KorAP: Find »[drukola/base=licăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

se ascunde pînă trece durerea. Doamne, mulțumesc. Mulțumesc de mii de ori. Deci, nu a scăpat nici el nevătămat din toate astea. Suferă și el. Pentru prima dată de la Întîlnirea din seara aceea, din Belsize Park, Încep să Întrezăresc un licăr de speranță. — Deci, tu crezi că suferă? Simt nevoia să aud asta de la mama lui, mai ales după ultimele mele Închipuiri. — Sigur că da, pufnește ea. Nu știe ce să se mai facă, dar i-a fost atinsă și mîndria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

simțeam regele celor disperați. Cel Neclintit să mă ierte pentru cât eram de rău. Și de neghiob: mă agățam trufaș de o pală de vânt care, ducându-mă departe de Izvorul meu, mă stingea, în vreme ce mă bucuram că sunt un licăr iluzoriu în noapte. Acesta era Stiliano, cel care, gonit din Cividale, se îndrepta spre necunoscut, iar nu cel care scrie. II Pe înserat am ajuns la primul popas, de unde se intră pe via Postumia. Mi s-a dat voie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Era îmbrăcat așa cum îl văzusem la Oderzo, având pe față aceeași răceală. Gisulf mi-a trecut o mână peste umeri și, croindu-și loc printre cei de față, m-a adus la câțiva pași de tron. Andras a avut un licăr de surprindere în ochi, pierzându-și doar pentru o clipă expresia imperturbabilă, după care m-a ignorat nepăsător, ca și cum nu m-ar mai fi văzut în viața lui. - Vorbește, m-a îndemnat Gisulf, și eu m-am dat mai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

stau așa, barmanul roșcat vine lângă mine și scoate niște cuburi de gheață din container. — Bună, zice, întinzându-mi mâna Eu sunt Eamonn. — Samantha. Îi strâng mâna zâmbind. Am venit cu Nathaniel. — Mi-a zis. În ochii lui văd un licăr de mulțumire. Bine-ai venit la Lower Ebury. Mă uit la el cum servește și îmi dau brusc seama că tipul ăsta ar putea să știe ceva despre anunțul ăla. — Zi-mi și mie, spun în treacăt când se întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Geiger. Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic. Geigerii cred că legi mazărea pe araci. Se întoarce spre mine, și chipul îi e străbătut de un licăr amuzat. — Ai dormit bine ? — Cât am dormit ? Îmi duc mâna la față și-mi îndepărtez o pietricică. Mă simt total dezorientată. — Câteva ore. Vrei puțin ? Arată către sticlă. E rece. Mă ridic în picioare, mă scutur de praf, îmi pun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
e vorba. — Da. Îl privesc cât pot de sincer. Da, sunt de acord. De fapt... și eu m-am gândit destul de mult la toate astea. În clipa în care se uită la mine, chipul lui Nathaniel e traversat de un licăr ciudat. — Ești de acord, spune, de parcă ar vrea să se asigure că a auzit bine. Cu tot ? — Ăă... da ! Acum încep să devin ușor nervoasă. Oare cu ce am fost de acord ? — Chiar și cu cimpanzeii ? — Cu cimpanzeii ? Și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
greșeală. Îi trântesc ziarul în brațe într-un talmeș-balmeș de foi. Asta... nu eu. Numele meu e Martine. Eu nu avocata. Fotoreporterul mă privește suspicios, apoi se uită din nou la fotografie. Văd cum chipul îi e străbătut de un licăr de îndoială. Adevărul e că arăt destul de diferit de modul în care arătam odinioară, cu părul blond și tot restul. — Ăsta nu e accent franțuzesc, spune. Aici are dreptate. Accentele nu sunt punctul meu forte. — Sunt... jumătate belgianca. Rămân cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
face plăcere s-o spun - dar fata asta o să fie o avocată de mare succes. — Și... chiar vrei să m-ajuți ? spun după ce mă gândesc o clipă. — Îhâm! Dă din cap că da, și chipul îi e străbătut de un licăr de încântare. Aș putea să te reprezint în relația ta cu Carter Spink... sau ai putea să mă angajezi ca purtătoare de cuvânt... — Ești te rog amabilă să-mi iei asta ? Îi întind tava din mână, cu un zâmbet dulce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
zic imediat. Exagerează. N-o să fie chiar așa de rău. Am să rearanjez eu lucrurile. Mă frec pe frunte. Uite ce e, Nathaniel... O să mă întorc înainte de Crăciun, îți promit. Cu orice preț. Chipul îi e traversat razant de un licăr ciudat. — N-o transforma într-o datorie. — Datorie ? Mă uit la el nedumerită. Nu asta am vrut să spun. Știi bine că nu asta am vrut să spun. Două minute ! Hilary se apropie agitată însoțită de specialista în machiaj, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

E un scump ! tocmai spune Lissy. A zis că o să fie prins toată după masa Într-o Întîlnire, dar că și-a anulat meciul de squash În ideea că poate ieșiți În oraș diseară, dacă vrei. A, spun, cu un licăr de Încîntare. Păi, da, mi-ar face plăcere. Mersi, Lissy. Închid și mai iau o gură de vodcă, simțindu-mă din ce În ce mai voioasă. Prietenul meu. Exact așa cum spunea Julie Andrews. Atunci cînd te mușcă un cîine sau te Înțeapă o albină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
un cec pentru tine. Încep să scotocesc stîngace În geantă și scot un cec de 300 de lire. — Bravo, spune tata. Te trec În catastif. În clipa În care bagă banii În buzunar, ochii săi verzi sînt străbătuți de un licăr. Asta Înseamnă să Înveți valoarea banilor. Înseamnă să Înveți să stai pe propriile picioare ! O lecție foarte importantă, spune Nev, Încuviințînd. Ia o gură mare de bere și rînjește spre tata. Că veni vorba, Emma... săptămîna asta unde lucrezi ? CÎnd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
importantă din istoria marketingului.“ Nu-i de mirare că Cyril a intrat așa În priză. — În cinci minute. Dave se uită la ceas. Aproximativ. — Dar... de unde pînă unde ? spune Katie. Adică, așa, din senin ? În ochii lui Dave lucește un licăr de satisfacție. Evident că a spus povestea asta de o mie de ori de azi-dimineață și se distrează copios. Se pare că vrea să-și arunce și el așa un ochi asupra filialei din UK. — Parcă se retrăsese din afaceri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-mi bubuie tare și mă fac cît pot de mică În scaun, Încercînd să mă ascund În spatele computerului. Poate că n-o să mă recunoască. Poate că n-o să-și amintească. Poate că n-o să... Fuck. Se uită la mine. Văd licărul de surpriză din ochii lui, după care ridică din sprînceană. Mă recunoaște. Te rog nu veni spre mine, mă rog În gînd. Te rog, nu veni la mine. — Iar ea cine e ? Îl Întreabă pe Paul. — Ea e Emma Corrigan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
toate prostiile din lume. „Cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie pe care am băut-o În viața mea, e curată otravă...“ — Foarte bună ! spun. E chiar... delicioasă ! — Îmi pare bine să aud asta. În ochii lui zăresc un licăr amuzat și simt cum mi se urcă tot sîngele În obraji. Își amintește. Fuck. Își amintește. Iar ea e Artemis Harrison, spune Paul. Unul dintre cei mai tineri și mai valoroși directori executivi ai noștri. — Artemis, spune Jack Harper meditativ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mai trăgeam chiulul cîteodată. — Poftim ? Mă holbez la el, perplexă. — La primul meu job, continuă pe un ton normal, aveam un prieten cu care petreceam foarte mult timp. Și noi aveam un cod al nostru. În ochii lui văd un licăr ciudat. Unul dintre noi venea la celălalt și Îi cerea dosarul Leopold. — Și ce era dosarul Leopold ? — Nu exista. ZÎmbește larg. Era doar pretextul de care ne foloseam ca să plecăm de la birou. — A. Aha ! Fără veste, mă simt mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
stat niciodată lîngă tine atunci, În avionul ăla idiot ! Te Învîrți În jurul meu și-mi spui toate chestiile astea ca să mă stîrnești, purtîndu-te de parcă m-ai cunoaște mai bine ca oricine altcineva... — Poate chiar te cunosc, spune el, cu un licăr În ochi. — Poftim? — Poate chiar te cunosc mai bine decît oricine altcineva. Îl fixez, cuprinsă de un amestec ciudat de mînie și exaltare. Fără veste, mă simt de parcă am juca tenis. Sau am dansa. — Nu mă cunoști deloc mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
nou o tăcere stînjenitoare. — Apropo, ți-am găsit cămașa albastră, spun, ridicînd ușor din umeri. Am să ți-o aduc. — Mersi. Cred că și tu mai ai cîteva chestii pe la mine... — Hei, spune Nick, apropiindu-se de noi cu un licăr răutăcios În ochi, gen să-băgăm-o-strîmbă-mică. Te-am văzut cu cineva aseară. Îmi sare inima din piept de trei metri. Fuck ! Fuck fuck OK... OK... E OK. Nu se uită la mine. Ci la Connor. Cu cine naiba era Connor ? — Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
doar... nu fac decît să mă las În voia petrecerii. — Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă cu el ! Crede-mă, Connor, nu mă Întîlnesc cu Paul. — Crezi că sînt un prost, nu ? spune Connor, cu un licăr mînios În privire. Nu cred deloc că ești un prost ! Cred doar... că exercițiul ăsta de imaginație n-are absolut nici un rost. N-o să... — E Nick, nu ? Mijește ochii. Dintotdeauna a fost ceva Între voi. Nu ! spun impacientă. Nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
l dau. — Emma ! Nu uita de mentă ! spune Connor. — Merge și fără mentă, zice Jack, cu ochii În ochii mei. Îți pun și mentă, dacă vrei, zic, fixîndu-l. — E foarte bun așa cum e. Ochii Îi sînt străbătuți de un mic licăr și ia o gură zdravănă de Pimm’ s. E de-a dreptul ireal. Nu ne putem lua ochii unul de la celălalt. Se vede de la o poștă ce se Întîmplă, nu ? Oare Connor vede sau nu ? Îmi feresc iute privirea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
a fost foarte amabil mai devreme și m-a Întrebat despre familia mea. Și dacă sînt sau nu aici. Poți tu să-i spui că... au apărut, pe neașteptate ? Ridic privirea spre el, disperată, și pe chipul lui citesc un licăr de Înțelegere. — Îi transmit, zice. Și cu asta basta. ȘAPTESPREZECE Am citit odată un articol cu titlul „Cum să faci lucrurile să meargă În direcția În care vrei tu“, În care scria că, dacă o zi nu-ți iese așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
un pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
moderatoarea cu dispreț. Nu credeți că ăsta e doar un pretext al bărbaților, pentru a le dicta femeilor ce să creadă că-și doresc ? Nu cred, spune Jack, pe același ton plăcut, dar chipul Îi e străbătut razant de un licăr de iritare. — Destul de multe companii au Încercat să se reorienteze brusc către alte piețe, fără succes. Ce vă face să credeți că nu veți păți și dumneavoastră același lucru ? — SÎnt Încrezător, spune Jack. Dumnezeule, de ce-o fi În halul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
simțit mai Înspăimîntată. — Emma ? spune Jack, intrînd cu două pahare de apă În mînă. Ești OK ? Ți-am adus și plată și minerală, fiindcă nu eram foarte sigur... Tace și se uită mirat spre Jemima și spre Mick. Cu un licăr de uimire, ia cartea de vizită a lui Mick, care Încă se mai află În mîna mea. Apoi remarcă reportofonul și Îi cade efectiv fața. — Cred că ar cam fi momentul s-o șterg, murmură Mick, ridicînd sprînceana către Jemima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

îmi spuse: - Așa nu mai merge. Am nevoie de sfaturile maestrului. Mă gândesc numai la gleznele care mă dor și scurtez din zi în zi timpul acordat meditației. Simplul exercițiu, cărțile și rugăciunile nu ajung. Îl aprobam cu un oarecare licăr de emoție pentru ultimele sale cuvinte. Atingerea universalității plecând de la faptul particular era o tehnică îndrăgită de Sui, care studiase în India filosofia speculativă cu Nampuseptari. Îmi arătă o nouă rană la picior, dar eu nu mă simțeam dornic să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Mi se păru că întinde un pic cam mult coarda, dar era o lovitură de maestru. —N-aș zice. Mă surprinde că nu v-a spus nimeni nimic. O privii fix. În ochii ei ușor măriți din spatele ochelarilor, apăru un licăr ușor și-mi dădui seama că știe exact despre ce vorbesc. Femeie deșteaptă, se hotărî să nu se prefacă complet neștiutoare. —Trebuie să recunosc că am auzit ceva și voiam să te întreb dacă așa e. Nu e decât un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]