685 matches
-
fericiți și de emoționați, că practic mergeam țopăind, așa era În seara aceea. Era una din primele zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
coborît pe uscat. Spaniolul cel chior era istovit, iar echipajul era epuizat: au mîncat ce mai aveau, niște stafide, brînză, au băut vin și, după ce au pus oameni de strajă, s-au culcat, fără să le pese de focurile ce licăreau În satul indian, de zgomotele, cîntecele și murmurul ce se auzeau sau de siluetele ce treceau pe țărm Încolo și Încoace. Apoi luna minunată se Înalță pe cer și lumina sa se revarsă din plin peste apele liniștite ale canalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a regăsit liniștea. Spre apus, pe dealurile mărețe pe care n-a ajuns să le vadă, umbrele sorilor treceau peste pustiul veșnic, noaptea copacii se frîngeau pretutindeni de clocotul vijelios al apelor limpezi și iuți, milioane de ochișori clipeau și licăreau, totul se mișca Într-o lunecare foșnitoare, Întunericul fertil murmura, aripile băteau cu putere, pustietatea cînta o simfonie, dar nicăieri nu răsuna mersul apăsat al cizmelor. Spaniolul s-a Întors pe vas și a ridicat pînzele bucuros. Avea doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se răsuci și se uită în jos la Glasgow. Nu se vedea nimic solid, ci numai lumini - felinarele ca niște coliere și brățări de lumină, firmele de neon la cinematografe, ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut și deprimat. Teresa Clark se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se desfășoare, m-ar plictisi prea mult, prefer să aud pe unde se mai împotmolește propria mea minte“, era o relaxare cabotinismul meu acceptabil. Maria mă asculta, ai fi zis că înțelegea perfect nefericita picătură de fosfor care mai licărea printre sunete, stătea lângă masa de la fereastră, luase o mapă cu desene și alegea din ele, punea unele deoparte, trecea cu mâinile prin Dragoș care zăcea neclintit acolo, părea că nu-l vede, trecea desenele prin el ca prin aer
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut și deprimat. Teresa Clark se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și vor porni la bordul ei în căutarea unor planete locuite. În fața acestei perspective grandioase, Corl se înfiora. Privind în ecranul retrovizor, văzu că globul minuscul încă se zărea ca un punct luminos în imensitatea neagră a spațiului. Punctul mai licări o dată, apoi se stinse. Corl avu impresia ciudată ca punctul se mișcase înainte de a dispărea și se întreba, neliniștit, dacă nu cumva ființele din navă stinseseră toate luminile și îl urmăreau acum pe întuneric. Era conștient că nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea timp să caute acum monograma, ci numai să se schimbe repede, dacă nu voia să întârzie. Câinii îl lătrau, din curți, când se apropia, și încă mult după ce trecea de ei. Văzu că norii se spărseseră și în spărtură licăreau câteva stele. Stele, lumină? Fumul din hornuri se ridica drept în sus. Era semn sigur că mâine, duminică, e vreme bună. 7 — O bai’ di putină cu dușă, vă rog, spuse bărbatul cu un puternic accent moldovenesc și întinse doi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
firma Arsenalului e o chestiune de simplă iluzie. Indiferent din ce unghi se uita la ea, o vedea mereu frontal. Când se opri în fața uriașei vitrine principale, cuvintele se lipiră de fațadă și-l priveau drept în ochi fără să licărească. Fara mai pufni o dată la sensul lozincii, apoi se întoarse către anunțul din vitrină: CELE MAI BUNE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT Simți în sinea lui o scânteie de interes. Privi lung armele strălucitoare etalate și fu fascinat, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în biroul lui Medlon? Cayle prinse privirea încordată a lui Medlon încercând să-l pună în gardă. O zonă îndepărtată a minții sale admirase abilitatea colonelului, dar acum observă că omul intrase în panică. Undeva, adânc, în sufletul lui Cayle, licări o speranță. - Mă interesam de posibilitatea de a obține un grad în armata Maiestății voastre, spuse el. - Îmi închipuiam, zise Împărăteasa cu glas liniștit. Făcu o pauză, mutându-și gânditoare privirea de la Cayle la Medlon, apoi iarăși la Cayle. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ca lumea. Dar în mintea lui, îl trecu pe colonel pe lista persoanelor de care se va ocupa ulterior. Când ieși, în sfârșit, din sediul Districtului 19, se lăsase întunericul peste capitala Imperiului Isher. Ridică ochii spre stelele înghețate ce licăreau printre toate reclamele luminoase și se simți mai în largul său decât în seara precedentă. Întrezărea, încetul cu încetul, posibilitatea de a-și desluși calea prin labirintul existenței în lumea asta. I se păru că s-a descurcat destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
denunțul presupușilor martori și un interogatoriu formal, cu un judecător al districtului Teheran și un veghetor al moralității. După execuția Shahlei Jahed, aștepta să fie împușcată, de aceea, când, cu noaptea în cap, o înghesuiră într-o dubă, îi mai licări o speranță: „Poate doar mă vor biciui până la leșin și mă vor întoarce la carceră“. Ce nu i se spusese era că făcuseră groapa cu o seară în urmă și-anunțaseră lumea să vină în piață: Ghazal era avocată, era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câteva clipe o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se pe sub mobile. ― Ce dracu' faci? ― Caut motanul. ― O faptă nobilă... ― Vreau să văd cum înghite medicamentul. Inginerul fredonă încet, cu tîlc: ― Fluturaș nu mai ai aripioare... Ochii îi licăreau, se agita, se uita mereu pe fereastră. ― Un cântec idiot! observă cârnul. Nu știu unde s-a ascuns ăla. Parcă era negru... ― Exact, domnule, șopti Melania Lupu. Completă ca și cum în odaie s-ar fi mai aflat vreo cincisprezece pisici: Negru și cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prînz: Glasul Împărătesei îi întrerupse gîndurile: ― Zeydel, preia tu legătura! Pe placa video imaginea ei fu înlocuită de capul, fața și ochii cenușii ca ardezia, nasul vulturesc și buzele atît de drepte încît alcătuiau o simplă linie orizontală pe față. Licărea totuși un zîmbet crîncen pe chipul acesta antipatic, dar glasul era plat în momentul în care spuse: ― Ai auzit poruncile glorioasei noastre conducătoare. Trebuie să te socoți un soldat chemat să-și facă datoria împotriva unui om pentru care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
picioare pe canapea, numai într-un furou transparent, văzându-se niște chiloței dantela și, eu am rămas blocat în ușă, neștiind cum să procedez. Când m-a văzut, s-a bucurat mult, dar eu eram zăpăcit de tot, ochii îmi licăreau și așteptam s-o iau în brațe, dar ea, plină de teamă, mi-a zis că sub patul ei a intrat un animal feroce. Am luat un toiag și am încercat să-l scot ,ieșind un dihor destul de ager, alergând
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
la...", restul n-am mai auzit deoarece, îmbrîncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și tot uitîndu-mă la lumânările aprinse care licăreau în întuneric m-am pomenit în fața casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost să-l caut după atâta vreme tocmai în noaptea de Paști, când am auzit o bătaie în geam. M-am oprit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așteptarea cadavrului. Ceva se întîmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spună că bănuia că există o legătură între moartea lui Guttman și cea a lui Nour și că se folosea de relațiile pe care și le crease în ambele tabere pentru a afla care ar fi acea conexiune (observă cum licări ceva pe chipul lui Miller la auzul cuvântului „relații“). Nu se putu hotărî să-i descrie anagrama Nour, ci zise doar că acum era sigură că, oricare ar fi fost conexiunea, aceasta era explicația actualei amenințări la adresa procesului de pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că privirile oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim Kazanci au licărit În depărtare ca un far vechi și Încețoșat care o Îndruma pe un drum greșit printre apele furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat ce dădea spre Turnul Galata, un cartier În care străzile nu dormeau niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva care e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul Divin, de acolo, de deasupra, toate aceste becuri aprinse sporadic trebuie să pară Într-o perfectă armonie, licărind necontenit, de parcă i-ar trimite lui Dumnezeu un mesaj cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În Istanbul e Încă Întuneric beznă. Pe străzile murdare și strâmte ce șerpuiesc prin vechile cartiere, În noile clădiri moderne cu apartamente ce se Înghesuie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
stă mătușa Banu. Și ea e trează la ora asta. Cea de-a treia persoană trează din casa familiei Kazanci. În dimineața asta se petrece ceva neobișnuit cu ea. Fața Îi e palidă, iar În ochii ei mari, de căprioară licărește Îngrijorarea. În fața ei e o oglindă. Se privește și vede o femeie Îmbătrânită Înainte de vreme. Pentru prima oară, după mulți ani Îi e dor de soțul ei - soțul pe care Îl părăsise, Însă nu Îl abandonase niciodată de tot. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă: Era Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai multe și mai multe...? Sau era pur și simplu mai bine să știe cât mai puțin cu putință despre trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
imense îi făcea bine, la fel cum îi făcea și crucea de lemn din jurul gâtului pe care o simțea pe piept. Cu toate că era o dimineață târzie, perspectiva sumbră a iernii nordice atârna peste oraș. Vitrinele prăvăliilor străluceau, iar luminile trăsurilor licăreau în aerul umed. Cum pe alocuri mulțimea se îmbulzea pe trotuar, Porfiri se simțea împins înainte și trebuia să își potrivească pașii cu al celor din jur, fapt care îi făcea pe trecătorii care se îndreptau spre el să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de aur și suporturi de bijuterii, altele puse simplu în sticle sau pe farfurioare. Abia apoi observă pereții și scăpă un al doilea oftat sfâșietor. Sfinții se uitau în afară, dar privirea acestor eluda orice contact. Candelele cu ulei care licăreau în fața lor creau un fel de ecran strălucitor care părea că plutește în fața icoanelor, luminându-le, dar și protejându-le. Sfinții erau cei binecuvântați în ceruri, iar ei, cei din cameră, erau păcătoșii de pe pământ. Icoanele, care parcă se loveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]