731 matches
-
Te-ai grăbit, zise Zuul. - Imaginați-vă un cristal! strigă Xtyn. Un cristal imens care crește, atom după atom, într-o lume bântuită de furtuni magnetice. La un moment dar, e atât de mare încît structurile devin suprastructuri și brusc licărește conștiința. V-ați întrebat vreodată cum ar gândi o asemenea ființă? Xtyn nu obținu nici un răspuns, și de aceea continuă. - Imaginați-vă atunci care a fost primul nostru licăr de viață, scânteia aceea a fost urmată imediat de competiția pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care se afla, aruncă o ocheadă în jur și desluși atunci și alții, răsfirați ici și colo la lizierele pădurii. Nu erau pe cai, dar aveau toți arme: niște oameni slabi și îndobitociți de o viață în mizerie, cu ochii licărind de foame. Unii dintre ei purtau tunici vechi, zdrențuite, alții erau aproape goi, iar claia de păr răvășită și barba nerasă le dădea o înfățișare și mai sălbatică. Aveau un aer amenințător, dar marcat și de o anumită precauție, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
negru, silueta unei femei așezate pe banca de lângă casă. Am scăpărat un băț de chibrit ca să caut gaura cheii, dar, nu știu de ce, privirea mi s-a îndreptat involuntar spre silueata neagră, spre doi ochi mari, tenebroși și oblici, care licăreau în mijlocul unei feței livide și uscățive. Ochii aceștia care mă fixau fără a vedea, îi știam deja. Chiar dacă nu i-aș fi văzut înainte, i-aș fi recunoscut. Nu, nu mă înșelasem: era Ea. Mut de uimire și nemișcat, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pământ... acel chip ești tu! Fugi! Fugi! 5 2258 Suflet bătrân ca iarna și greu ca vijelia ce vîjîie-n pustii. {EminescuOpVIII 252} 6 2254 Și-n noaptea ochilor tăi văd lucind vijelia sufletului tău. 7 2254 Din ochii-ți vineți licărește înțelepciunea - Moarte. - (Icoana moarte - în loc de Icoana morții). 8 2254 Cine e dar? Cine e dar? Sau să muște țărâna din urmele tale - căci urmele-ți înveninate ar învenina pământul. C. [ GLASUL LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o lumină albastră, care îți permitea să distingi slabele contururi ale zăpezilor alpine drept linie de demarcație a unei suprafețe mai întunecate. Pe urmă se luminau mai întâi câteva, apoi șiruri întregi de dreptunghiuri, strada rămânea pustie și în noapte licăreau lumini stinghere ca niște înțepături de ac din depărtare. Albul, care fusese ziua întreagă de o strălucire orbitoare, acoperind netezimile coastelor muntoase, acum se întinsese ca o pânză apretată pe mese, unde oamenii se întâlneau sub lustrele restaurantului, domnii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vas. Dar nu se potriveau și am văzut asta din prima clipă - dar am văzut și că în ușa dinspre cameră se sprijinea de tocul de lemn mama lui Armin, o femeie cu păr de culoare închisă. În ochii ei licărea o strălucire de admirație, pe care ne-o adresa nouă, lui Armin și mie, care încercam, stând la masa aceea, să facem tot ce voia reporterul cu camera, cu o strălucire pe care n-o mai văzusem până atunci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ceaiului, fericiții soți simt nevoia să-și vorbească. Ei revin la un subiect deja atins, anume personajul unei cărți citite recent: un bolnav psihic, se pare, corupe copii, ispitește femeile spre depravare și rămâne, mereu, zâmbitor, Încântat de erotismul care licărește, pentru el, ca scurte iluminări Înalte ale verii. Deși nu este decât o inofensivă dezbatere despre o carte care pare a-și ascunde adevărata față („de parcă și-ar fi ascuns fața”), ei sunt preocupați de altceva: „perturbarea” care, venind, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Marșului cel Lung e un exemplu foarte bun. Un altul este expansiunea taberei roșii, iar următorul va fi Zi-zhen. Buzele crăpate ale croitoresei se mișcă nervos, ca gura unui pește. Cuvintele îi ies unul după altul, bolborosite. Lumânarea începe să licărească tremurat. Camera e luminată brusc de un cerc auriu-portocaliu. Și apoi, după numai o clipă, lumânarea se stinge. * Tu ai un taler, eu am o greutate, zice Mao. E o potrivire. Lan Ping dă din cap, cercetând chipul din fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eroi, pungași, șarlatani și victime, toți inspirați de animalele de la ferma familiei lor. Întotdeauna animale. Cele bune și cele rele, cele ce trebuiau protejate și cele ce trebuiau distruse. —Mai ții minte șarpele-taur din șopron? îl întrebă ea. Ochii lui licăriră, privind ideea de animal. Trebuie să fi avut nouă ani. Ai luat un băț și l-ai omorât singurel. Ca să-i protejezi pe toți. Te-ai dus și te-ai lăudat la Cappy, iar el te-a bătut măr. „Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l facem mai ușor de suportat. —Mai ușor pentru...? Se corectă. Deci „mai ușor“ e cea mai bună variantă la care putem spera? — S-ar putea să însemne mult. Doctorul Weber recomandă terapie cognitivă pentru toate cazurile incurabile? Ochii lui licăriră, o sclipire slabă care aproape că uită de etică. O sclipire care recunoștea: Ei, știi cum e, doctorii prescriu adesea antibiotice la răceală. — N-am recomanda o asemenea metodă dacă n-ar avea nici o șansă să fie eficientă. Profesioniștii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uriași țâșneau în sus, pregătindu-se să intre în repaus. Un roi de insecte agitate își trâmbița imnul funebru cu zumzet de fierăstrău. Se opri în colțul a patru clădiri din lemn alb în formă de A, dintre care una licărea cu o strălucire de secol nouăsprezece, două luceau de lumina albastră a televizorului, iar a patra era în beznă. Niciodată nu-și dorise mai mult să afle. Ce anume să afle nu putea spune. De ce se întorsese? Era un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
coadă de cal, începură duelul, cu brațele ca niște săbii ceremoniale și vocile înălțându-se și coborând în vaiete spectrale de Kabuki. O sită transparentă coborî asupra adunării, ca și cum Karin s-ar fi ridicat prea repede în picioare. Toată sala licărea, ca un câmp de soia în vântul de august. Oamenii ăștia se adunau aici pe când nici nu se punea problema de proiecte de construcție. De când existau prerii destul de întinse încât să orbească și să înnebunească, oamenii s-au adunat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În orașul nostru m-am numărat printre cei dintâi care au avut în casă așa ceva și vestea s-a răspândit repede. Curând, prietenii au început să mă viziteze seară de seară, ședeam înșirați cu toții pe canapea, iar cutia cu imagini licărea înaintea ochilor noștri. De priceput nu pricepeam nici o vorbă, căci încă nu exista un post în limba noastră, iar ce vedeam noi se transmitea din Iugoslavia. Priveam cu gura căscată, ca tâmpiții, și de atâta emoție, uitam să mai scoatem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
evident să mi-o trântească în față, dar lipsindu-i curajul. Era mai mic decât mi-l aduceam aminte, iar fața lui era parcă mai albă și mai netedă decât părea de la distanță; stătea perfect nemișcat, în afară de ochii care îi licăreau nervoși în orbite ca două bile într-un joc de pinball. M-a condus în living și m-am așezat în unicul fotoliu. Walter s-a așezat afectat pe canapea cu genunchii apropiați și cu mâinile pe ei. Canapeaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pășea mărunțel nevasta. De la casele împrăștiate pe malul gârlei, grăbea, cu chelia pestriță și întinsă pe oasele capului ca o piele nedubită, moșul Gheorghe Costan. Gândind la palavrele pe care urma să le cumpere ori să le vândă, ochii bătrânului licăreau sub sprâncenele gălbui iar șomoltoacele albe de păr din jurul cheliei răsăreau vesel. Pe șes, târgul se împărțea în trei : într-un capăt vitele, la mijloc porcii și oile, iar la marginea umblată dinspre drum se înghesuiau grânele, păsările, verdețurile și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca să le dea cele patru pergamente rulate cu Evangheliile. Iar mama mea, care a Încercat toată viața să creadă În Dumnezeu, fără să reușească vreodată de-a binelea, se uita În sus la el, căutând Îndrumare. Ochii lui Hristos Pantocrator licăriră În lumina slabă. Păreau că o trag pe Tessie În sus. Prin vârtejurile de tămâie, ochii Mântuitorului licăreau ca niște televizoare prezentând scene ale unor evenimente recente... Mai Întâi apărea Desdemona, În săptămâna dinainte, sfătuind-o pe nora ei. ― De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
creadă În Dumnezeu, fără să reușească vreodată de-a binelea, se uita În sus la el, căutând Îndrumare. Ochii lui Hristos Pantocrator licăriră În lumina slabă. Păreau că o trag pe Tessie În sus. Prin vârtejurile de tămâie, ochii Mântuitorului licăreau ca niște televizoare prezentând scene ale unor evenimente recente... Mai Întâi apărea Desdemona, În săptămâna dinainte, sfătuind-o pe nora ei. ― De ce mai vrei copii, Tessie? Întrebase aceasta cu o nonșalanță studiată. Aplecându-se ca să se uite În cuptor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i ofere o sursă de delectare. Era un Zenith micuț, alb-negru, a cărui imagine avea tendința să se dea peste cap. Milton l-a pus pe o noptieră și s-a Întors la parter. Televizorul a rămas acolo, țiuind și licărind. Lefty Își potrivi pernele ca să se uite. Desdemona Încercă să-și vadă de treburile gospodărești, dar se pomeni că se uită și ea din ce În ce mai des la ecran. Mașinile Încă nu-i plăceau. Își astupa urechile ori de câte ori era pornit aspiratorul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În fața lui, blocând strada. Au fost câteva secunde când s-ar fi putut Întoarce. Dar nu s-a Întors. A apăsat accelerația până În podea. Mai Întâi a dispărut ornamentul de pe capota Oldsmobile-ului, apoi aripile din față și acoperișul. Stopurile au licărit roșii preț de o clipă, apoi au dispărut și ele. În fiecare scenă de urmărire pe care o văzusem vreodată, eroul se cocoța invariabil pe acoperiș. Realiști Înrăiți cum eram În familie, Întotdeauna ridicam obiecții: ― De ce se urcă Întotdeauna acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați, și cu ochelarii de bunicuță. Acum avea niște pantaloni maro, strâmți pe șolduri. Cămașa cu revere lungi Îi licărea În lumina fluorescentă. De fapt, anii șaizeci nu s-au terminat niciodată. Mai continuă și acum - În Goa. Dar În 1975 anii șaizeci se terminaseră, În sfârșit, pentru fratele meu. Cu orice altă ocazie am fi poposit asupra acestor detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
totul mi se părea altfel: dungile de rășină portocalie și stacojie de peste sat, zgomotele din bodegă, luminile aprinse prin case. Porumbul crescut, înalt, prin curțile oamenilor. Simțeam aerul ca pe un curent de apă rece, cu vițe și vinișoare transparente, licărind. Puteam să înțeleg acum. Am ajuns la casa inginerului, am trecut printre macii aceia vineți, cu tulpini ca date cu var, și am intrat în odaia mea goală. M-am culcat și am visat prima dată unul dintre visele mele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să-l piardă și nu știa ce să facă. Ajunseră la casa lui și urcară În aceeași tăcere. Intrară În dormitorul lui uriaș și făcură dragoste Într-o liniște deplină, ca doi dușmani. Era beznă, un singur spot roșu, minuscul, licărea În tavan. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva era filmată. Se uită În sus la spotul mic, roșu, ca hipnotizată, În timp ce el aluneca În ea, până terminară - mai Întâi ea, apoi el. — Știi, șopti, uitându-se Încă În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Sam, prietenul ei dramaturg. — Bună, Kitty. Nu ne-am mai auzit de mult. Un Sf. Valentin fericit! — Și ție, Sam, răspunse destul de rece. — Cum te-ai distrat În călătorie? Întrebă el șovăitor. Kitty aruncă o privire pe fereastră, la luminile licărind dincolo de East River, departe spre orizont, Întrebându-se o secundă dacă ar trebui să-i spună lui Sam că se Îndrăgostise de un alt bărbat la fel cum se Îndrăgostise el de ea - fără ca sentimentul să fie reciproc. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
privirile noastre (inclusiv ochii puțin strabici) au învelit-o ca firele de mătase pe bietul cocon, iar Marineasca i-a răspuns sever stai jos, dragă, io nu ofer definiții pentru măscări. Nicoleta se înroșise ca un gogoșar, ochii puțin strabici licăreau triumfător și căutau ochii mei prezbiți, comparația cu gogoșarul ducea vrând-nevrând cu gândul la murături, murăturile inspirau un subsol de bloc, întunericul de-acolo avea gustul unui sărut, iar sărutul acela, oricât de dulce fusese la vremea lui, căpătase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era să-i explic câte știa Pătrașcu Luigi! A consimțit, „mda, mda, poate fi un imbold...“, însă puțin după aceea, când s-a ridicat și el, și-a tras nasul și m-a recomandat pe mine, ochii învățătoarei n-au licărit cu blândețea căprioarei, cum așternuse pe hârtie un poet, ci s-au bulbucat, v-am mai spus, ca la cucuvea sau la bufniță. Palma ei a căzut pe catalog cu un plescăit, mustrătoare, convinsă că ne înțeleseserăm între noi (palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]