzând altitudine. Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată. ― Fugi! Naveta trecu razant pe lângă o formațiune pietroasă de pe marginea șoselei, viră ― stânga și se lovi de o creastă de bazalt. Se răsturnă ca o libelulă muribundă, se izbi de sol înainte de a exploda. Câteva secțiuni și compartimente se desprinseră din armătura principală. Unele ardeau deja. Aparatul tresăltă; țâșniră flăcări din motoare și suprastructură. Un fragment dintr-un modul de propulsie căzu pe VTT și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
știi ce se va întâmpla cu acel artist, cum va evolua, cum își va schimba topica sau conceptul. Este cea mai riscantă artă. Și diagnosticul unui critic de artă sau al unui curator este că e întotdeauna aproape ca o libelulă prinsă în pioneză. Este întotdeauna greu și riscant, deci nu este o chestiune de succes, ci de coșmar câteodată. Apoi, există problema aceasta, că lucrările de artă contemporană se prezintă altfel. Display-ul este întotdeauna diferit de la o expoziție la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de la stația Yotsuya. Duminică dimineață m-am sculat la ora nouă, m-am bărbierit, mi-am spălat lucrurile și mi le-am dus la uscat, pe acoperiș. Era o vreme superbă. În aer plutea un iz de început de toamnă. Libelulele zburau speriate prin campus, alungate de plasele copiilor ce porniseră în căutarea lor. Nu era nici o adiere de vânt, așa că Hinomaru atârna parcă fără vlagă de catarg. Am îmbrăcat o cămașă proaspăt călcată și am ieșit în stație. Duminica dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pensiunii de familie din Maipú 900. Un zefir prielnic Îi sufla În vele: În azilul acela retras, pe care turma trecătorilor motorizată de zeul Parai poate că nu-l arată cu degetul, locuia și Încă mai locuiește Miss Amy Evans, libelula care, fără a renunța la propria sa feminitate, prinde zările din zbor și iscodește climatele, lucrând, Într-un cuvânt, la un consorțiu interamerican, al cărui șef local e Gervasio Montenegro și al cărui vrednic țel e promovarea emigrării femeii sud-americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fiu Gaston cu remorca. Gaston bate În cinzeci dă ani și ceva, pare mai dăgrabă un măcelar morcoviu, da ie tot timpu În stare dă pază la remorcă și la bibilice. Dă otravă nu știu dă ce să-ngrijește atâta. Libelulele ie altă mâncare dă pește, care Chantal, blonda, io nu m-aș osteni să mă benoclez la ea, dă n-ar fi Jacqueline, că poa să i-o ia nainte. Gagigăresele ie cât hău dă dezghețate și crede-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
flotă aeriană a Europei, poate cea bolșevică să fi fost mai mare, dar cine a văzut-o vreodată ?, aviația lui Italo Balbo zbura, o putea vedea o lume întreagă, iar el însuși cu hidroavioanele lui ca niște cărăbuși încrucișați cu libelulele se afla aici, sub ochii lor! Toți erau deopotrivă, într-un fel sau altul aveau în mînă aceleași jucării fermecate, nici unul nu riscase mai puțin decît Balbo atunci cînd zburase, moartea e aceeași pentru toți care se leagănă deasupra pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
punctele pe i ca și cum nu s-ar putea înțelege... Criticul, trebuie să recunoaștem, nu e fitecine. Vreau să spun criticul în general. Dacă mai e și român, atunci totul devine și mai delicat, căci criticul român e sensibil ca o libelulă. Nici cu o floare să nu-l atingi. Dacă se supără! El nu are pielea groasă, chitinoasă, piele de rinocer, cum o are politicianul român, care e conceput să îndure multe. Să țină la tăvăleală... Nu e cazul criticului. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Într-un ritm mai rapid decît cel În care mureau deținuții. În centrul terenului de adunare, un grup de băieți de unsprezece ani jucau bile pe pămîntul uscat. Văzînd broasca țestoasă, alergară spre Jim. Fiecare dintre ei avea cîte o libelulă legată cu un fir de ață. Flăcările albăstrii treceau Încolo și Încoace peste capetele lor. — Jim! Putem să punem mîna pe ea? — Ce-i asta? Ți-a dat-o soldatul Kimura? Jim zîmbi cu blîndețe. — E o bombă. Ridică broasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Mi-a plăcut, de când mă știu, să prind muștele. Le desprind doar gămălia neagră a capului și după ce le smulg aripile, le fac scăpate. Prin acest procedeu simplu, le constrâng să nu mai zbârnâie. Gloria zbârnâie din aripile ei de libelulă, din prima zi a traiului nostru comun, de când neamurile ei cu limbile încărcate de ultima glumă trivială, ne-au lăsat, o noapte întreagă singuri”. Cartea despre carne „Trebuie să povestesc cu de-amănuntul întâmplarea din patul nupțial în care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tăria la grozăveniile trăirii pămîntene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
propagă, îl vei regăsi, peste o vreme, în univers. Dacă ai scris azi un vers inspirat, înseamnă că ai îngânat o sirenă care e captiva mării undeva...! Și marea e influențată de cântecul sirenei, bineînțeles. Chiar și o aripă de libelulă care se mișcă becisnic modifică ordinea universului. Cine vede modificările astea? Dumnezeu și, vreau să cred, artistul. Geograful vede deplasarea continentelor, istoricul analizează prețul războaielor dintre continente, politicianul le scoate la mezat, bancherul le transferă la pierderi. Cine sesizează mișcarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doborâți. Mucegaiul se întinde, ciupercile înmoaie lemnul, viermii se hrănesc pe pofta inimii și, într-un final, copacul se transformă în pământ gras, un festin pentru șarve și bacterii, care, la rândul lor, reprezintă masa de dimineață a cărăbușilor și libelulelor, care sunt cina somonilor și păstrăvilor. Din clipa în care a deschis ochii în ceea ce el a crezut că era raiul, dar s-a dovedit a fi cabana lui Pearl, Zach a știut ce devenise - încă o mortăciune menită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
împlinirea dorințelor ei păcătoase, umede, înmierăsmate crud a buruieni tăiate proaspăt... În umbra pronaosului pâlpâie focul unui pistol cu butoiaș: poc! Explodează un fluture de plastic: zzzvvuuum! Dar nimeni nu moare, nici un arhanghel nu se dărâmă din cupola îngustă, nici o libelulă sfântă nu-și dereglează motorul, elicea. Totul mocnește în aceeași lene și melancolie de grajd cu staulul părăsit pe veci de vaci + taurul comunal... Și doar eram pirat vestit în vremea aceea tulbure, amăruie, verzuie, cu corăbii pântecoase pline cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
îl ține Leu-n labă? Tu ce zici? LITERA ,,L’’ Săltăreț, într-un picior, Lângă-o vază cu lalele, La un loc cu un ulcior Plin cu palide-albăstrele, ,,L’’-ul stă, cu lume multă Laolaltă adunată: Leul, lama îl ascultă, Libelula colorată; Stelele și luna plină, Strălucind, cu ochi de ceară, Risipind mereu lumină, Cu Luceafărul de seară; Lumânarea ce-ncălzește, Lăcrimând și-un licurici, Ce în cale-acum clipește Spre un lup și un arici. Dacă ești isteț și-ai minte
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
elastic, natural, cînd barca însăși vroia să înainteze și era împinsă încă puțin de valuri. Echipajele de doi ori doi care păreau, adesea, a fi mînate cu mai mare greutate înainte, decît înapoi. Și, desigur, dublu fără cîrmaci, precum o libelulă printre ambarcațiuni, uneori nesigur în mișcările sale, dar întotdeauna plin de grație, cu vîsle care păreau prea lungi pentru linia lui suplă. Am ajuns să cunosc echipajele, băieții și bărbații care mergeau pe apă în fiecare zi, pe orice vreme
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfârșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
act de care nu se știe în urma cărei observații populare goldăneștenii erau convinși, că se prestează exclusiv în zilele de dulce: marțea, joia și sâmbăta. Baisa, odinioară, capiște a bondarilor, a albinelor, a buburuzelor roșii, călugărițelor vinete, fluturilor albaștri, a libelulelor cu aripi de sticlă, se trezi presărată cu un roi de curburi lăcuite în verde, de spinări vărgate, ca de purcei-mistreț, făcându-l pe Nicanor Galan să-și penduleze, entuziast, către Petronia, trupul său deșirat, închingat la mijloc de cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îndepărtate și groaznice întâmplări povestite de alții. Probabil, în astfel de episoade mentale, ea se teleporta instantaneu în luxoase săli de bal de la Viena, admirate în filme cu ceremonii imperiale, inundate de scăpărările candelabrelor de cristal, unde zbura ca o libelulă, purtată pe brațe de balerini în ciorapi de gentilomi, strânse pe pulpe musculoase: atingea culmea nebuniei dansului, în învăluirile valsului Sânge vienez. O returnă, de acolo, de unde era transportată prin propria imaginație, ce-i fusese cultivată în copilărie de istorisirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]